Epaminonda's Blog.....: BUIA

Mai jos am postat și alte fotografii din localitatea

italiană BUIA (nume actual BUJA), provincia UDINE,

regiunea FRIULI VENEZIA GIULIA,

precum și două vederi generale.

Biserica MONTE

Domul SF.ȘTEFAN

Hotelul BRISTOL

Sanctuarul MADONA DELLA NEVE

Arhitectură locală

Vederi generale

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

ALBERT EINSTEIN (1870 - 1955)

fizician de origine evreiască născut în Germania,

apatrid din anul 1896, elvețian din anul 1899,

emigrat în SUA în anul 1933,

posesor al Premiului Nobel pentru fizică – 1921

Un intelectual rezolvă problemele, un geniu le evită.
Cei care au privilegiul de a ști, au datoria și de a acționa.
Grija pentru om și destinul lui trebuie să constituie interesul principal.

___________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

500 de ani de atestare documentară a localității

Gura Humorului * 1490 - 1990

(Mănăstirile) Voroneț și Humor

Gura Humorului este un oraș din județul Suceava, în nord-estul României. Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 12729 locuitori, fiind al șaptelea centru urban ca mărime al județului. În anul 2005 Gura Humorului a devenit stațiune turistică. Mănăstirea Voroneț, monument istoric ce datează din 1488, se află pe teritoriul orașului. Sus am postat stema actuală a orașului și două clădiri reprezentative pentru arhitectura orașului bucovinean Gura Humorului - Primăria și Hotelul Bucovina.

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice ale județului Suceava, dar este inclusă și în patrimoniul mondial UNESCO. Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului, pe valea râului Voroneț. Legenda originii bisericii unește două mari personalități ale destinului național românesc: ctitorul mănăstirii, Ștefan cel Mare, și cuviosul părinte Daniil Sihastru, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit. O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, de unde obștea mănăstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de dimineață, după-amiază și de la miezul nopții. Viața monahală s-a întrerupt în anul 1785 după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic și s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu obște de maici.

Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna cu acelaşi nume din judeţul Suceava de către marele logofăt Toader Bubuiog. Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective: Biserica "Adormirea Maicii Domnului” și "Sf. Gheorghe" - construită în 1530, Ruinele caselor mănăstirești - datând din sec. XVI - XVIII, Turnul clopotniță - datând din sec. XIX și Turnul lui Vasile Lupu - construit în 1641. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica "Adormirea Maicii Domnului” și "Sf. Gheorghe" a Mănăstirii Humor, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei, pe lista patrimoniului cultural mondial. Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Elementul particular este pridvorul deschis cu arcade, inovatie in epoca determinata atat de traditia constructiva locala (prispe, foisoare) cat si de influentele renascentiste din exterior (loggia preluata mai tarziu si de "stilul bracovenesc"). O noutate este si tainita situata deasupra gropnitei; mai ales in nenumaratele zile de restriste se pastrau aici obiectele de pret. Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de bisericile de la Voronet, Moldovita, Sucevita si Arbore, printre cele cinci ctitorii impodobite atat la interior, cat si la exterior cu fresce bizantine, care le fac unice in lumea ortodoxa.

Celui dintâi farmacist, general al armatei române

George Grințescu - 15 aprilie 1933

Admirația noastră pentru opera desăvârșită

în timpul unei cariere strălucite de ofițer,

farmacist și om de știință

Farmaciștii militari și civili

Această medalie este confecționată din bronz,

cântărește 52 de grame și are diametru de 50 de milimetri.

Generalul farmacist Gheorge P. Grințescu a trăit în perioada anilor 1878 - 1956. A absolvit Farmacia în 1903 și între anii 1929 - 1937 a condus Farmacia militară din București. Grințescu a contribuit la dezvoltarea rețelei naționale de farmacii și laboratoare de biochimie și chimie militară. În anul 1931, el a prezentat la al VI-lea Congres internațional de farmacie de la Haga lucrarea științifică "Metode de preparare, sterilizarea și conservare a fiolelor". În anul 1937 a conceput un nou model de farmacie portabilă ce a intrat în producție chiar din anul următor. În anul 1936 a publicat lucrarea științifică "Cultura și recoltarea plantelor farmaceutice", fiind un colaborator permanent al Jurnalului Medical Militar.

