Epaminonda's Blog.....: NEUSTADT i MEKL.

Mai jos am postat şi alte fotografii cU monumente de arhitectură specifice din localitatea germană NEUSTADT I MECKL., cunoscută şi sub numele NEUSTADT-GLEWE, districtul LUDWIGSLUST-PARCHIM, landul MECKLENBURG-WESTERN POMERANIA.

Gimnaziul GOETHE

Gara

Centrala electrică

Centrala geotermică

Cetatea

Ecluza

Biserica SF.MARIA

Muzeul tehnic

Casă tradiţională

Clădiri noi

Friedrichsmoor

***

DOUĂ PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

Într-un magazin din Franța, timp de mai bine de o oră, o femeie își alege o pălărie. Calm vânzătorul îi aduce pălării din ce în ce mai multe. În sfârșit doamna se hotărăște;

Cred că o iau pe aceasta. Vă rog să o împachetați!

Vânzătorul tăcut și plin de tact pune cu grijă pălăria într-o cutie.

Cât trebuie să achit?
Nimic, doamnă. Ați venit cu ea.

Doi copii stau de vorbă. Primul spune cu mândrie;

Tatăl meu este inginer. El face nave spațiale. Al tău ce face?
Ce zice mama.

___________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ŞI INSIGNE ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Centenar ANA ASLAN * 1897 - 1988

Muzeul Brăilei * 1887 - 1997

Societatea numismatică română - Secţia Brăila

Ana Aslan (născută la data de 1 ianuarie 1897 în Brăila şi decedată la data de 20 mai 1988 în Bucureşti) a fost renumit medic român, specialist în gerontologie, academician din anul 1974 şi director al Institului Naţional de Geriatrie şi Gerontologie din Bucureşti (1958 – 1988. Printre invenţiilei ei se numără preparea vitaminei H3 (Gerovital) - produs brevetat în peste 30 de țăr i– şi descoperirea produsului Aslavital, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu.

A fost membră a următoarelor foruri şi instituţii de cercetare, din lume ;
Membră a Academiei de Științe din New York
Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică și Igienă Socială
Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative
Membră în Consiliul de Conducere al Asociației Internaționale de Gerontologie
Membră a Societății Naționale de Gerontologie din Chile
Președintă a Societății Române de Gerontologie

Pentru meritele sale ştiinţifice a fost distinsă cu următoarele titluri şi distincţii;

1952 - Premiul internațional și medalia "Leon Bernard", prestigioasă distincție acordată de Organizația Mondială a Sănătății, pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei
Meritul Științific clasa a I-a - 1967
Merito della Republica - Italia
Cavaler al Ordinului Palmes académiques - Franţa
Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universității Bragança din Paulista - Brazilia

Muzeul Brăilei s-a născut odată cu biblioteca publică a oraşului, fiind întemeiat la începutul anilor '80 ai veacului al XIX-lea. Atunci, mai precis la sfârşitul anului 1880, la 3 noiembrie, în Conferinţa profesorilor din cadrul gimnaziului real din Brăila 8 din cei 10 profesori: Şt. C. Hepites, I. Guliotti, Z. Deimeze, Iordan Dimitriu, I.C. Tacit, Pr. M. Guzianu, Drag. Constantinescu şi Atanasie Popescu - directorul acestei instituţii de învăţământ au hotărât să supună subscripţiei publice înfiinţarea unei biblioteci şi a unui muzeu pe lângă gimnaziu. Muzeul se poate vizita şi azi în Piaţa Traian la nr.3.

Centenar Smaranda Brăescu * 1897 - 1997

SMARANDA BRĂESCU

Prima campioană mondială absolută la paraşutism

Sacramento - California * 1905 - 1932

Smaranda Brăescu, a fost prima femeie pilot din România, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism în anul 1931 și campioană mondială în 1932, cu recordul de 7200 m, la Sacramento, SUA. S-a născut în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, actualmente în judeţul Galaţi. Între anii 1924 – 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta de la înălțimea de 600 de metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra Escadrilă Albă, de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. A semnat, alături de alte 11 personalități militare, culturale şi ştiinţifice ale vremii, a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită. O versiune acceptată este că a decedat pe data de 2 februarie 1948 şi a fost înmormântată la Cluj.

Insignă - Liceul "Neagoe Basarab" Olteniţa - 1929

Prima etapã din istoria acestui liceu a constituit-o gimnaziul întemeiat în anul 1919, sub patronajul primarului de atunci al orasului Oltenita, Hristescu Danielescu. Din 1927 gimnaziul devine liceu. În 1930 liceului i s-a construit un nou local, monumental si functional, prin contributia personalã a liderului politic local, Constantin Alimãnãsteanu. Liceul va purta numele acestuia între 1930-1948. Clãdirea va fi extinsã între anii 1960-1962. Prin reforma învãtãmântului din 1948, liceul se va numi "Alexandru Sahia" pana in 1990, cu profil pedagogic si apoi agricol (îmbunãtãtiri funciare), redevenind teoretic in 1955. Din 1975 liceul este industrial dar a pãstrat clase de profil teoretic - matematicã-fizicã - profilul care a cuprins cei mai buni elevi. Transformãrile de dupã 1989 s-au reflectat şi asupra acestui liceu. A fost numit "Neagoe Basarab", dupã numele domnitorului din timpul cãruia dateazã prima atestare documentarã a localitãtii Oltenita(1515) şi a redevenit liceu teoretic. In toatã istoria sa, acest liceu, prin rezultatele activitãtii instructiv-educative, a fost principalul factor de stiinta si cultura din zona, pozitie consolidatã în ultimii ani.

