Epaminonda's Blog.....: NEUSTADT I. HOLSTEIN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană NESUTADT IN HOLSTEIN,

districtul OSTHOLSTEIN, landul SCHLESWIG-HOLSTEIN,

o vedere generală, câteva trimiteri poștale ilustrate,

din perioade diferite, precum și o medalie locală.

Fântâna EUROPA și Primăria

Biserica

Curtea domnească

Gara

Muzeul

Piața centrală

Pagoda

Poarta KREMPER

Candelabru

Vedere generală

Strada KREMPER

Strada Rose

Trimiteri poștale ilustrate

Medalie locală

***

DIN INTELIGENȚA

POPORULUI ROMÂN

Vorba dulce mult aduce.
Politețea este cheia de aur care deschide toate ușile.
Nu numai să cunoști ceea ce se cuvine, ci să și urmezi după cum se cuvine.

_____________xxx____________

O INSIGNĂ, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Expoziția filatelică 2050 de ani de la întemeierea statului dac

Cluj Napoca - 1980 (Burebista)

Burebista a fost un rege al geto-dacilor între anii 82 î.Hr. - 44 î.Hr. şi întemeietorul statului dac. Conform istoricului Iordanes, Burebista a moștenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor și uniunilor de triburi geto dace de către autoritatea centrală. La acest proces de unificare nu au contribuit numai factori interni (aristocrația tribală și masa războinică, puterea și iscusința lui Burebista), ci și cei externi (creșterea amenințărilor celţilor şi romanilor). Unificarea într-un regat a triburilor geto-dace s-a realizat pe două căi: pe cale pașnică, când șefii daci de trib acceptă supunerea față de Burebista de bună voie, și pe cale războinică, când se dorește păstrarea puterii tribale de către unii conducători locali. Desigur, creșterea puterii militare a lui Burebista a determinat supunerea de bunăvoie a multor uniuni tribale geto-dacice. Strabon scria că, ascultându-l pe Decenu, geto-dacii "s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin". Unificarea triburilor geto-dacice se termină pe la 60 î.Hr.-59 î.Hr. În munţii Orăştiei va fi centrul statului dac format de Burebista. Aici el ridică cetăți de piatră, cele mai importante fiind: Costeşti, Blidaru, Căpâlna şi Sarmisegetusa, ultima transformată, până la urmă, chiar în capitală a regatului.

Asociația pentru cinstirea memoriei eroilor

Glorie veșnică

101, 1330, 1396, 1456, 1477, 1497, 1595,

1598, 1599, 1600, 1877, 1917, 1941, 1989

Asociația Cultul eroilor - România

România revoluționară 1848 - 1998

Deasupra am postat o reproducere după opera picturală România revoluționară a pictorului Constantin Daniel Rosenthal (1820 - 1851). Autorul a dăruit această lucrare lui C.A.Rosetti pentru ca mai apoi ea să ajungă în Pinacoteca statului. Actualmente opera se regăseşte în Muzeul Naţional de Artă . Opera este realizată în tehnica ulei pe pânză. Reversul medaliei postate deasupra prezintă o reproducere după acest tablou. Dacă nu ar fi împărţit ideile revoluţionare şi nu ar fi avut același destin de martir, Constantin Daniel Rosenthal ar fi putut trece prea bine drept un pictor imigrant, ca toţi ceilalţi furnizori de portrete din Principate. Născut la Budapesta, într-o familie de evrei înstăriţi, şi repudiat de rude din cauza idelor sale radicale, el ajunge la Buureşti după ce studiază cinci ani la Academia din Viena. Rosenthal va adera cu trup şi suflet la cauza patrioţilor români, devenind în scurt timp unul dintre militanţii de frunte ai mişcării conduse de Nicolae Bălcescu. Reprezintă o înaltă pildă de curaj şi abnegaţie, mergând până la a-şi jertfi viaţa pentru cauza revoluţiei. Rămâne în memoria noastră ca unul dintre primii artişti români, în perioada când la noi se iveau zorii unei şcoli de pictură, şi ca un brav luptător pentru cauza naţională. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Regăsim reprezentarea alegorică şi apoteotică specifică romantismului, dar şi eleganţa tuşei clasice de formaţie academistă. Lucrează în general în stil pictural, acordând o importanţă deosebită cromaticii şi detaliilor. Cel mai semnificativ moment din creaţia lui a fost tabloul alegoric “România revoluţionară”. Elementului central al operei este chiar portretul ţărăncii. Poziţia capului şi felul în care priveşte vrea să simbolizeze dorinţele statului de putere, libertate, şi aspiraţii înalte. Am putea adăuga că tabloul constituie o întruchipare a crezului exprimat de artist. Muza lui Rosenthal a fost Maria Rosetti, soţia prietenului său, C.A. Rosetti. Datorită spiritului ei înflăcărat şi al patriotismului, Rosenthal a ales-o de multe ori să îi pozeze, purtându-I în acelaşi timp un profund respect. Tabloul a fost realizat la Paris, în 1850, şi evocă luptele de pe Dealul Spirii, din data de 13 septembrie 1848. O reprezentare a României în acele timpuri nici nu se putea: simplitatea chipului Mariei, specific oamenilor de la ţară, ia ce reprezintă tradiţia românească în cel mai pur stadiu al ei, salba de la gât, arătând totuşi bogaţia ţării, toate aceste caracteristici ale tabloului fiind realizate pe fondul revoluţiei. Felul în care Maria tine steagul României îmi aminteşte de tabloul lui Delacriox, “Libertatea conducând poporul”: acea mândrie şi totodată apărare a steagului chiar cu propria viaţă.

Prima institutie care si-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei si faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Cazuti in Razboi. Infintata la 12 septembrie 1919, prin Inaltul Decret Lege nr. 4106, semnat de Regele Ferdinand, acest organism era chemat “sa vorbeasca viitorimii despre jertfele si izbanzile noastre, despre frumusetea virtutilor ostasesti si despre nezdruncinata tarie a sufletului romanesc”. Societatea a functionat sub inaltul patronaj al Reginei Maria, ca presedinte de onoare, si al IPS. Mitropolitul Primat Miron Cristea, ca presedinte executiv, devenit ulterior Patriah al Romaniei. Din anul 1927, acesta si-a scimbat denumirea in Societatea “Cultul Eroilor”, iar in 1940 s-a numit Asezamantul National <> pentru Cultul Eroilor. Dupa abdicarea Regelui Mihai I si proclamarea Republicii, prin Decretul nr. 48 din 29 mai 1948. Asezamantul National “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desfintat, atributiunile si patrimoniul acestuia fiind transferate Ministerului Apararii Nationale. Hegemonia U.R.S.S. adusa de cel de-al Doilea Razboi Mondial a condus la impanzirea teritoriului tarii cu monumente dedicate “Ostasului Sovietic Eliberator”, in detrimentul eroilor romani. Abia din 1975, in conditiile emaniciparii de sub tutela Uniunii Sovietice, cand s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr. 117/1975 avand ca obiect reglementarea operelor comemorative de razboi, incepe sa se manifeste, destul de modest, cultul fata de eroii neamului. Dupa evenimentele din decembrie 1989, la initiativa unui grup de ofiteri, a fost infintat Comitetul National pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor - C.N.R.I.M.C.E. Prin Sentinta Civila nr. 664, din 19 noiembrie 1991, data de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, asociatia a dobandit personalitate juridica, iar in baza ordinului ministrului apararii nationale, general locotenent Niculae Spiroiu, a primit acordul de a functiona sub patronajul Ministerului Apararii Nationale, avand sediul Conducerii Comitetului in cladirea Palatului Cercului Militar National din strada str. Constantin Mille, nr. 1, etaj 4. La scurt timp, prin Hotararea Sfantului Sinod Nr. 3036 din 19-20 iunie 1992, Comitetul a primit aprobarea de a functiona sub Obladuirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, avand ca parinte spiritual pe Parintele Patriarh Teoctist. La conferinta nationala din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociatia Nationala “Cultul Eroilor”, asumandu-si misiunea de a prelua obiectivele “Asezamantului National << Regina Maria>> pentru Cultul Eroilor”. Infiintat din necesitatea de a pune capat degradarii si profanarii operelor comemorative de razboi si a cimitirelor de onoare ale eroilor, C.N.R.I.M.C.E. a trecut la reorganizarea filialelor in teritoriu, reusind, in mai putin de un an, sa infinteze 32 de filiale judetene si numeroase subfiliale orasenesti si comunale, in conducerea carora au fost cooptate persoane cu responsabilitati si putere de decizie din cadrul administratilor locale, fosti comandanti de garnizoane si regimente, slujitori ai bisericii, cadre didactice, oameni de cultura, veterani de razboi si cadre militare in rezerva si in retragere. Sus am postat emblema Asociației naţionale "Cultul eroilor".

