Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Banca naţională a statului european, Islanda, a emis cea mai mare bancnotă care a circulat vreodată pe teritoriul naţional. Este vorba despre bancnota de 10000 coroane 2013, prezentată în imaginea de mai jos. Această bancnotă a fost desenată de către artiştii gravori islandezi Kristin Thorkelsdottir și Stephen A. Fairbairn şi are dimensiunile de 162 x 70 mm. .

Pe aversul bancnotei este prezentat chipul lui Jonas Hallgrimson iar pe revers Prundăraşul de sărătură.

Jónas Hallgrímsson (1807 - 1845) a fost un scriitor și naturalist islandez. A scris o lirică romantică, inspirată din frumusețile peisajului natal. În proza sa, a cultivat umorul, ironia, burlescul și este considerat inițiatorul nuvelisticii islandeze.

Prundăraşul de sărătură (Kentish Plover - în engleză , Charadrius alexandrinus - în latină) este o pasăre migratoare pentru ţara noastră, făcând parte din grupa limicolelor. Poate fi văzut la noi în ţară doar pe ţărmul mării şi pe lângă lacurile lagunare, si mai rar pe malul unor lacuri. Primăvara femela depune 3-5 ouă.

2. Continui să îţi prezint mai jos alte monede euro test, probă sau de încercare, emise de către statul german. Moneda de mai jos s-a dorit a celebra personalitatea Angelei Merkel.

Angela Dorothea Merkel, născută Kasner la 17 iulie 1954 la Hamburg, Germania, este prima femeie cancelar din istoria Germaniei. A fost aleasă în această funcție la data de 22 noiembrie 2005 de c[tre Bundestag, parlamentul german, și realeasă la la data de 28 octombrie 2009. Din 2006 până în 2009 ea a fost numită de revista Forbes Magazine drept cea mai puternică femeie din lume.

Moneda de mai jos s-a dorit a celebra Castelul Schwerin.

Castelul Schwerin este situat strategic pe o insula de pe lacul cu acelasi nume, fiind o construcție deosebită ridicata de nobilii germani. In fruntea acestora se afla Henric Leul, care a reusit sa conduca nobilimea germana spre cucerirea, in anul 1160, a unei asezari slave de aici. Astfel, a luat fiinta splendidul castel, nobilii germani construindu-l pe ruinele deja existente pe asezarea slava, ulterior castelul devenind resedinta ducilor de Mecklenburg, acestia supunand castelul mai multor lucrari de refacere si extindere. Marele duce Frederic, cat si succesorul sau, Frederic Franz al II-lea, au hotarat sa ofere palatului grandoarea arhitectonica de altadata, avandu-se ca model castelul Chamboard de pe Loara. Si nu intamplator s-au purtat nenumarate discutii cu privire la cum ar trebui sa arate castelul si, mai mult, cine ar trebui sa se ocupe de lucrari. Chiar si arhitectii au discutat indelung, in anul 1843, lucrarile fiind demarate in sfarsit. Cel care a condus echipa a fost Georg Adolph Demmler. Dupa patru ani, in 1847, turnul central fusese deja ridicat. În anul 1913 un incendiu a adus mari daune castelului. In anul 1918 constructia a intrat in proprietatea statului, care l-a si transformat in muzeu. Pentru cativa ani castelul a fost sediul parlamentului ducatului sau colegiu de pregătire al unor educatori. După 1900 castelul este deschis partial publicului ca muzeu, dar folosit ca si sediul al parlamentului local. Castelul Schwerin cât si împrejurimile lui oferă priveliști de neuitat.

Moneda de mai jos s-a dorit a celebra trecerea a cinci ani de la introducerea monedei comune euro în Europa (2002 - 2007).

3. Banca naţională statului Guatemala a emis o nouă bancnotă de 5 quetzali 2013 (cea din imaginea de deasupra). Prin câteva importante detalii grafice diferă de vechea bancnotă - 2003 (cea din imaginea de desubt), deşi de pe aversul ambelor bancnote surâde chipul lui Justo Rufino Barrios.

Justo Rufino Barrios Auyón (1835 – 1885) a fost un militar şi om politic guatemalez. În perioada anilor 1873 – 1885 a servit ca preşedinte al statului Guatemala.

***

DIN INTELIGENŢA

POPOARELOR LUMII

Proverb arab

Ești stăpân încă pe cuvintele tale pe care nu le-ai rostit, dar ești robul celor pe care le-ai spus.

Proverb scoțian

Nu te căsători pentru bani, poți găsi de împrumut mai avantajos.

Proverb normand

Dragostea este oarbă, dar căsătoria îndreaptă acest defect.

_________xxx_________

O MEDALIE, O PLACHETĂ

ŞI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu (născut la data de 5 noiembrie 1880 la Paşcani şi decedat la data de 19 octombrie 1961 la Vânători - Neamţ) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă semănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. În anul 1910 a fost numit directorul Teatrului Naţional din Iaşi. Între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieşene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. În timpul regimul comunist a deţinut o vreme funcţia de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. A fost decorat cu medaliile Erou al Muncii Socialiste (1955) şi Premiul Lenin pentru pace (1961). Este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Plachetă - Mitiţă Constantinescu,

Guvernatorul Băncii Naţionale a României,

Ministrul Economiei Naţionale.

Neobositului îndrumător şi vajnicului făuritor

al economiei noi româneşti omagiu de recunoştinţă

şi admiraţie din partea colaboratorilor săi

15 ianuarie 1939

Mitiță Constantinescu, pe numele adevărat Dumitru Constantinescu (născut la data de 20 octombrie 1890 în Bucureşti şi decedat la 20 septembrie 1946) a fost un economist român și politician liberal, ministru de finanțe al României între anii 1939 - 1940, guvernator al Băncii Naţionale a României.

