Epaminonda's Blog.....: KATANGA

10 franci 1960

KATANGA

Este o provincie cu pretenţie de autonomie,

parte componentă a statului african Republica Democratică Congo.

Această provincie este situată pe valea râului Luapula,

pe o lungime de aproximativ 200 de kilometri,

la frontiera cu statul Zambia.

A existat ca entitate naţională de sine stătătoare

în perioada 30 iunie 1960 – 15 ianuarie 1963.

Statul Katanga a avut o populaţie şi o suprafaţă nedeterminată precis,

iar capitala a funcţionat în oraşul Elisabethville

(nume actual Lubumbashi).

Nu a avut o deviză naţională unanim acceptată.

Stema:

Steagul:

Pe aversul bancnotei este reprezentat

chipul lui Moise Kapenda Tsombe,

om politic congolez, preşedinte al statului Katanga,

care a trăit în perioada anilor 1919 – 1969

şi a condus în perioada anilor 1960 – 1963.

Mai jos admiri câteva imagini din capitala provinciei Katanga - Elisabethville (actualmente Lubumbashi)

Sediul Băncii comerciale

Hotelul GRAND KARAVIA

Catedrala SF. PETRU ŞI PAVEL

Palatul de justiţie

Piaţa centrală a oraşului

Mai jos admiri câteva monede ale statului Katanga,

provenind din perioade diferite.

Set 2 monede cruce - preistorice

Monedă din aur - 5 franci 1961

***

SFATURILE COPACULUI

ADRESATE OMULUI

După o iarnă grea şi apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Aşa că nu-ţi mai fă atâtea griji.

Iubeşte! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic şi nu ne lăsăm intimidaţi de coroana mai bogată şi mai umbroasă, de rădăcina mai răsfirată şi mai bine înfiptă în pământ sau de o culoarea mai atrăgătoare a podoabei frunzelor, aşa că-l iubim pe fiecare şi formăm împreună frumoasele păduri, parcuri şi atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.

Universul înseamnă abundenţă. Un copac niciodată nu se întreabă daca va mai veni căldura, dacă va reuşi să supravieţuiască frigului şi cum îi vor creşte înapoi frunzele. El ştie că lucrurile astea vor veni natural.

_________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEŞTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

50 (ani) - Transport

Primul automobil fabricat pe teritoriul României de azi a fost Marta, în Austro-Ungaria, la Arad, în anul 1909, la uzinele Magyar Automobil Reszveny Tarsasag Arad. S-au produs peste 150 de automobile pe an. Prin design și performanță erau similare celor din Germania, cu transmisie prin lanț și cu o putere în jur de 30 CP. Primul automobil românesc modern, fabricat la uzinele Malaxa din Reșița (unde se fabricau drezine feroviare din 1928) fusese desenat de inginerul Petre Carp și era prevăzut cu un motor radial cu trei cilindri, răcit cu aer, care la 30 CP atingea 120 km/ora, cu șase pasageri, la un consum de 11 litri pe 100 km. Romania a fost una dintre primele zece tari din lume care a introdus automobilul in circulatie, de la inceputurile constructiei acestuia. Inca din anul 1895, in Bucuresti au circulat doua automobile cu aburi, construite de firma franceza Gardner Serpollet, unul dintre acestea fiind expus la Muzeul Tehnic din Bucuresti. In Cartea de Aur, infiintata de Automobil Clubul Roman (ACR), in care s-au inscris toate autovehiculele importante, pe primul loc figureaza o trasura-automobil fabricata de firma Peugeot, avind un motor cu puterea de 4 CP. Aceasta masina a fost importata in 1889 de catre Barbu Bellu din Bucuresti si vinduta dupa sapte ani de folosire. Primul automobil înmatriculat în Bucureşti avea nr. 1 - B şi aparţinea lui Basil Assan, iar al doilea purta numărul 0 - B şi aparţinea înfumuratului prinţ Valentin Bibescu. Era o luptă şi atunci pe numerele mici de înmatriculare, cele de VIP-uri. În anul 1906 erau înmatriculate deja în capitală peste 150 de automobile. Primul examen auto a avut loc în data de 10 ianurie 1908.

1976 - A III-a Conferinţă naţională (a pionierilor)

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8 - 14ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2.695.000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.” Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sînt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

1866 - 1966 * Academia Republicii Socialiste România

Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost fondată la data de 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii şi literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Sus am postat logo-ul, sediul vechi, din Calea Victoriei, şi sediul actual, lângă Casa Poporului, al Academiei Române.

A.I.T. - '85

(Anul 1985 - Anul Internaţional al Tineretului)

1985 - Anul Internaţional al tineretului

Participare - Dezvolatare - Pace

În anul 1985, Adunarea Generală a ONU a adoptat, la iniţiativa României, rezoluţia privind Anul Internaţional al Tineretului. Cu ocazia acestui eveniment, foarte mediatizat în mediile de informare din ţară, Nicolae Ceauşescu a ţinut un discurs solemn, adresat tuturor tinerilor din lume, în care a declarat că: “Avem convingerea fermă că, acţionând unite, popoarele lumii, în care tineretul ocupă un loc important, pot pune capăt actualei politici de încordare, de înarmare, pot asigura triumful raţiunii, al păcii şi colaborării internaţionale. Faceţi în aşa fel, dragi tineri români şi de pretutindeni, încât să asiguraţi pentru generaţia voastră şi pentru generaţiile viitoare o lume fără arme şi războaie, a păcii, prieteniei şi fraţiei tuturor oamenilor de pe planeta noastră”. Liderul român îşi încheia discursul printr-un apel ferm la unitatea de acţiune în rândul tinerilor, insistând asupra faptului că tânăra generaţie a României socialiste trebuie să se afirme, constant şi energic, ca un factor de acţiune în sprijinuil păcii şi dezarmării, al edificării unei lumi mai bune şi mai drepte. Sus am postat logo-ul Anului 1985 - Anul Internaţional al Tineretului.

Deasupra am prezentat două exemple de promovarea a acţiunii politice comuniste Anul 1985 - Anul Internaional al Tineretului, pe o cutie de chibrituri dar şi pe o coliţă filatelică.