Banca Națională a României

Premiile Fundației Culturale Magazin Istoric - Aprilie 2012

În decembrie 1991, din iniţiativa redactorului şef al revistei Magazin istoric, Cristian Popişteanu (1932-1999), s-a înfiinţat Fundaţia Culturală Magazin Istoric (F.C.M.I.). Era singura formă prin care, în noile condiţii de după decembrie 1989, se putea continua editarea acestei publicaţii de cultură istorică, al cărei prim număr apăruse în aprilie 1967. Prin statut, F.C.M.I. este o fundaţie neguvernamentală, fără caracter politic, nepatrimonială (non profit). În conformitate cu legislaţia română în vigoare, a dobândit personalitate juridică prin înscrierea în Registrul persoanelor juridice nepatrimoniale, de drept privat, conform legii 21/1924. Pe lângă editarea, lună de lună, a revistei Magazin istoric, care apare neîntrerupt din anul 1967, F.C.M.I. a publicat și alte volume precum: Cine a fost Armand Călinescu, Mărturii (1992), Armand Călinescu, Discursuri Parlamentare (2 volume, 1993), Cristian Popişteanu, Dorin Matei, Sturdzeştii. Din cronica unei familii istorice (1995), Eugen Preda, NATO. Scurtă istorie (1999), și Tezaurul Băncii Naţionale a României la Moscova, ediţie de documente alcătuită de Cristian Păunescu, Marian Ştefan (2000). Conform Statutului său, F.C.M.I. a acordat de-a lungul anilor premii unor autori de cărţi de istorie. Aceste premii au fost decernate anual, din susţinerile financiare ale unor generoşi donatori. În colaborare cu Banca Naţională a României, Fundaţia Culturală Magazin Istoric organizează, anual, Simpozionul de istorie şi civilizaţie bancară românească „Cristian Popişteanu”.

Banca Națională a României (BNR), este banca centrală a României, o instituție publică independentă, singura autorizată și responsabilă de emiterea bancnotelor și monedelor valabile pe teritoriul României. Aceasta este o instituție publică independentă, cu sediul central în București dar care poate avea sucursale și agenții și în alte localități din țară. Banca Națională a fost înființată în anul 1880 cu un capital inițial de 30 milioane lei (din care 10 milioane capital de stat, iar restul de 20 milioane fiind capital privat cu precădere al familiei Brătianu). BNR este a 13-a bancă centrală înființată în lume, fiind înființată înaintea băncii centrale a Japoniei sau a Rezervei Federale a SUA. Prima bancnotă emisă de BNR a fost cea de 1000 lei, care a circulat până în anul 1933. Până în anul 1948, instituția a fost una privată, controlată cu mână de fier de către acționarii care, nu o dată, au sfidat guvernul propriului partid, PNL. Palatul BNR, clădirea veche a Băncii Națională a României, poza de sus, în prezent cu atribuții de muzeu, a fost realizat de către arhitecții francezi Albert Galleron și Cassien Bernard.

Banca Națională are 19 sucursale si agentii, clasificate în trei tipuri, în funcție de gradul de importanță pe care îl prezintă. Sucursala regionala din str. Lipscani, vechiul sediu, este de tip special. Urmează 3 sucursale regionale: Cluj, Iași și Timișoara și agenții; Arad, Bacău, Baia Mare, Buzău, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Târgu Jiu și Târgu Mureș.

Insignă - C.T.E.A. Centrul Tehnic Editorial al Armatei

Statul major general

85 de ani de existență 1920 - 2005

Centrul Tehnic Editorial al Armatei (C.T.E.A.), după cum reiese și din titlu, este editura Statului Major General al Armatei române, care editează lucrări cu tematică diversă dar apropiată domeniului militar precum, manuale, instrucțiuni, tipizate, cărți și reviste. Această editură a fost înființată în data de 4 septembrie 1920. În repetate rânduri Editura C.T.E.A. a fost premiată la saloanele de carte Gaudeamus, Amplus și Polemos. Sus am postat logo-ul editurii C.T.E.A..