Epaminonda's Blog.....: NEUILLY-SAINT- FRONT * FRANȚA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de arhitectură și cultură, precum și o vedere generală din localitatea franceză NEUILLY-SAINT-FRONT, departamentul AISNE, regiunea PICARDIA.

Biserica

Monumentul eroilor locali

Arhitectură locală

Vedere generală

Fântâna DU MONT

Capela SAINT FRONT

Gara

Jandarmeria

Ospiciul și Școala de fete

Strada CASTELULUI

***

O PASTILĂ

DE UMOR ROMÂNESC

Care este asemănarea dintre porumbei și politicieni?
Cât timp sunt jos îți ciugulesc smeriți din palmă, iar când ajung sus, fac pe tine.

______________xxx______________

CÂTEVA INSIGNEI

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - A.S. "Ceramica" - Jimbolia

(Asociația sportivă)

Asociația sportivă "Ceramica" a fost un club de fotbal din orașul Jimbolia, județul Timiș, care a fost susținut de către fabrica de ceramică din localitate.

Îți prezint aici câteva repere calendaristice din viața Fabricii de ceramică din Jimbolia. În anul 1864 este inaugurată Fabrica de țiglă și cărămidă "Bohn" din Jimbolia. Prin naționalizarea mijloacelor de producție din anul 1948, făcută de regimul comunist românesc, Fabrica de țiglă și cărămidă "Bohn" devine Fabrica “Ceramica”. După anul 1989 fabrica devine societate comercială pe acțiuni, cu numele numele S.C. "Soceram" S.A. Jimbolia. În anul 1994 se închide filiala Jimbolia a S.C. "Soceram" S.A., trecând în șomaj peste 1000 de oameni. Sus am postat două logo-uri ale Fabricii Ceramica din Jimbolia.

Jimbolia este un oraș în județul Timiș, România, provincia Banat. Are o populație de aproximativ 11000 de locuitori.Orașul Jimbolia este situat în Câmpia Banatului, la contactul dintre Câmpia Timișului și Câmpia Mureșului. Prima atestare documentară este din anul 1333, sub numele de Chumbul în dijmele papale. Deasupra am postat stema localității și dedesubt o fotografie cu Gara din Jimbolia.

Insignă - Memorialul Zeno Dragomir - Reșița

Zeno Dragomir (1923-1967) a fost un atlet, săritor de prăjină, originar din Caransebeș, reprezentant al României la Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952). În anii 1946–1947 a fost campion neoficial al Balcanilor. Ulterior, Zeno Dragomir a fost profesor conferenţiar la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti (catedra de atletism). În amintirea acestui mare sportiv, a cărui carieră didactică a fost remarcabilă, în 1968, a fost iniţiat, la Reşiţa, concursul „Memorialul Zeno Dragomir”, desfăşurat ani de-a rândul cu participări internaţionale.

Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, in croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 de locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița, iar dedesubt poza Catedralei ortodoxe din localitate.

D.J.P.T.C. - Cluj

Direcția județeană de poștă și telecomunicații

Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Compania Naţională "Poşta Română", denumirea actuală a poștei române, s-a înființat prin HG nr.371 din iulie 1998, prin transformarea fostei regii autonome Poșta Română.

Județul Cluj este așezat în partea central-vestică a Românie, în centrul provinciei istorice Transilvania cu reşedinţa la Cluj Napoca. Se învecinează cu județele Sălaj, Maramureş, Bistriţa Năsăud, Mureş, Alba şi Bihor. Numele de Cluj provine din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvântul latin clusa înseamnă închis (în italiană chiuso) și se referă la dispuneraea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Echivalentul german ,Klause, este păstrat în denumirea Klausenburg. Suprafaţa judeţului este de 6674 km.p iar populaţia numără aproximativ 692000 de locuitori. Ca subunități administrativ teritoriale județul este compus din 5 municipii – Cluj, Dej, Turda, Gherla și Câmpia Turzii; un oraș - Huedin și 74 de comune. Deasupra am postat stema cu harta județului Cluj.

(Jacques M. Elias) 1844 - 1923

Academia Română - Fundația familie Menachem H. Elias

1936 - 1996 * 60 de ani de la înființarea Spitalului Elias

Această medalie este confecționată din tombac, are diametrul

de 50 milimetri, fiind opera gravorului Constantin Dumitrescu.

Spitalul Universitar de Urgență Elias este un spital clinic universitar aflat în București, care asigură asistența medicală de specialitate, preventivă, curativă, de urgență, de recuperare, de îngrijiri în caz de graviditate și maternitate precum și a copiilor și nou-născuților și desfășoară o activitate de cercetare și învățământ. Spitalul Elias a fost înființat în anul 1936 prin testamentul lui Jacques Menachem Elias, de către fundația cu același nume. Are 17 secții spitalicești, un ambulatoriul de specialitate cu 22 cabinete, laboratoare și cabinete paraclinice, o farmacie cu circuit închis și o secție exterioară de recuperare medicală la Olănești. Deasupra am postat două poze cu imaginile vechi și actuale ale Spitalului Elias din București.

(Jacques M. Elias) 1844 - 1923

Academia Română - Fundația familie Menachem H. Elias

1923 - 1993 * Comemorarea a 70 de ani de la moarte

Această medalie este confecționată din tombac, are diametrul

de 50 milimetri, fiind opera gravorului Constantin Dumitrescu.

Jacques Menachem Elias (1844 – 1923) a fost un industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean roman, ales post-mortem (1993) membru al Academiei Române. Nu a fost căsătorit vreodată și nu avut vreun urmaș. A fost un important om de afaceri, a fost proprietar de fabrici de zahăr (Fabrica de Zahăr din Sascut Târg, județul Bacău), bancher (fiind președintele și actionarul Băncii Generale Române) și industriaș. În cei aproape 80 de ani de viață, a reușit să strângă o mare avere, deținând moșii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în țară și străinătate, 2 hoteluri în București , 2 mine de mercur în Dalmația, fabrici și milioane de lei în acțiuni la mari companii din toată lumea. Prin testamentul său redactat la 2/15 decembrie 1914, cum nu avea nici ascendenți și nici descendenți în viață, el a desemnat ca legatar universal Academia Română, căreia i-a lăsat toată averea mobilă și imobilă „oriunde s-ar afla această avere, în țară și în străinătate” (evaluată pe atunci la 1 miliard de lei). Conform dorinței sale, Academia Română a înființat o fundație de cultură națională și de asistență publică numită “Fundația familie Menachem H. Elias”, întreaga avere urmând să fie consacrată promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noștri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile. Și aceasta fără deosebire de origine, pentru toți cei care merită să fie ajutați. Fundația a fost denumită după tatăl său. Gestul său de filantropie a fost elogiat de către contemporani astfel; Nicolae Iorga – “exemplu de generozitate umană” și Grigore Antipa - „și-a destinat tot fructul muncii sale realizării unui măreț ideal, înălțarea patriei prin cultură”. La data de 15 noiembrie 1938, în prezența viitorului rege Mihai, al reginei Elena, precum și altor personalități din țară și din străinătate, a fost inaugurat Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias, un spital modern pentru Europa acelor vremuri, deschizându-se porțile ambulatoriului, spitalului și sanatoriului, destinate în întregime „bolnavilor de ambele sexe”, indiferent de religia lor. Sus am postat poza cu autograf a lui Jacques M. Elias.

______________ooo______________