Epaminonda's Blog.....: Ro - M

Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic, începând cu data de 30 decembrie 2009 un set de trei monede 1, 10 și 500 lei, dedicate aniversării a 190 de ani de la naşterea lui Nicolae Bălcescu – istoric, scriitor şi revoluţionar român. Aversul monedelor prezintă în partea superioară, stema României, dedesubt valoarea nominală, în partea inferioară, în interiorul unei cununi de lauri, o reproducere a picturii „România Revoluţionară” de Constantin Daniel Rosenthal. Reversul prezintă în partea stângă, în plan apropiat, portretul lui Nicolae Bălcescu reprodus după o pictură de Gheorghe Tattarescu; în dreapta, în plan îndepărtat, parţial acoperită de portret, o reprezentare a grupului de revoluţionari paşoptişti din acuarela lui Costache Petrescu şi anii „1819”, „2009”; la exterior, inscripţiile semicirculare „DREPTATE FRATIE UNITATE” - sus şi „NICOLAE BALCESCU” - jos.

Caracteristicile monedei de 1 leu sunt următoarele: valoare nominală – 1 leu, metal – tombac cuprat, formă - rotundă, diametru - 37 mm, greutate: 23,5 grame, calitate - proof, cant – neted, tiraj – 1000 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 70 RON.

Caracteristicile monedei de 10 lei sunt următoarele: valoare nominală – 10 lei, metal – argint, puritate - 99,9%, formă - rotundă, diametru - 37 mm, greutate: 31,103 grame, calitate - proof, cant – neted, tiraj – 1000 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 180 RON.

Caracteristicile monedei de 500 lei sunt următoarele: valoare nominală – 500 lei, metal – aur, puritate – 99,9%, formă - rotundă, diametru – 35 mm, greutate - 31,103 grame, calitate - proof, cant – neted, tiraj – 500 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 5130 RON. Aversul monedei o reproducere după opera picturală România revoluționară a pictorului Constantin Daniel Rosenthal (1820 - 1851). Autorul a dăruit această lucrare lui C.A.Rosetti pentru ca mai apoi ea să ajungă în Pinacoteca statului. Actualmente opera se regăseşte în Muzeul Naţional de Artă .

Opera este realizată în tehnica ulei pe pânză. Reversul medaliei postate deasupra prezintă o reproducere după acest tablou. Dacă nu ar fi împărţit ideile revoluţionare şi nu ar fi avut același destin de martir, Constantin Daniel Rosenthal ar fi putut trece prea bine drept un pictor imigrant, ca toţi ceilalţi furnizori de portrete din Principate. Născut la Budapesta, într-o familie de evrei înstăriţi, şi repudiat de rude din cauza idelor sale radicale, el ajunge la Buureşti după ce studiază cinci ani la Academia din Viena. Rosenthal va adera cu trup şi suflet la cauza patrioţilor români, devenind în scurt timp unul dintre militanţii de frunte ai mişcării conduse de Nicolae Bălcescu. Reprezintă o înaltă pildă de curaj şi abnegaţie, mergând până la a-şi jertfi viaţa pentru cauza revoluţiei. Rămâne în memoria noastră ca unul dintre primii artişti români, în perioada când la noi se iveau zorii unei şcoli de pictură, şi ca un brav luptător pentru cauza naţională. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Regăsim reprezentarea alegorică şi apoteotică specifică romantismului, dar şi eleganţa tuşei clasice de formaţie academistă. Lucrează în general în stil pictural, acordând o importanţă deosebită cromaticii şi detaliilor. Cel mai semnificativ moment din creaţia lui a fost tabloul alegoric “România revoluţionară”. Elementului central al operei este chiar portretul ţărăncii. Poziţia capului şi felul în care priveşte vrea să simbolizeze dorinţele statului de putere, libertate, şi aspiraţii înalte. Am putea adăuga că tabloul constituie o întruchipare a crezului exprimat de artist. Muza lui Rosenthal a fost Maria Rosetti, soţia prietenului său, C.A. Rosetti. Datorită spiritului ei înflăcărat şi al patriotismului, Rosenthal a ales-o de multe ori să îi pozeze, purtându-I în acelaşi timp un profund respect. Tabloul a fost realizat la Paris, în 1850, şi evocă luptele de pe Dealul Spirii, din data de 13 septembrie 1848. O reprezentare a României în acele timpuri nici nu se putea: simplitatea chipului Mariei, specific oamenilor de la ţară, ia ce reprezintă tradiţia românească în cel mai pur stadiu al ei, salba de la gât, arătând totuşi bogaţia ţării, toate aceste caracteristici ale tabloului fiind realizate pe fondul revoluţiei. Felul în care Maria tine steagul României îmi aminteşte de tabloul lui Delacriox, “Libertatea conducând poporul”: acea mândrie şi totodată apărare a steagului chiar cu propria viaţă.

Reversul monedei prezintă studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentând la Paris tricolorul românesc cu menţiunile "Dreptate, Frăţie" în 1848, o acuarelă de Costache Petrescu, și chipul lui Nicolae Bălcescu.

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic, începând cu data de 22 ianuarie 2007 o monedă de aur cu valorea nominală de 500 de lei dedicată personalității lui Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor şi revoluţionar român. Aversul monedei conţine, în partea superioară, stema României, la stânga şi la dreapta ei anii "1848" - anul Revoluţiei de la 1848, respectiv "2007" - anul emisiunii, deasupra, inscripţia "ROMANIA", iar în partea inferioară, valoarea nominală "500 LEI" şi sub ea inscripţia "DREPTATE SI FRATIE" - deviza organizaţiei "Frăţia". Reversul prezintă, în centru, portretul lui Nicolae Bălcescu, încadrat la stânga şi la dreapta de anii între care a trăit "1819" şi 1852", iar sub portret inscripţia "NICOLAE BALCESCU".

Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominală – 500 lei, metal – aur, puritatea – 99,9%, formă - rotundă, diametru – 35 mm, greutate – 31,103 grame, calitate - proof, cant –zimțat, tiraj – 250 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA și fără cutia de prezentare 2470 RON.

***

CRONICARI EUROPENI

DESPRE ȘTEFAN CEL MARE

WAPOSKI - cronicar polon – Vitejia și succesul lui Ștefan erau renumite la popoarele vecine pentru experiența și chestiunile militare și faptele celebre săvârșite.

MIKLOS ISTVANFFI – cronicar ungur – Prin faptele săvârșite prin știința militară a fost renumit și sărbătorit toată viața.

ASIKPAȘADZE - cronicar turc – Acesta e ghiarul / De-a pururi neînfricat / Ce atâtea oști făloase / Pe rând le-a spulberat.

__________xxx___________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Societatea numismatică română - 1903

Al X-lea Simpozion național

Brașov * 27 - 28 mai 1993

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi poza Bisericii negre din Brașov.

Societatea numismatică română - 1903

Al XII - lea Simpozion național de numismatică

Giurgiu * 2 - 3 iunie 1995

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Municipiul Giurgiu (bulgară: Giurgevo, turcă:Yergöğü) este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Giurgiu. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria. Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10 - 7 Î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă secolul I Î.Hr). Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din anul 1394 împotriva lui Mircea cel Batrân. Orașul are o populație de aproximativ 53000 locuitori. Sus am postat stema municipiului și o poză a Turnului cu ceas din Giurgiu.

Medalie de onoare - Prof. dr. Costin Carp

Societatea română de cardiologie - 2000

Născut la 12 noiembrie 1925 la Fârţaneşti - Galaţi, tânărul Costin Carp, după absolvirea liceului în urbea dunăreană, urmează cursurile Facultăţii de medicină din Bucureşti, pe care le termină în anul 1951. Îşi începe practica medicală ca medic consultant într-o comună de lângă Reşiţa în 1952, iar în 1956 devine, prin concurs, secundar de medicină internă la Bucureşti. În 1959 absolvă secundariatul, devenind medic specialist. Cariera sa medicală şi didactică continuă la Clinica medicală şi cardiologică a Spitalului Caritas, parcurgând toate treptele ierarhiei medicale şi didactice până la cea de medic primar, director de spital şi conferenţiar universitar (1980). A făcut specializări în cardiologie în SUA (1967 - 1969) și Germania (1972). Începând cu anul 1980, devine profesor de cardiologie şi preia conducerea Clinicii de cardiologie de la Spitalul Fundeni, unde continuă şi dezvoltă tradiţia şcolii de cardiologie iniţiate de profesorul C.C. Iliescu. O încununare a acestor eforturi a fost crearea în 1991 a Institutului de cardiologie, care devine ulterior Institutul de boli cardiovasculare care poartă numele fondatorului cardiologiei moderne româneşti - profesorul C.C.Iliescu. De-a lungul carierei sale medicale, profesorul Carp a îngrijit mii de bolnavi, a format multe generaţii de cardiologi la şcoala de cardiologie a Fundenilor. A fost un animator fervent al şedinţelor ştiinţifice şi organizator priceput al conferinţelor şi congreselor Societăţii române de cardiologie al cărui preşedinte a fost în mai multe legislaturi. Opera sa ştiinţifică medicală a fost importantă, fiind încununată de terminarea şi publicarea Tratatului de cardiologie - lucrare monumentală şi reprezentativă pentru cardiologia românească contemporană. A citit şi a scris până în ultimul moment al vieţii sale. Cu tenacitate, tact şi înţelepciune profesorul Costin Carp a adunat în jurul său tot ce au avut mai bun generaţiile de cardiologi români mai tineri sau mai puţin tineri. Calm şi discret, exigent cu sine şi cu ceilalţi, dedicat îngrijirii bolnavilor şi slujirii medicinii, profesorul Costin Carp va rămane un model uman şi profesional greu de depăşit. A decedat la data de 19 mai 2004. Sursa Net – Prof. Dr.Cezar Macarie

Insignă - Corul bisericesc reformat

Odorheiu Secuiesc - aproximativ 1920

Odorheiu Secuiesc este un municipiu din județul Hargita, provincia istorică România, Transilvania. În 2011 avea o populație de 34257 de locuitori. Orașul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureș și este străbătut de râul Târnava Mare. Într-un document din anul 1301 este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord, alături de o așezare românească cu numele Villa Olachalis. Deasupra am postat stema municipiului și fotografia și Liceul Aron Tamasy din Odorheiul Secuiesc.

Insignă - Al VII-lea Concurs al formațiilor artistice de amatori

În timpul regimului comunist se organizau multe festivaluri și concursuri cu artiști profesioniști dar și amatori pentru a proslăvi realizările comunismului și pentru a aduce ode conducerii statului. În acest s-a înscris și turnarea acestei insigne.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

50000 sucres 1995 - Ecuador

José Eloy Alfaro Delgado a fost un politic ecuadorian care a trăit în perioada anilor 1842 – 1912 și a condus statul, ca președinte, în perioada anilor 1895 - 1901 și 1906 - 1911.