Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Autoritatea bancară naţională a statului Cambodgia a pus în circulaţie o nouă bancotă jubiliară de 2000 de riel 2013 pentru a celebra trecerea a 60 de ani de la obţinerea independenţei naţionale (fotografia de sus). În fotografia de jos este reprezentată vechea bancnotă din anul 2007.

Noua bancnotă prezintă pe avers chipul lui Norodon Sianouk iar pe revers Monumentul Independenţei.

Norodom Sihanouk (1922 - 2012) a fost rege al Cambodgiei din 1941 până în 1955 și din nou din 1993 până în 2004. A fost conducător efectiv al Cambodgiei din 1953 până în 1970. După cea de-a doua abdicare în 2004, a fost cunoscut drept Regele-Tată al Cambodgiei, o poziție în care a păstrat multe dintre responsabilitățile sale anterioare, ca monarh constituțional. Sihanouk a deținut atât de multe poziții începând cu anul 1941 încât Guinnes Book of World Records l-a identificat ca politicianul care a deținut cele mai multe funcții politice din lume. Au fost incluse cele două mandate ca rege, două ca prinț suveran, una ca președinte, două ca prim-ministru, și nenumărate poziții ca lider al guvernelor în exil. A servit ca șef al statului marionetă pentru guvernul Khmerilor Roșii în perioada 1975-1976.Cele mai multe dintre aceste poziții au fost doar onorifice, inclusiv ultima poziție de rege constituțional al Cambodgiei. Perioada când Sihanouk a fost șef efectiv al statului a fost de la 9 noiembrie 1953, când Franța a acordat independență Cambodgiei, până la 18 martie 1970.

Monumentul Independentei (Vimean Ekareach) a fost inaugurat la 9 noiembrie 1962, pentru a sărbători obţinerea independenței faţă de Franţa, din anul 1953. Monumentul are forma unei flori de lotus şi noaptea este iluminat cu lumina albastră, roșie şi alba (culorile drapelului national cambodgian. Este situat într-un mare parc al capitalei Phnom Penh, ce pare a fi un loc foarte popular pentru localnici. Realizatorul proiectului monumentului este arhitectul cambodgian Vann Molyvann.

Vechea bancnotă prezintă pe avers templul Preah Vihear iar pe revers templul Angkor Wat.

Preah Vihear este un vechi templu hindus construit pe timpul Imperiului Khmer. El este situat pe înălţimea Cliff, de 525 metri, din Munţii Dângrek, provincia cambodgiană – Vihear Preah, exact la frontiera cu Thailnda. În anul 1962, în urma unei dispute de lungă durată între Thailanda și Cambodgia asupra dreptului de proprietate, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a decis că templul aparţine Cambodgiei.

Angkor Wat este un templu hindus din regiunea Angkor - Cambodgia. A fost construit la începutul secolului al XII-lea pentru un rege local și reprezintă un model de arhitectură khmeră la cel mai înalt nivel. Este cel mai bine păstrat sit arheologic şi cel mai important centru religios hindus dedicat zeului vishnu. Este cel mai mare complex monumental religios din lumea actuală. A devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul său național, și este prima atracție pentru vizitatori Cambodgiei.

2. Continui să îţi prezint mai jos alte monede euro test, probă sau de încercare emise de către statul german.

Moneda de mai sus celebrează Catedrala Frauenkirche din Munchen.

Catedrala din München, cunoscută și sub numele de Frauenkirche (numele întreg este Dom zu Unserer Lieben Frau), este o biserică din Munchen, capitala landului Bavaria, care servește drept catedrală a Arhiepiscopiei de Munchen şi Freising și scaun al arhiepiscopului, fiind sfințită în secolul al XVI-lea. Turnurile bisericii sunt foarte vizibile, din cauza limitelor de înălțime locale. În urma unui referendum local, administrația orașului a interzis construirea în centrul orașului de clădiri cu o înălțime mai mare de 99 m, înălțimea maxima a catedralei. Din noiembrie 2004, această interdicție a fost extinsă provizoriu și pentru celelalte cartiere și, ca urmare, nu pot fi construite clădiri în oraș peste înălțimea menționată anterior. Turnul de sud este deschis pentru cei care doresc să urce pe scări și oferă o priveliște unică asupra orașului München și Munţilor Alpi, din apropiere. Catedrala este construită în stilul gotic și renascentist, ctitorul acesteia fiind Sigismund de Bavaria.