Insignă militară regalistă de vechime - 7 ani

Flotila de hidroaviaţie

În 1919 un grup de ofiţeri de marină a luat în primire, la Constanţa, 12 hidroavioane Brandemburg W 12 şi UTZI, care reprezentau captură de război în urma unei contraofensive împotriva trupelor maghiare. La data de 15.05.1920 a fost înfiinţata Escadrila de Hidroplane, prima structură organizatorică a hidroaviaţiei române. La 21 iulie 1920, în portul Constanţa, a avut loc zborul primului hidroavion care a consacrat hidroaviaţia ca forţă distinctă în aviaţia românească. În martie 1924 Direcţia Aeronautică a Ministerului de Război a adresat tuturor marilor case străine, specializate în construcţia de avioane, cereri pentru prezentarea ofertelor. La 15 august 1925 are loc zborul primului hidroavion românesc, proiectat în 1923 şi numit Getta. Decolarea a avut loc din bazinul Titan din Constanţa, iar pilot era vestitul pilot Romeo Popescu. Reuşita zborului a făcut ca statul român să mai comande trei aparate. Hidroavionul a fost construit după planurile inginerului Radu Stoica, la Atelierul de Construcţii a lui Nicolau. În anul 1926 Uzinele din Seste Calende au prezentat la Constanţa un hidroavion "Savoia-Marchetti S59 bis", cu bune performanţe, apreciate de membrii Comisiei române pentru procurarea materialului aeronautic. Ministerul de Război a comandat un lot de 12 avioane de acest tip. În anul 1928 a sosit în ţară primul lot de patru hidroavioane Savoia-Marchetti care, la 15 august 1928, de Ziua Marinei, au fost botezate de Regele Mihai I şi au intrat în dotarea Grupului de Hidroaviaţie format din Escadrila 1 de Zbor, pe malul de est al Lacului Siutghiol, Escadrila 2 Parc şi Escadrila 3 Depozit, dislocate la Anadalchioi, unde se afla comandamentul grupului. Echipajele hidroavioanelor aveau comandant un ofiţer de marină, care era in acelaşi timp si observator. La 17 iulie 1930 Grupul de Aviaţie Maritimă a căpătat denumirea de Flotila de Hidroaviaţie şi s-a mutat la Palazu. Prin adresa nr.1384 din 31 octombrie 1930, semnată de ministrul român al apărării, generalul de divizie adjutant Condiescu, un ofiţer superior a fost însărcinat pentru a trata cu Societatea Isata Fraschini Italia pentru achiziţionarea a 26 de hidroavioane Savoia-Marchetti. Ministerul Armatei, prin Comitetul Materialelor de război, s-a întrunit la sediul Marelui Stat Major în zilele de 7 şi 11 noiembrie 1930, având la ordinea de zi chestiunea înzestrării armatei cu hidroavioane. Prin decizia Comitetului Consultativ al Ministerului Armatei, ca urmare a studiului Serviciului Tehnic, s-a hotărât dotarea cu hidroavioane Savoia-S65 cu motor Walter. Drept urmare, Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 139 din 21 februarie 1931, consfinţea comanda definitivă de 26 de hidroavioane. Hangarele de la sudul lacului Siutghiol au devenit neâncăpătoare şi în 1933 a fost finalizată construcţia hangarelor şi hidroescalei de la Palazu Mare. La 6 iunie 1932, din ordinul lui Carol al II-lea, vila reginei (actualul restaurant Castel din Mamaia) a fost predată Flotilei de Hidroaviaţie din Mamaia, suverana mutându-se la Balcic.- Prin contractul secret nr. 294 din 20 mai 1939 al Ministrului Aerului şi Marinei, încheiat cu aprobarea Guvernului, s-a comandat societăţii Cantieri Riunti del Adriatica din Montfalcone – Trieste, un număr de 12 hidroavioane de luptă, tip Cant Z 501, complet echipate, plus şase motoare de schimb. În 1941 Comandamentul Aero-Dobrogea era format din Escadrila 101 Hidro-Patrulare şi Escadrila 102 Hidro-Informaţie şi făcea parte din cadrul Diviziei de Mare, din Comandamentul Marinei Regale. La 22 iunie 1941 baza de hidroavioane de la Siutghiol-Mamaia cuprindea 164 de cadre, iar după numai 70 de zile de război, au fost efectuate 255 de misiuni, cu un total de 1324 ore de zbor. Cel mai semnificativ moment al hidroaviaţiei îl constituie celebra evacuare a militarilor români din Crimeea din 27 aprilie - 14 mai 1944, când au fost evacuaţi pe calea aerului peste 3000 de militari. Cele mai importante misiuni ale echipajele hidroavioanelor au constat în supravegherea zonei maritime şi costiere; asigurarea navigaţiei pe drumurile costiere, interzicerea apropierii de coastă a navelor inamice; interzicerea debarcării inamicului pe litoralul românesc. La 8 septembrie 1944 Flotila de Hidroaviaţie a fost subordonată de armata sovietică. La 1 iunie 1948 Escadrila de Hidroaviaţie a trecut în subordinea Marinei Militare, fiind subordonată din punct de vedere administrativ Flotilei 4 Aerotransport Bucureşti. La 1 aprilie 1950 Escadrila de Hidroaviaţie a trecut în subordinea Comandamentului Aviaţiei din punct de vedere al pregătirii de luptă, pregătirii cadrelor, pregătirii politice, dotării tehnice, contrainformaţiilor şi mobilizării. Hidroaviaţia a rămas subordonată Comandamentului Marinei Militare numai din punct de vedere operativ, al hranei, echipamentului şi finanţării. Ultima structură aeronavală – Patrula 256 Hidroaviaţie - a fost desfiinţată la 1 aprilie 1960.

Insignele militare regaliste pentru vechime contineau simboluri ale regalităţii şi se deosebeau de la o unitate la alta, pe când în regimul comunist, dar şi în prezent se emiteau şi se emit insemne (ordine sau medalii) unice, ca reprezentare grafică, pe toata armata, împărţite în trei clase (1, 2 şi 3) pe care se înscria şi se înscrie vechimea neîntrereupă în muncă de 5, 10, 15, 20 de ani sau mai mult. Este necesar de precizat că acordarea acestor insemne de vechime era însoţită şi este însoţită de o mică majorare a retribuţiei lunare sau de o avansare în grad la exceptional (dacă persoana era bine văzută, a se înţelege - apreciată, de către şefi.