Epaminonda's Blog.....: BRANCALEONE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea italiană BRANCALEONE, regiunea

CALABRIA din vremuri diferite, și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Gara

Piața Gării

Biserica Maria Santissima Annunziata

Farul Capul Spartivento

Trimiteri poștale

Vedere aeriană

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Medalia Dimitrie Cantemir a Academiei de Științe a Moldovei

Medalia „Dimitrie Cantemir”este cea mai veche dintre medaliile Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Aceasta a fost elaborată în anul 1997 de o comisie specială, concepţia grafică aparţinând artistului plastic Simion Odainic. Medalia “Dimitrie Cantemir” se conferă colaboratorilor ştiinţifici cu titlul de doctor habilitat, membru corespondent sau membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pentru realizarea pe parcursul a cel puţin 40 de ani a cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi aplicative de excelenţă în domeniul ştiinţei, culturii şi artei, implementarea în economia naţională a materialelor noi şi a tehnologiilor avansate, recunoaşterea performanţelor obţinute de către comunitatea ştiinţifică internaţională. Însemnul Medaliei „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei reprezintă un medalion rotund, cu diametrul de 30 mm, monocolor, de aur brunat, având în partea superioară o toartă de suspendare de bareta medaliei. Pe avers, în relief, este reprezentată efigia trei pătrimi spre dreapta a cărturarului şi domnului Ţării Moldovei Dimitrie Cantemir, purtând perucă, îmbrăcat în armură şi ţinând în mâna dreaptă un sul, totul ieşind dintr-o cununiţă deschisă de laur, formată din două rămurele unite şi amplasate în exergă în partea inferioară a medalionului. În partea superioară, de asemenea în exergă şi în relief, este înscrisă, cu litere capitale, legenda „DIMITRIE CANTEMIR”. Pe perimetru apare un chenar liniar în relief. Reversul însemnului este plat. Însemnul se confecţionează din tombac aurit şi patinat şi se prinde de baretă prin toartă cu ajutorul unui ineluş metalic de culoarea însemnului. Bareta Medaliei „Dimitrie Cantemir” este metalică, de formă dreptunghiulară, cu lungimea de 30 mm şi înălţimea de 10 mm, având în partea inferioară o toartă de care se suspendă însemnul medaliei, iar pe verso un sistem de prindere.

Dimitrie Cantemir s-a născut în localitatea Silișteni, azi Dimitrie Cantemir, județul Vaslui în data de 26 octombrie 1676 și a decedat la Harkov, azi Ucraina, în data de 21 august/1 septembrie 1723. A fost fiul domnului moldovean Constantin Cantemir, după moartea acestuia fiind proclamat domn al Moldovei, dar neconfirmat de către Poartă. Următorii ani și i-a petrecut la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității). A însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii oștilor otomane ale sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la Petrovaradin și Zenta. Cât a stat la Constantinopol a studiat la Academia Patriarhiei Ecumenice, filială spirituală a universității de la Padova. Aici erau profesori care predau geografia, anatomia și deschideau elevilor cunoașterea tezaurelor literaturii clasice, elină și latină. A învățat aici limbile orientale: turca, persana și araba, literatură muzică și religia islamică. Cât a locuit în Constantinopol și-a construit un palat pe malul Bosforului, unde a locuit împreună cu familia sa (1700). În anul 1699 s-a căsătorit cu fiica voievodului Șerban Cantacuzino, Casandra. Nunta a avut loc la Iași în data de 9/19 mai 1699. Cu soția Casandra a avut șase copii (patru băieți: Matei, Constantin, Șerban, Antioh ;i două fete: Maria și Smaranda). După moartea Casandrei s-a căsătorit cu Anastasia Ivanovna Trubețkaia, care i-a mai dăruit încă o fiica, pe Ecaterina-Smaragda. În anul 1710 a fost numit pe tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus condus de Petru cel Mare. Prin tratatul încheiat la Luțk (13/24 aprilie 1711), țarul Rusiei se angaja să ajute la eliberării Moldovei de sub dominația turcă și să garanteze integritatea granițelor. Tratatul conținea 17 articole. Prin Tratat se stipula că domnia sa va rămâne pe viață, iar Scaunul Moldovei va fi transmis pe cale ereditară, în familia Cantemir, afară de cazul în care unul dintre domni s-ar lepăda de Rusia și de ortodoxie. Articolul al XI-lea prevedea retrocedarea la Moldova a Tighinei și Buceagului, cu cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă, pierdute în vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș. Cantemir a fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi fiind împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi. În monografia închinată marelui cărturar moldovean, P.P. Panaitescu consideră că încă din tinerețe, D. Cantemir ar fi urmărit realizarea unui scop bine determinat, și anume instaurarea monarhiei absolute și ereditare în Moldova, împotriva anarhiei feudale a boierilor. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale. În Encyclopedia Britannica,ediția a IX-a, se menționează că Petru cel Mare a refuzat să-l predea pe aliatul său către turcii victorioși la Stănilești și l-a luat cu el în Rusia. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia doisprezece ani, până la moarte, în 1723. Primii ani i-a petrecut în Ucraina, pe moșiile dăruite de țar, care cuprindeau domenii vaste în provinciile Kursk, Seva, Moscova, fiind înconjurat de oștenii moldoveni, țăranii liberi și mazilii care l-au urmat pe domn în exil. A devenit consilier secret al lui Petru I pentru problemele Orientului și membru al senatului (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal, satul Dmitrovska, ce va fi rebotezat Dmitrovsk sub țarina Ecaterina a II-a. A fost investit cu titlul de" Principe Serenissim al Rusiei" prin ucazul lui Petru cel Mare de la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. În anul 1714, Dimitrie Cantemir devine membru în Societas Scientiarrum Brandenburgica, ulterior cunoscută sub numele de Academia din Berlin. La 11 iulie 1714, Academia îl acceptă în rândurile sale și îi acordă diploma de membru, semnată de vicepreședintele Johann Carol Schott, în absența președintelui Academiei. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. Subiect al documentării biografice este și afilierea sa formală la un ordin inițiatic tradițional, susținută atât prin elemente ezoterice prezente în opera sa, cât și de surse indirecte. A murit în Rusia în urma unui diabet avansat, și a fost înmormântat într-o criptă din biserica Sf. Nicolae din Moscova, construită după planurile sale. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, repatriate graţie lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: „Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei. În scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a făcut unele reforme, pentru anumite pături sociale mai puțin bogate:

Scăderea “birului steagului”, adică darea ce se lua la domnie nouă, ca să plătească cheltuielile steagului de domnie de la turci.
Desființarea deseatinei (deseatină = dijmă, a zecea parte din produse, în special din stupi), care privea în special boierimea mică, crescători de albine.
Privilegiul pentru breasla mișeilor calici din Roman
Privilegiul pentru breasla cioclilor din Iași
Privilegiu "jupânesele sărace" văduve etc
Reluarea pentru țară a unor mănăstiri închinate patriarhiei din Ierusalim.
A constituit câteva unități militare din rândul păturii mijlocii (boiernași și slujitori) care mai înainte luptase ca mercenari în armate străine.

Din opera lui Cantemir amintesc doar câteva lucrări:

Divanul sau Gâlceva înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul – scrisă în română și greacă și tipărită la Iași în anul 1698 – considerată ca o primă lucrare românească originală de gândire religioasă.
Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Iamgo - Icoana de nezugrăvit a științei sacrosante) - lucrare filosofică, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte. Cantemir cunoaște și pune în discuție principalele probleme ale filozofiei din vremea lui: teoria cunoașterii, teoria atomilor și a originii materiei, etc.
Istoria ieroglifică - considerată prima încercare de roman politico-social, alegoric și autobiografic. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare.
Istoria Creșterii și Descreșterii Imperiului Otoman, redactată în latină – o istorie a imperiului otoman, tradusă și în limbile engleză , franceză și germană. În această lucrare Dimitrie Cantemir se referă la o serie de fapte privind viața cotidiană, obiceiurile și tradițiile turcilor, ca de exemplu ceremoniile primirii ambasadorilor la Înalta Poartă, sărbătorirea bairamului, ritualul circumciziunii etc. În cursul expunerii Dimitrie Cantemir citează o serie de proverbe și zicători turcești. Deosebit de interesante sunt detaliile asupra instituțiilor statale și publice otomane, asupra armatei, vieții din palatul imperial, monedelor turcești, instituțiilor de învățământ, despre viața ecleziastică, muzică, literatura populară etc.
Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor și în română – o istorie a românilor de la Traian până în pragul celei de a doua "descălecări" sau întemeierea principatelor.
Descrierea Moldovei, scrisă în latină, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea se constituie în prima prezentare interdisciplinară (geografie, demografie, etnografie, cartografie, psihologie colectivă) a Moldovei și locuitorilor ei. Opera are trei părți: prima este consacrata descrierii geografice, partea a doua se ocupă de politică iar partea a treia este dedicată religiei și culturii moldovenești.