Moneda de mai sus celebrează Biserica St. Michael din Hamburg

Biserica Sfântul Mihail este cea mai importanta biserica din nordul Germaniei. Construita in stil baroc in anul 1661, biserica a fost refacuta de nenumarate ori din cauza incendiilor si a razboaielor. Turnul bisericii este cel mai mare turn cu ceas din Germania. In fiecare zi, la 10 dimineata si 9 seara, un gardian canta un solo de trompeta de pe platforma turnului. Platforma este deschisa si pentru turisti, oferind o panoramă splendidă oraşului.

Moneda de mai sus celebrează Reforma monetară germană din anul 1948. Prin această reformă monetară s-a introdus în circulaţie marca germană şi astfel s-a pus capăt inflaţiei galopante din economia Germaniei (de vest).

3. Mai jos îţi prezint două dintre bancnotele poloneze transformate de către Sindicatul politic Solidaritatea în instrumente de propagandă politică în timpul revoluţiei anticomuniste poloneze.

Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea” este o federaţie sindicală fondată în septembrie 1980 la Gdansk, în Polonia, și condusă inițial de Lech Walesa. În anii 1980 a constituit o importantă mișcare anticomunistă, adunând de la persoane asociate cu biserica catolică până la membri ai stângii anticomuniste. Solidaritatea sugera nonviolenţa în activitatea membrilor săi. Supraviețuirea Solidarității a reprezentat un eveniment fără precedent nu doar pentru Polonia, un satelit al Moscovei, ci pentru întregul bloc comunist. Influența crescândă a Solidarității a condus la intensificarea și răspândirea idealurilor anticomuniste în întreaga Europă Centrală și de Est, slăbind regimurile comuniste. În Polonia, Solidaritatea a fost principala cauză a prăbușirii comunismului. Criza economică tot mai adâncă de la sfârșitul anilor 1980 a determinat izbucnirea unor greve masive, iar guvernul, amenințat de faliment economic, a fost nevoit să încheie un acord cu sindicatele libere, prin care s-a decis organizarea primelor alegeri libere. Curând, Republica Populară Polonă a fost înlocuită de o republică democrată. Aceste alegeri, în care au învins cu precădere candidați anticomuniști, au cauzat o serie de revoluții pașnice anticomuniste în Europa Centrală şi de Est. Modelul Solidarității a fost preluat, pe diverse căi, de opoziția din întreaga Europă comunistă, fapt care a determinat căderea blocului estic și, mai apoi, dizolvarea URSS la începutul anilor 1990. Deasupra am postat logo-ul Sindicatului Solidaritatea.

Se recomandă studierea insemnelor aplicate pe aceste bancnote, prin scriere sau ştampilare.

Pe bancnota originală de deasupra se distinge chipul lui Josef Bem, iar prin ştampilare chipurile lui Lech Walesa şi ale Papei Ioan Paul al II-lea.

Józef Bem (1795 - 1850) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluţiei de la 1848. La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale, pe 4 februarie 1849, la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul şi Braşovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia. După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albeşti, lângă Sighişoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timişoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe data de 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Şiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare.Jozef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost capul Bisericii catolice mondiale, numele său real fiind Karol Josef Wojtyla, originar din Polonia. S-a născut la data de 18 mai 1920 la Wadowice şi decedat la data de 2 aprilie 2005 la Vatican.

Lech Walesa (născut 1943) este un om politic, lider sindical și activist pentru drepturile omului din Polonia. Lider charismatic, a fost cofondator al primului sindicat independent din Europa de Est comunistă, Solidaritatea, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1983 și a îndeplinit funcția de președinte al Poloniei între 1990 și 1995. Wałęsa era electrician, fără studii superioare. La scurt timp după ce s-a angajat la Şantierle Navale din Gdansk, a devenit sindicalist. Pentru activitatea sa independentă în cadrul sindicatelor, a fost persecutat de guvernul polonez comunist, supravegheat de poliția secretă, concediat în 1976 și arestat de mai multe ori. În august 1980 a avut un rol important în negocierile ce au dus la Acordul de la Gdansk între guvern și muncitorii greviști, devenind cofondator al mișcării sindicale Solidaritatea. A fost arestat din nou după declararea legii marţiale și interzicerea Solidarității, iar după eliberare a continuat activismul și a avut un rol major în stabilirea Acordului Mesei Rotunde din 1989 care a dus la alegerile legislative partial libere din iunie 1989 și la un guvern condus de Solidaritatea. În 1990, a candidat şi a fost ales în nou-înființata funcție de Președinte al Poloniei. În mandatul său, Polonia a trecut de la comunism la democrație, dar popularitatea i-a scăzut. După înfrângerea strânsă în alegerile din 1995, rolul său pe scena politică poloneză s-a diminuat. Faima sa la nivel mondial, însă, a rămas aceeași și ține cursuri de istorie și politică în Polonia și în străinătate.

Pe bancnota originală de deasupra se distinge chipul lui Romuald Traugutt.

Romuald Traugutt (1826 - 1864) a fost un general erou polonez, cunoscut pentru conducerea rebeliunii din ianuarie. Din octombrie 1863 până în august 1864 a fost dictatorul insurecției. El a condus guvernul național polonez, între octombrie 1863 - aprilie 1864, și a fost președinte al Biroului de Afaceri Externe. Înainte de revoltă era un locotenent-colonel în armata rusă, distingându-se în Războiul Crimeii. În anul 1862 s-a retras din armată aliindu-se cu naţionaliştii conservatori polonezi. În octombrie 1863 a devenit liderul forţelor rebele. După eşuarea revoltei, a fost condamnat la moarte de către regimul rus și spânzurat.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

Schiller, poet şi dramaturg german (1759 - 1805)

nume complet - Johann Christoph Friedrich von Schiller

Păstraţi vii visurile tinereţii!
Iertarea e răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea.
Omul e creat să fie liber, și e liber chiar dacă s-ar fi născut în lanțuri.

_________xxx_________

O MEDALIE

ŞI CÂTEVA INSIGNE

MILITARE ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă regalistă de vechime - 7 ani

Şcoala de ofiţeri infanterie "Principele Carol"

Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu" - Sibiu este continuatoarea traditiilor primei scoli militare de ofiteri al carei act de nastere l-a constituit Porunca Domneasca nr. 36 din 13 iunie 1847 a lui Bibescu-voda (domnitorul Tarii Românesti Gheorghe Bibescu 1842-1848).Scoala Ostaseasca, cum s-a numit initial, avea menirea de a forma ofiteri specializati in cele trei arme ale timpului: infanteria, cavaleria si artileria, capabili sa instruiasca subunitatile dupa cerintele adoptate si de alte armate moderne din Europa. La 9 septembrie 1847, prin Ordinul 2006/1847 al Dejurtfei (Ministerului de Razboi), Scoala Ostaseasca isi deschide cursurile in cazarma cavaleriei (Sfântul Gheorghe, „Malmaison") de pe Calea Podului de pamânt, astazi Calea Plevnei, din Bucuresti. Acelasi ordin precizeaza ca durata cursurilor va fi de doi ani, urmând un stagiu la trupe pe timp de un an. Dupa aceasta perioada, tinerii absolventi erau inaltati la gradul de praporcic (sublocotenent) si repartizati la comanda subunitatilor. Pentru inceput, efectivul scolii a fost de 22 de elevi, proveniti din tineri junkeri si subofiteri de origine boiereasca. Primul director al scolii a fost locotenentul Ioan Greceanu, urmat, incepând din 13 februarie 1848, de colonelul (rus) Alexandru Banov. In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) reteaua invatamântului militar românesc cuprindea: Scoala militara de ofiteri, Scoala nationala de medicina si farmacie, Scoala de scrima si gimnastica, Scoala copiilor de trupa, Scoala de arte si meserii a armatei, Scolile de gradul I pentru alfabetizarea militarilor in termen. Conform regulamentului de functionare din anul 1860, Scoala Ostaseasca din Bucuresti cuprindea doua sectiuni: o sectiune pentru pregatirea ofiterilor de artilerie si geniu, si o alta pentru pregatirea ofiterilor de infanterie si cavalerie. Prin O. Z. nr. 204/22 iulie 1861, Scoala regimentara provizorica din Iasi, infiintata in anul 1856 si reorganizata in anul 1858 sub numele de Scoala Militara de Ofiteri, a fost unita si a intrat in compunerea Scolii Ostasesti din Bucuresti. Dupa contopirea celor doua scoli (1862) se va adopta o noua denumire pentru aceasta institutie militara de invatamânt: Scoala Militara Unica a Principatelor Unite, iar durata cursurilor va fi de cinci ani. Localul scolii apartinea Ministerului de Razboi si era plasat pe ulita Târgovistei, astazi Calea Grivitei. Incepând cu anul scolar 1863/1864 durata de scolarizare a fost redusa la patru ani. Din aceasta scoala, in anul 1864, au fost trimisi sa urmeze cursurile Scolii militare superioare de la Saint Cyr (Franta) 12 ofiteri, 8 de infanterie si 4 de cavalerie. In noaptea de 10/11 martie 1866 un devastator incendiu a distrus cazarma acestei scoli. Scoala a fost mutata in garnizoana Iasi, pe strada Copou, unde va ramâne pâna in anul 1872, când prin Inaltul Decret nr.4283/1872 semnat de viitorul rege al României, Carol I (1866-1914), scoala se imparte in: Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie, care va fi mutata la Bucuresti (in vechea cazarma, reconstruita) si Scoala fiilor de militari (colegiu militar), care va ramâne sa functioneze la Iasi. Pe timpul primei parti a razboiului pentru obtinerea Independentei de stat a României, 1877-1878, cursurile Scolii Militare de Infanterie si Cavalerie au fost suspendate pâna in luna noiembrie a anului 1877 când vor fi reluate. Incepând din 15 noiembrie 1885 si pâna in anul 1890, scoala va purta numele de: Scoala de Ofiteri. Din 1891 Scoala de Infanterie, cum va fi denumita in urmatoarea perioada, isi va desfasura cursurile intr-o noua cazarma construita pe Dealul Spirii.In anul 1900 se revine la vechea denumire a scolii: Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie. Acestei scoli i se adauga, in acest an, Scoala de Administratie, fara a i se schimba denumirea. Toti cursantii scolii (200) sunt cuprinsi intr-o singura companie. Prin Inaltul Decret nr. 284/16 februarie 1910, publicat in Monitorul Oastei nr. 7/1910, Scolii Militare de Infanterie si Cavalerie i se va schimba din nou numele, ea se va chema: Scoala Pregatitoare de Ofiteri. Aceasta scoala, in anul 1915, va cuprinde un batalion de elevi activi si unul de elevi militari T. R. Un document emis in preajma intrarii României in primul razboi mondial ne informeaza ca scoala era formata din doua companii de elevi activi si doua companii de elevi cu termen redus. Dupa intrarea României in razboi, când Capitala era pe punctul de a cadea in mâinile trupelor Puterilor Centrale, scoala este mutata la Botosani, in cazarma Regimentului 37 Infanterie. In acel moment avea un efectiv de 1670 de elevi, cuprinsi in trei batalioane a câte patru companii. Aici, la Botosani, se primeste Ordinul nr. 3019/6 august 1917 al Ministerului de Razboi, prin care scoala ia parte la dezarmarea trupelor rusesti ce parasisera in debandada frontul din Moldova si trecusera la jefuirea populatiei civile. In anul scolar 1917/1918 Scoala Pregatitoare de Ofiteri a scolarizat doar ofiteri de rezerva. La 1 mai 1918, scoala primeste un nou nume: Scoala Militara de Infanterie si Administratie, iar la 2 ianuarie 1918 paraseste definitiv orasul Botosani, mutându-se la Bucuresti, având in acel moment doua batalioane de elevi (unul activ si unul de elevi T.T.R.). Dupa Unirea cea Mare, din 1decembrie1918, evenimentele interne si internationale au dus la o cerere marita de ofiteri pentru a incadra noile structuri ale armatei. Astfel, prin Inaltul Decret nr. 5376/1920 s-a infiintat o noua scoala de ofiteri de infanterie (1 iulie 1920), in garnizoana Sibiu. Aceasta noua institutie militara de invatamânt va functiona in localul vechii scoli de cadeti a armatei austro-ungare. Cu aceasta ocazie s-a schimbat din nou titulatura scolii, scoala de ofiteri de infanterie din Bucuresti a primit numele de: Scoala Militara de Infanterie nr. 1, iar cea din Sibiu:Scoala Militara de Infanterie nr. 2. Primul comandant al noii scoli militare de la Sibiu a fost Lt. col. Vasilescu Christea, ofiter de stat major, participant activ la razboiul de reintregire, cu studii militare in tara si strainatate. Desi la 1 septembrie 1920 era planificata inceperea cursurilor, aceasta data s-a decalat cu câteva luni din motive obiective. Cursurile acestei scoli au inceput la data de 19 decembrie 1920. In anul 1922 la titulatura scolii militare de la Sibiu i se adauga numele celui care a condus tara si ostirea ei la obtinerea Independentei, Principele Carol. Astfel, incepând din acest an, timp de un deceniu, scoala va purta numele: Scoala Militara de Infanterie nr. 2 „Principele Carol". La 13 iulie 1932 Scolile Militare de Infanterie nr.1 din Bucuresti si nr. 2 din Sibiu se comaseaza sub denumirea: Scoala Ofiteri Infanterie „Principele Carol", având locul de dispunere in localul scolii sibiene.Dupa pierderile teritoriale suferite de România in vara anului 1940, Ministerul de Razboi a luat hotarârea de a muta aceasta scoala de la Sibiu in Capitala. Astfel, la 15 octombrie 1940, Scoala de Ofiteri de Infanterie, cum a fost redenumita, este mutata la Bucuresti, in localul Scolii de Aplicatie. In luna aprilie 1942, din cauza bombardamentelor aeriene asupra Capitalei, scoala a fost dislocata, pâna la finalizarea celui de-al doilea razboi mondial (1945), in localitatea Zarnesti, jud. Brasov. Dupa incetarea ostilitatilor scoala revine la Sibiu (conform ordinului nr. 56343/31 iulie 1945, purtând denumirea de: Scoala de Ofiteri de Infanterie si Administratie si reocupând vechile cladiri pe care le cedase Universitatii din Cluj in toamna anului 1940. Incepând cu anul 1952 si pâna astazi, scoala (institutul, academia) va purta numele patronimic „Nicolae Balcescu". Intre anii 1953-1955 aceasta scoala a fost cunoscuta sub numele de: Scoala de Ofiteri de Infanterie si Cavalerie „Nicolae Balcescu" din Sibiu, iar dupa aceasta perioada, pâna in anul 1958 s-a numit: Scoala de Ofiteri de Infanterie „Nicolae Balcescu" (cavaleria incetase sa figureze intre „armele" armatei române). Intre anii 1958- 1961 scoala figureaza in documente sub numele de: Scoala de Ofiteri de Infanterie si Intendenta „Nicolae Balcescu", iar in anii 1961 si 1962, doar sub numele de:Scoala Militara de Ofiteri „Nicolae Balcescu". Incepând cu 5 ianuarie 1962, pe baza regulamentului pentru aplicarea hotarârii guvernului nr. 836/7 decembrie 1961 privind infiintarea scolilor militare superioare de ofiteri, s-a trecut la invatamântul cu o durata de patru ani, scoala s-a numit: Scoala Militara Superioara de Ofiteri „Nicolae Balcescu". Aceasta scoala pregatea cadre pentru armele si specialitatile: infanterie, artilerie, geniu, transmisiuni, chimie, intendenta, finante, topografie, cai ferate, tehnici constructori, pompieri si securitate-paza, iar incepând cu anul scolar 1967/1968 si ofiteri pentru arma graniceri. Prin Decretul nr. 1037/1 noiembrie 1968 si H.C.M. nr. 2539/11 noiembrie 1968 institutia isi schimba, din nou, denumirea in: Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu" si se reduce perioada de scolarizare de la patru la trei ani.