Neagoe Basarab a fost un domnitor al Ţării Româneşti care a trăit în perioada anilor 1459 - 1521 şi a domnit în perioada anilor 1512 - 1521.

Oltenița este un municipiu din judeţul Călăraşi, Muntenia, România. Are o populație de aproximativ 27000 de locuitori şi este situat pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeş în fluviu. În anul 1852 o delegație din câteva sate călăreşene s-a adresat prințului Alexandru Ghica, rugându-l să le aprobe înființarea unui oraș slobod de dări, vânzându-le o parte din moșia sa. Acest oraş s-a înfiinţat la data de 23 aprilie 1853 având iniţial doar 750 de locuitori. Sus am postat două steme, veche şi actuală ale oraşului, precum şi o fotografie cu primăria municipiului Olteniţa.

Set 4 insigne - TAROM

S.C.Transporturile Aeriene Române S.A. (TAROM) este principala companie aeriană românească cu o îndelungată tradiție în domeniu. TAROM își are originile în anul 1920. Acela a fost anul în care s-a creat Compania Franco-Română Pentru Navigație Aeriană. În 1926 şi-a schimbat numele liniei în Compania Internațională De Navigație Aeriană, iar în 1930 Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat. Pe 8 august 1945, s-a înființat compania aeriană Transporturile Aeriene Româno-Sovietice. Compania era în subordinea atât a guvernului român, cât și a celui sovietic. Din data de 18 septembrie 1954 compania poartă numele actual - TAROM.

Insignă comunistă - AVSAP

RPR (Republica Populară Română)

AVSAP (Asociatia Voluntara pentru Sprijinirea Apararii Patriei) sau tanara armata civila a fost înfiinţată prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, nr. 415 din 30 noiembrie 1952.

Asociatia se afla in subordinea Consiliului de Ministri), fiind o organizatie paramilitara de masa, in care putea activa, pe bază de voluntariat, orice cetatean al RPR care implinise varsta de 16 ani. Asociatia a fost constituita dupa modelul Asociatiei Voluntare Unionale pentru Sprijinirea Armatei, Aviatiei si Flotei-DOSAAF din URSS (fondata in 1927). Membrii asociatiei erau pregatiti pentru a deveni cadre calificate in agricultura si industrie, dar si pentru a fi gata in orice moment sa apere cu arma in mana republica populara. Noua organizatie era chemata sa-si aduca contribuţia la pregatirea populaţiei necuprinsa la momentul respectiv in cadrul fortelor armate. Prima organizatie AVSAP a fost infiintata la 28 mai 1953 la Atelierele Grivita Rosie din Bucuresti şi era compusa din 400 de muncitori (in 1961, numarul salariatilor membri ai AVSAP crescuse la 4500). Din punct de vedere organizatoric, AVSAP avea la nivel naţional un Comitet Organizatoric Central, iar la nivel local - comitete organizatorice regionale, raionale, orasenesti si organizatii de bază (fabrici, uzine, staţiuni pentru mecanizarea agriculturii sau gospodării agricole colective şi de stat). Aceste structuri erau conduse de ofiteri activi ai armatei, activisti salarizati si voluntari (pregatiti in scolile centrale ale Comitetului Central Organizatoric), care se ocupau de organizare, agitatie si propaganda (intalniri intre membri AVSAP si sportivi fruntasi, veterani de razboi, aviatori; proiectii cinematografice; concursuri; excursii la locurile istorice, etc.Organele de conducere erau alese, dupa modelul partidului unic, de jos in sus, prin vot deschis. La intrarea in AVSAP, voluntarii primeau un carnet de membru, de culoare albastra, cu o insigna si erau datori sa plateasca o cotizatie modica lunara. Ei erau intiati in diferite discipline militare, tehnico-militare, de aviatie si marina, in cadrul numeroaselor cursuri, cluburi si cercuri de conducatori si mecanici auto, de motociclisti si tractoristi, de transmisiuni (o serie intreaga de radiocluburi de radioamatori infiintate in acei ani au continuat sa functioneze si dupa 1989), de constructori de poduri si drumuri. Sporturile practicate sub egida AVSAP erau: parasutismul, planorismul, aromodelismul (erau practicate in scolile de aviatie ale organizatiei), navomodelismul, poliatlonul nautic, tirul, schiul si calaria. Numarul membrilor asociatiei a crescut de la an la an, astfel pentru anul 1959, AVSAP numara 1380766 de membri, iar in 1960, un număr de 2343103 de membri. Cu toate ca AVSAP a format de-a lungul anilor mii si mii de specialişti, a organizat zeci de mii de conferinte si a obtinut o serie intreaga de rezultate notabile in practicarea sportului de masa, activitatea asociatiei pe linia pregatirii populaţiei pentru apararea patriei nu s-a ridicat la parametrii doriţi. Acest fapt a dus la desfiintarea AVSAP pe 3 martie 1962, prin contopirea ei cu Uniunea de Cultura Fizica si Sport (UCFS).

Mai sus admiri o copertă a carnetului de membru AVSAP, un carnet deschis unde se consemna plata cotizaţiei lunare, o chitanţă prin care se face dovada că cineva a urmat cursurile AVSAP şi o dilpomă de merit.

_________xxx_________

PERSONALITĂŢI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII