POESIS - MOUSAIOS 19

LA GURA SOBEI

Nopţi de iarbă româneşti;

Albă, neaua străluceşte.

Lângă

Toţi nepoţii stau turceşte.

Când bunicul le tot spune..

- Hai, copii, povestea-i gata!

Cată mama să-i adune.

Doar i-o înfrăţi cu patul.

Noaptea-i lungă, dar târzie..

Ei se-ndeasă unu-n altul,

Că mai vor de-un crai să ştie.

Focul pâlpâie sub plită

Şi vin îngerii-n odaie

Numai mama-i necăjită

de prea multa hărmălaie

Şi îl ceartă pe bunic…

Plâng de ciudă puradeii.

- La culcare, nu-i nimic,

Până mâine dorm şi zmeii!

Luna blândă trece-agale

Lunecând, prin geam, sfioasă

.- Bunicuţule, matale

N-ai putea s-o legi de casă?

În sfârşit, pe ochi coboară

umbre dulci de vis hoinar:

- Lăsaţi, măi, că mâine seară

ne va strânge iar!

Pe sub pleduri, ăl mai mic

Suspinând, se tot foieşte...

Cine ştie ce voinic

Printre zmei se-nchipuieşte.

Cornel Diaconu, născut la 2 martie 1951, în loc Tega, com Pănătău, judeţul Buzău.

***

Acest set de monede de 500 de lei a fost emis în anul 2001 pentru a marca marea descoperire arheologică (Cloşca cu puii de aur) de la Pietroasa, judeţul Buzău. Este un set de 4 monede cu avers identic şi revers diferit. Piesele sunt confecţionate din aur cu puritatea 99,9 %, fiecare în greutate de 6,22 grame, tiraj 250 de exemplare cu preţul de vânzare la set de către BNR de 9500 roni.

Pe avers, în zona centrală este reprezentat un medalion circular, în interiorul căruia este reprodusă stema României, înconjurată de un element decorativ (dublă sinusoidă), inspirat din motivele vegetale care ornează interiorul Marelui platou circular (piesă foarte valoroasă, componentă a Tezaurului de la Pietroasa)

Pe revers sunt reprezentate: fibula mare (cloşca), fibulele mici (puii), vasul dodecagonal şi vasul oenochoe.

Tezaurul de la Pietroasa (Pietroasele), cunoscut şi sub numele popular de „Cloşca cu puii de aur” a fost descoperit în lunile martie - aprilie 1837 de către doi ţărani (Ion Lemnar şi Stan Avram) în timp ce luau piatră de construcţie pe dealul Istriţa (altitudine 750 m), de pe raza comunei Pietroasele. Din tezaurul compus iniţial se pare din 22 de piese, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.

Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur:

• un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt în patru bucăți, la puţin timp după descoperire;
• o cană (oenochoe), cu înălţimea de 37 cm; a fost reconstituită, fiind deteriorată după descoperire.
• o pateră (platou mai mic) cu decor în relief şi o statuetă în centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezintă un personaj feminin cu un pahar în mâini, aşezat pe un tron împodobit cu un vrej de viţă de vie.
• un colan cu o inscripție gravată cu caractere runice.
  
• un colan simplu;

iar şapte sunt împodobite şi cu pietre preţioase:

• un colan cu balama;
• patru fibule, un fel de broşe folosite la prinderea veşmintelor.
• două vase poligonale, unul octogonal şi altul dodecagonal.

Datarea tezaurului şi atribuirea sa au pornit atât de la aspectul pieselor, cât şi de la inscripţia de pe colan care sugerează un neam germanic. Prima ipoteză atribuie tezaurul vizigoţilor conduşi de Athanaric, care s-au refugiat în Imperiul Roman odată cu apropierea hunilor, tezaurul fiind îngropat cel mai târziu în anul 381 e.n. A doua ipoteză îl atribuie ostrogoşilor, din prima jumătate a secolului al V-lea.

Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumată. A fost cumpărat de la ţăranii care îl descoperiseră de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat parţial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinăuntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica, care l-a ţi adus în atenţia lumii ştiinţifice a vremii. Popularitatea internaţională a dobândit-o în urma Marii Expoziţii Universale de la Paris – 1867, când a fost restaurat ţi expus sub supravegherea lui alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologică Le Trésor de Pétrossa (1887 - 1900). La sfârşitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichităţi din Bucureşti.A fost recuperat în 1876, însă colanul cu inscripţia a fost deteriorat. În anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastră. În toamna aceluiaşi an a fost restaurat la Berlin de către specialistul german Paul Telge, şi a căpătat aspectul pe care îl ştim şi azi. În 1917 a fost trimis în Rusia împreună cu tot tezaurul naţional, şi s-a întors de acolo în 1956. Din 1971 este expus la Muzeul Naţional de Istorie al României.