Insignă regalistă de vechime - 7 ani

Batalionul 9 Vânători munte

Insignele militare regaliste pentru vechime contineau simboluri ale regalităţii şi se deosebeau de la o unitate la alta, pe când în regimul comunist, dar şi în prezent se emiteau şi se emit insemne (ordine sau medalii) unice, ca reprezentare grafică, pe toata armata, împărţite în trei clase (1, 2 şi 3) pe care se înscria şi se înscrie vechimea neîntrereupă în muncă de 5, 10, 15, 20 de ani sau mai mult. Este necesar de precizat că acordarea acestor insemne de vechime era însoţită şi este însoţită de o mică majorare a retribuţiei lunare sau de o avansare în grad la exceptional (dacă persoana era bine văzută, a se înţelege - apreciată, de către şefi.

Armata României - Vânătorii de munte

Vânătorii de munte reprezintă o specialitate militară a Forţelor Terestrte Române, componentă a infanteriei. Unitățile de vânători de munte au rolul de a desfășura operații independent și în cooperare cu celelalte forțe, în teren muntos-împădurit, pe direcții și în raioane greu accesibile, în orice condiții de timp și anotimp. Arma a fost înființată la 3 noiembrie 1916, când Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 234, a decis transformarea Școlii Militare de Schiori din Bucureşti în "Corpul Vânătorilor de Munte". Organizarea inițială era pe 3 batalioane a câte 3 companii fiecare, cu un efectiv de 2000 de soldați. Trupele de vânători de munte au participat activ la luptele din cele două războaie mondiale și la misiuni internaționale în Kosovo, Irak şi Afganistan. În prezent, Armata Română are două brigăzi operaționale; Brigada 2 Vânători de Munte "Sarmisegetusa" la Brasov, subordonată Diviziei 1 Infanterie şi Brigada 61 Vânători de Munte "Virgil Bădulescu" - Miercurea Ciuc, subordonată Diviziei 4 Infanterie.

18 ani serviciul militar

Pe reversul acestei medalii se distinge nomograma regală a regelui Carol I al României. Mai jos admiri nomogramele tuturor regilor României, de la stânga la dreapta: Carol I, Ferdinand, Carol II şi Mihai.