LUMEA BANCNOTELOR LUMII 38.

BURUNDI


BURMA


***

Această medalie a fost turnată în anul 2005 pentru a marca trecerea a 105 ani de la începerea construirii Universităţii de medicină şi farmacie "Carol Davila" din Bucureşti. Pe aversul acesteia este reprezentată clădirea propriu zisă, iar pe revers chipul lui Carol Davila. Medalia este confecţionată din argint cu puritatea de 80 %, în greutate de 15,55 grame, tiraj de 2000 de exemplare, la preţul unitar de vânzare de către BNR de 170 ron.

Invatamantul superior medical si farmaceutic din Bucuresti dateaza de mai bine de un secol. Carol Davila, medic roman de orgine franceza, in colaborare cu Nicolae Kretzulescu a pus bazele invatamantului medical din tara noastra, infiintand, in 1857 Scoala nationala de medicina si farmacie. Datorita activitatii sale au luat fiinta in tara noastra o serie de societati stiintifice: "Societatea medicala" (1857), "Societatea de cruce rosie" (1876), "Societatea stiintelor naturale" (1876), precum si doua reviste medicale: "Monitorul medial" (1862) si "Gazeta medicala" (1865). In razboiul pentru independenta (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Constructia Facultatii de medicina a fost complet terminata si inaugurata in ziua de 12 octombrie 1903 cand s-a facut si inaugurarea statuii lui Carol Davila, asezata in fata facultatii. Initiativa ridicarii unui monument al lui Davila a fost luata la primul congres medical national care a avut loc la Bucuresti in octombrie 1884. Statuia, opera valoroasa a lui Carol Storck, a fost turnata in bronz in atelierele Scolii de arte si meserii din Bucuresti.

Carol Davila, pe numele adevărat Carlos Antonio Francesco D’Avila (Charles Davilla) (născut 1828 la Parma, Italia şi decedat 24 august 1884 la Bucureşti) a fost medic și farmacist român de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania şi Franţa. Urmează Facultatea de Medicină din Paris, pe care o absolvă în februarie 1853. Sosește în românia la 13 martie 1853 , la nici 25 de ani, după ce și-a dat doctoratul la Paris. Ar fi trebuit să stea în Valahia doar 3 ani dar stă până la sfârșitul vieții. A venit încă din 1853 în București, invitat de domnul Barbu Ştirbei, pentru a organiza serviciul sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România. A fost profesor de chimie la Universitatea din Bucureşti. În 1860 a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, care s-a distins apoi în timpul Războiului de Independenţă. Modelează viața medicală sub patru domni, dintre care trei îi devin prieteni. În bucureşti, la sosire, impresionează pe Vodă Barbu Ştirbei când se prezintă după trei zile cu rezultatele unei prime inspecții sanitare și cu proiecte de reformă. Al doilea domn pe care îl câștigă Davila de partea lui este Alexandru Ioan Cuza. Azilului său de orfane, întemeiat la București, îi dă numele Elena Doamna, după soția lui Cuza. Al treilea domn este Carol, sub a cărui protecţe își desăvârșește în cea mai mare măsură opera. Construieşte, din aproape în aproape, un sistem medical care funcţionează, organizează serviciul sanitar militar şi civil. În 1855 înfiinţează o şcoală de felceri iar în 1856 o şcoală secundară de chirurgie cu program şcolar teoretic-liceal şi sanitar-militar. După 10 ani, în 1869 înfiinţează Facultatea de medicină. Între timp Davila fondează numeroase societăţi şi reviste de specialitate (între care Asociația medicilor români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor), organizează conferinţe medicale şi ţine prelegeri, înfiinţează, împreună cu horticultorul austriac Ulrich Hoffmann, Grădina botanică din Bucureşti. În 1861 creează primul azil de orfane, în care strânge 40 de fetiţe din mahalale, iar la puţin timp înfiinţează şi un orfelinat de băieţi. Cât timp a trăit Davila a funcţionat şi o şcoală de surdo-muţi, cu atelier de tâmplărie şi sculptură. Împreună cu farmacistul Hepites, pune bazele farmaciei române. Tot ideea lui este introducerea consultațiilor gratuite în spitale, pentru bolnavii săraci. Stinge în diferite regiuni ale ţării epidemii grave, călătoreşte şi inspectează spitale. Pe cheltuiala lui se editează culegerea de poezii populare a lui Alecsandri pe care Davila, mare iubitor de folclor, o dă premiu elevilor din şcoliile sale. În 1864 se face un prim pas în recunoaşterea oficială a patriotismului "străinului" faţă de noua lui ţară și, la Camera Deputaților, se propune acordarea cetăţeniei române. Totuşi, faptul se împlineşte abia după venirea lui Carol printr-un decret-lege semnat chiar de el, la 31 mai 1868. Datorită lui, serviciul ambulanțelor militare și al trenurilor sanitare este pregătit din timp și sute de vieți sunt salvate, iar 13.000 de bolnavi și răniți primesc îngrijiri. Primește decorații și de la români și de la turci. Principele Carol îi telegrafiaza Elisabetei : “Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el”

con_dorul@yahoo.com