Dimitrie Cantemir a fost un cărturar de mare erudiţie, istoric, filozof, geograf, etnolog, muzicolog, personalitate enciclopedică - ale cărui educaţie, cultură şi recunoaştere europeană au marcat destinul culturii româneşti. Numele său a fost atribuit multor străzi din localități ale României (București, Constanța, Timișoara, Oradea, Baia Mare, Craiova, Suceva, Vaslui dar și Buzău) și Republicii Moldova (Chișinău). În sudul Republicii Moldova există orașul și raionul Cantemir. Numeroase instituții de educație și cultură din ambele țări îi poartă de asemenea numele (licee – București, Iași, Dărăbani, liceu militar – Breaza, Universitatea independentă creștină din București, Universitatea ecologică din Iași, etc). Biblioteca din Ungheni (Republica Moldova) poartă numele marelui savant.

Insigna - Cricova - My Fest

Produsul medalistic “Cricova – My fest” este realizat de o companie privată din Republica Moldova cu ocazia primului și unicului festival subteran al vinului și muzicii stradale “Underland Wine & Music Fest” ce a avut loc în data de 18 februarie 2017 în Cramele Cricova. În cadrul festivalului au participat peste 8 mii de vizitatori, s-au băut 5 tone de vin, au evoluat peste 30 de interpreți și trupe muzicale din România, Ucraina, Germania, Ungaria, Italia, Rusia. Chiar dacă temperatura din Crame nu depășea 11 grade Celsius și oamenii aveau nasurile roșii, peste tot era veselie.

Dacă într-o parte era o tarabă unde se vindea vin, în altă părți sfârâiau grătarele, se consuma cafea, se făceau fotografii pe Aleea Hedoniștilor, ori lângă animatorii festivaluluii, costumați cât mai amuzant.

Combinatul de vinuri Cricova SA a fost fondat în anul 1952, reprezentând un complex subteran unic, cunoscut pentru labirinturile sale imense și în special pentru vinurile sale. Combinatul are sediul în orașul Cricova, la 11 km de capitala Chișinău. Combinatul de vinuri Cricova unica întreprindere vinicolă care deține distincția de stat Ordinul Republicii. Din 28 august 2003 a fost declarat prin lege obiect al patrimoniului cultural - național al Republicii Moldova. Doar de la începutul anilor 50 ai secolului XX se poate vorbi despre o abordare sistematică faţă de dezvoltarea acestei ramuri.