Placheta - 1835 - 1935

Sărbătoritu-sa astăzi 18 septembrie 1935

100 de ani de la înființarea pompierilor militari

în prezența MS Regele Carol II și a familie regale

Despre stingerea organizată a incendiilor pe teritoriul de astăzi al României există dovezi încă din timpul Daciei romane, însă instituţia pompierilor este atestată la mijlocul secolului al XVIII-lea prin „steagurile de foc” din Bucureşti şi Iaşi, organizări bazate pe solidaritatea comunităţii în faţa primejdiei focului. Condiţiile concrete de la începutul veacului următor au determinat apariţia, la Bucureşti şi Iaşi, în 1845 şi, respectiv, în 1835, a primelor unităţi de pompieri militari, încadrate în armata permanentă, soldaţii urmând instrucţia de infanterie în paralel cu cea pompieristică. Istoria începuturilor a consemnat participarea efectivelor de pompieri din Bucureşti la stingerea „Focului cel mare” din data de 23 martie 1847, sinistru care a distrus atunci peste 1800 de case şi prăvălii, precum şi la Bătălia din Dealul Spirii, care a avut loc la data de 13 septembrie 1848, moment de seama al revoluţiei democratice din acel an. În memoria celor aproape o sută de ostaşi pompieri care au căzut în luptă, în Bucureşti a fost înălţat „Monumentul Pompierilor”. Ulterior, după modelul primelor două unităţi, în principalele oraşe ale României, s-au înfiinţat servicii de pompieri profesionişti cu accentuat caracter militar, subordonate primăriilor. În anul 1874 s-au pus bazele Corpului Pompierilor Militari care cuprindea 15 unităţi care aveau în dotare şi baterii de artilerie. La războiul din 1877 – 1878, pompierii - artilerişti au participat cu forţa a şase baterii în compunerea armatei române, atât pentru apărarea teritoriului, cât şi la luptele din sudul Dunării, în Bulgaria de astăzi, împotriva armatei otomane. Contactele europene, mai ales cu Regimentul de pompieri din Paris, aderarea la primul organism internaţional de profil, constituit în anul 1900, „Comitetul Tehnic Internaţional al Focului”, la care România este membru fondator, au impus începerea reorganizării pompierilor români, proces întrerupt de primul război mondial. Separarea de artilerie s-a produs la 2 august 1929, prin înfiinţarea Comandamentului Pompierilor, care făcea parte din structurile armatei române, iar, sub aspect administrativ, depindea de Ministerul de Interne. Această organizare a fost legiferată în anul 1936 când, pentru prima oară, se defineau misiunile pompierilor militari: „prevenirea şi combaterea sinistrelor pe tot cuprinsul tării”. Tot din acea perioadă datează şi investirea acestora cu atribuţii concrete în domeniul protecţiei civile, cel de-al doilea război găsindu-i organizaţi, până la nivelul subunităţilor, ca formaţiuni militare de pompieri - apărare pasivă. Anii postbelici au conservat forma de organizare tradiţional militară a instituţiei pompierilor, procesul de modernizare cuprinzând, deopotrivă, planul conceptual şi cel material, la nivelul realităţilor tehnico – economice.

Insignă - Centenarul Școlii medii nr.1 I.L.Caragiale - Ploiești

1864 - 1964

Gimnaziul ploieștean s-a înființat în data de 1/15 Noiembrie 1864, din data de 5 august 1866 numindu-se Gimnaziul Sfinții Petru si Pavel. În toamna anului 1880 va lua denumirea de Liceul Sfinții Petru si Pavel. Între anii 1895 -1898 se ridică localul de pe bulevard dupa planurile arhitectului Thoma Dobrescu. În vara anului 1944 cladirea liceului este grav avariată de bombardamente. In anul 1948 liceul isi muta sediul in Palatul Scoalelor Comerciale unde functioneaza si astazi, în str.Gh.Doja, nr.98. In 1952 i se atribuie numele Liceul de baieti Ion Luca Caragiale. In 1954 va lua denumirea de Scoala medie nr.1 Ion Luca Caragiale. Începând cu anul 1956 sunt organizate clase mixte. La 1 Septembrie 1965 Scoala Mixta I.L.Caragiale va lua denumirea de liceu. In 1977 va fi recunoscut ca liceu de matematica - fizica. Dupa aceasta data va cunoaste si alte transformari prin cuprinderea unor clase cu profil industrial ca sa revina la numele de Liceul Teoretic Ion Luca Caragiale. La 27 Noiembrie 1997 primește titlul de Colegiul National Ion Luca Caragiale. Sus am postat logo-ul și clădirea Colegiului național Ion Luca Caragiale din Ploiești.

Insignă - Centrul de proiectări construcții militare

3 iulie 1951 - 3 iulie 2001

Centrul de Studii si Proiectare Constructii Militare

Centrul de proiectări construcții militare este o instituție din subordinea Ministerului Apărării Naționale, care, după cum reiese și din denumire, se ocupă de proiectarea și realizarea de construcții în folosul structurilor militarizate ale țării. Sus am postat un drapel cu logo-ul al Centrului de proiectări construcții militare.

_______________ooOoo_________________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII