STATELE AMERICANE - OREGON

OREGON

Este un stat american situat în partea de nord-est a SUA.

Frontiera sa nordică este asigurată de râul Columbia iar cea de est de către râul Snake. Oregon are un peisaj dintre cele mai diverse, fiind unul dintre cele mai interesante geografic din cele 50 de state componente ale Uniunii. Este cunoscut pentru pădurile sale dense compuse din specii de conifere rare și foarte înalte, dar și pentru regiunile sale costale la Oceanul Pacific. Statul Oregon se întinde pe o suprafaţă de 255026 kilometri pătraţi, la o populaţie de aproximativ 3,4 milioane de locuitori, iar capitala sa funcţionează în oraşul Salem, cel mai mare oraş fiind metropola Portland. Este al 33-lea stat care a aderat la Uniune în data de 14 februarie 1859.

Sigiliul oficial al statului;

Steagul oficial al statului;

Mai jos admiri câteva monumente arhitectonice inconfundabile, specifice culturii americane din capitala statului Oregon - Salem.

Capitoliul (Sediul guvernului statal)

Vechea clădire FIRST NATIONAL BANK

Biserica unită metodistă

Gara

Mai jos admiri câteva clădiri specifice arhitecturii americane din metropola Portland - statul Oregon - SUA

Primăria

Podul MARQUAM

Parcul de distracţii OAKS AMUSEMENT

Gara

Arena ROSE GARDEN

Mai jos îţi prezint câteva instrumente financiare emise de către statul american Oregon.

Bancnota Oregon - 5 dolari 1933 - Washington County

Certificat Oregon 1000 acţiuni x 1 dolar 1899

Virtue Consolidated Mines 

Bond Oregon - 1000 dolari 1905 

Compania Portland General Electric

Monedă din argint Oregon - 0,5 dolari 1934

Câteva ornamente decorative marginale 

de pe certificate sau bonduri 

emise de către statul american Oregon

Câteva vignete de pe certificate sau bonduri 

emise de către statul american Oregon

Câteva medalii turnate în statul american Oregon

Câteva jetoane emise în statul american Oregon

Vignetă de pe o bancotă a statului american Oregon

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ 

de Ştefan Alexandru Saşa – Câmpina 

EXPLICAŢIE

De când colegul meu mă sapă

Trecuta-u ani şi ani de zile,

El cu lopata-mi face groapă

Iar eu o nivelez cu pile.

CULMEA AFECŢIUNII

Ieri am văzut, la cimitir,
De-am zis că-i o halucinaţie,
Cum un şofer plângea, mă mir,
Pe un agent de circulaţie.

__________xxx__________

O PLACHETĂ 

ŞI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEŞTI

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).     

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Plachetă - Muzeul "I.L.Caragiale" - Ploieşti

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele), de lângă Ploieşti, judeţul Prahova. Clasele primare şi gimnaziul le-a absolvit la Ploieşti, iar între anii 1868 – 1870, a frecventat cursurile de declamaţie şi mimică la Conservatorul din Bucureşti ale unchiului său, Costache Caragiale. 

În perioada 1870 – 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873) , unde a semnat diferite cronici, iar intre anii 1876 – 1877, a fost corector la „Unirea Democratică” – ziarul grupării tinerilor liberali cu acelaşi nume – , a redactat în întregime revista umoristică „Claponul” şi a scos ziarul „Naţiunea română”. La 26 mai 1877, a început să frecventeze şedinţele bucureştene ale „Junimii”, (Societate Literară condusă de criticul român Titu Maiorescu) în cadrul cărora işi va citi comediile. Tot în acest timp a colaborat la ziarul „Timpul” alături de Mihai Eminescu (cel mai mare poet român) şi Ioan Slavici (unul din marii clasici ai literaturii române), dar şi la alte reviste. După retragerea de la ziarul „Timpul” a fost revizor şcolar în judeţele Suceava şi Neamţ, perioadă în care a cunoscut-o pe Veronica Micle, prietena lui Eminescu. În anul 1893 a editat împreună cu Anton Bacalbaşa revista umoristică „Moftul român”, iar în 1894, revista „Vatra”, împreună cu Ioan Slavici şi George Coşbuc (un alt mare poet român). Pe lângă activitatea publicistică, Caragiale a desfăşurat şi o intensă activitate literară, dovedind din plin că a fost, este şi va fi cel mai mare dramaturg al literaturii române, cele patru comedii ale sale, „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) şi drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul şi va publica proză scurtă, volume de schiţe şi nuvele: „Schiţe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schiţe, amintiri” (1910) şi „Schiţe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluenţa comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuţă, om sucit”), iar altele, deşi psihologice, sunt influenţate de naturalism („În vreme de război”, „Păcat”, „O făclie de Paşte”), sau fac loc fantasticului („Kir Ianulea” şi „Calul dracului”). În întreaga sa operă, I.L.Caragiale a reuşit să contureze ca niciun alt scriitor , un univers comic şi altul tragic, ilustrate atât de operele dramatice cât şi de cele în proză, dar cel mai mare merit al său este acela că a ştiut să înfăţişeze artistic o realiate complexă şi să zugrăvească tipuri umane de o mare diversitate.

 

În memoria marelui dramaturg, în anul 1979, într-o casă construită în stil rustic, aflată pe drumul naţional Târgovişte – Ploieşti s-a deschis Muzeul Memorial I.L. Caragiale, care ilustrează printr-o colecţie impresionantă (scrisori, fotografii, telegrame, afişe ale comediilor sale jucate în premieră, cărţi în ediţii princeps şi rare) principalele momente din viaţa şi opera scriitorului: familia din care descinde şi de la care a moştenit pasiunea pentru teatru, anii de şcoală de la Ploieşti, debutul în gazetărie şi principalele publicaţii la care a colaborat, momentul afirmării în teatru şi proză.

Insignă comunistă

Brigadier constructor al Hidrocentralei "V.I.Lenin"

Insignă - Hidrocentrala V.I.Lenin - Bicaz

Amenajarea hidroenergetică Bicaz-Stejaru (hidrocentrala "Dimitrie Leonida", fostă "V.I.Lenin") a început a fi realizată la mijlocul secolului trecut şi finalizată în anul 1960. Bicazul, prima mare realizare hidroenergetica din Romania, a fost o adevarata scoala pentru specialistii hidroenergeticieni care, mai apoi, au facut posibile celelalte mari constructii de pe Arges, Lotru si Dunare.

Insignă sportivă - C.N.E.F.S.

(Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport)

Merite deosebite în activitatea sportivă

Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport (CNEFS) a fost organismul politico-organizatoric central, subordonat Consiliului de Miniştri din perioada comunistă a României. Principalele sarcini ale acestui organism au fost; stabilirea planurilor de perspectiva in domeniul educatiei fizice, a sportului de masa si de performanta precum şi exercitarea indrumarii de specialitate a activitatii de educatie fizica şi a sportului de masa. Acest organism era reprezentat la nivel administrativ teritorial de către consiliile judeţene, municipale şi locale pentru educaţie fizică şi sport, cu sarcini identice în unitatea adminstrativ teritorială respectivă.

      

Insignă sportivă din box

Campionatele europene - juniori - România 1972

______________ooOoo______________

PERSONALITĂŢI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

5 cruzeiros 1943 - Brazilia

Baronul de Branco, nume real José Maria da Silva Paranhos Júnior, a fost un diplomat şi om politic brazilian care a trăit în perioada anilor 1845 - 1912.

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 28.11.2013