Atunci au fost puse bazele vinificaţiei moderne a Moldovei, prin care este renumită compania Cricova. În anul 1952, cu scopul de a soluţiona probleme stridente cu privire la lipsa încăperilor speciale de păstrare şi maturare a vinului, două personalităţi ale vinificaţiei moldoveneşti, Petru Ungureanu şi Nicolae Sobolev, au propus utilizarea în calitate de depozite de vin galeriile naturale din care s-a extras piatră de construcţie. Deja în anul 1954 la combinatul Cricova a fost fondată colecţia de vinuri, renumele căreia pe parcursul anilor a trecut dincolo de graniţele întreprinderii, astfel încât s-a încetățenit denumirea de Vinotecă Naţională. În anul 1955, în galeriile subterane de la Cricova a avut loc îmbutelierea primelor vinuri de marcă – până la acel moment în Moldova au fost produse exclusiv vinuri ordinare. Paralel cu dezvoltarea combinatului evoluau şi metodele de gestionare, statul încerca să găsească cele mai eficiente metode de administrare a ramurii de vinificaţie în ansamblu. În anul 1968, ca urmare a deciziei cu privire la necesitatea specializării gospodăriilor de vinificaţie şi majorarea volumului de producţie a vinurilor de marcă, pe teritoriul depozitelor de vin de la Cricova, care aparţinuse până la acel moment Combinatului de Vinuri şi Şampanie, a fost creat un sovhoz-fabrică. În anul 1977, pe teritoriul sovhoz-fabricii a fost construită hala de vinificaţie primară, care constituie unitatea principală de producere a companiei, care după 1980 a devenit fabrica de şampanie. Din anul 1968 şi până în 1985, prelucrarea materialului vinicol la întreprindere s-a majorat de 7 ori, iar producerea de vinuri – de 35 de ori. În anii 1990 a fost dată în exploatare noua hală de vinuri spumante, în care specialiştii combinatului au ajustat producerea de şampanie la rezervoare, a început să funcţioneze la capacitate deplină hala de îmbuteliere a vinurilor line, a fost finisată construcţia încăperii speciale pentru păstrarea ambalajelor de sticlă. Nu înceta elaborarea noilor formule: anume la începutul anilor 90, la combinat au fost puse bazele producerii unor astfel de feluri de şampanie ca Basarabia, Moldova, Alb Spumant Natural. La mijlocul anilor 90, 20% din toată producţia produsă la combinat era exportată. Pe lângă pieţele tradiţionale de desfacere – Rusia, Ucraina şi alte state din fosta URSS, vinurile spumante şi line ale combinatului Cricova erau exportate în Orientul Îndepărtat, inclusiv în Anglia, Germania, SUA, Japonia, în total aproximativ 30 de ţări.

Insigna - Ion Creangă

Ion Creangă (născut 1 martie 1837 la Humuleşti şi decedat la 31 decembrie 1889 în Iaşi) a fost un important scriitor roman. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilarie. A fost bun prieten cu poetul naţional al neamului românesc – Mihai Eminescu. Trupul lui Creangă odihneşte în cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Insigna - Deputat al Sovietului Sătesc

În Moldova sovietică Sovietul sătesc era un fel de consiliu local actual, adică o formă colectivă de conducere a destinelor unui sat. El era format din deputați aleși de suflarea satului. Deasupra am postat un model de carnet de Deputat în Sovietul sătesc.

Institutul politehnic S.Lazo din Chișinău - 25 de ani

Institutul Politehnic S. Lazo din Chișinău, denumire actuală Universitatea Tehnică a Moldovei, a fost fondat în anul 1964, în baza unor specialităţi inginereşti şi economice transferate de la Universitatea de Stat din Moldova iar corpul didactic număra 278 profesori, dintre care numai 36 aveau grade didactice şi titluri ştiinţifice. În anii următori universitatea a crescut atât cantitativ, cât şi calitativ, a devenit un mare centru de învăţământ, ştiinţific şi de cultură. În prezent, Universitatea Tehnică a Moldovei are un contingent de cca. 9520 de studenţi, care îşi fac studiile la 64 de specialităţi şi specializări, în cadrul a 9 facultăţi: “Energetică și Inginerie Electrică”, “Inginerie Mecanică, Industrială şi Transporturi”, “Calculatoare, Informatică şi Microelectronică”, “Electronică și Telecomunicații”, “Tehnologia Alimentelor”, “Textile și Poligrafie”, “Construcții, Geodezie şi Cadastru”, “Urbanism şi Arhitectură”, “Inginerie Economică şi Business”. Aici este organizat şi învăţământul postuniversitar dar și cursuri de reciclare şi de perfecţionare a cadrelor. Sediul instituției este situat pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, la nr.168.

S. Lazo, nume complet Serghei Gheorghevici Lazo a fost un militant comunist din perioada războiului civil din rusia (1917 - 1922), care s-a născut la data de 7 martie 1894 și a decedat în luna mai 1920.

Iubitului meu - Eu te iubesc!

Produsul medalistic “Iubitului meu – eu te iubesc” este realizat de o companie privată din Republica Moldova și ea se constituie ca un dar de suflet, pe care fetele îl pot face băieților.

___________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