Epaminonda's Blog.....: Ro-M-oN 39

Această monedă, ca de altfel toate monedele prezentate în acest articol, cu greu poate fi încadrate în rândul monedelor circulate sau comemorative deoarece au fost emise în tiraj limitat şi au fost confecţionate din metal preţios care depăşea cu siguranţă valoarea unor cumpărături de 100 de lei la vremea aceia, ele fiind păstrate doar de către colecţionari sau retopite. Aceasta este o monedă de 100 lei din anul 1939, emisă pentru a marca centenarul naşterii primului rege al României, şi anume Carol I, născut în anul 1839. Aceasta este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, are diametrul de 41 mm, greutatea de 42 de grame, are marginea zimţată şi s-au emis doar 95 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă ghirlande de laur şi stejar, o bandă orizontală pe care scrie ROMANIA, deasupra acesteia lupoaica şi Romulus şi Remus, dedesupt un scut cu stema Romaniei. În partea de sus anul 1939 şi fără valoare nominală înscrisă, iar pe revers, de-a lungul muchiei, inscripţia CAROLVS II, în mijloc regele călare, spre stânga şi pe circumferinţă, în stânga jos, numele gravorului, E.W.BECKER.

Aceasta este o monedă de 100 lei din anul 1939, emisă pentru a marca centenarul naşterii primului rege al României, şi anume Carol I, născut în anul 1839. Aceasta este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, are diametrul de 41 mm, greutatea de 42 de grame, are marginea zimţată şi s-au emis doar 95 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă, de-a lungul muchiei, inscripţia ROMANIA, stema Romaniei, ţăran cosind, în fundal iarbă înaltă şi în partea de jos, anul 1939, fără valoare înscrisă, iar pe revers, de-a lungul muchiei, inscripţia CAROLVS II, în mijloc regele călare, spre stânga şi pe circumferinţă, în stânga jos, numele gravorului, E.W.BECKER. Piesele mari, de 41 de milimetri în diametru şi cu masa de 42 de grame, cunoscute şi sub numele de galbeni mari - Lupoaica respectiv Cosaşul - au fost definite de legea 489/1939 din luna iunie, pe baza căreia au fost emişi, ca galbeni de podoabă. Galbenii se apropie mai mult de medalii. Pe baza masei, ar trebui să aibă valoarea nominală de 129 de lei şi ceva bănuţi. Cosaşul de pe al doilea galben de podoabă a fost reprezentat greşit, cosind cu totul anormal, cu mîna stîngă. Este prima eroare de machetare a monedelor româneşti.

Lupoaica de pe Capitoliu (lupa capitolina) este o statuie de bronz din secolul al VI-lea î.e.n., actualmente păstrată la Muzeul Conservatorilor din Roma. Romulus şi Remus (fondatorii mitici ai Romei, copiii zeului războiului Marte şi ai vestalei Rhea Silvia) au fost adăugaţi de Antonio del Pollaio, în anul 1509. Lupoaica împreună cu Romulus şi Remus simbolizează originea legendară a Romei şi totodată caracterul sacru şi etern al oraşului şi al puterii sale. Imaginea lupoaicei apare pe multe monede romane antice. Statul italian a făcut cadou României cinci copii ale grupului statuar, între 1906 şi 1926. Acestea au fost instalate la Bucureşti (1906), Cluj (1921), Chişinău (1921), Târgu Mureş (1924) şi Timişoara (1926) ca simboluri ale latinităţii şi unităţii românilor din toate provinciile româneşti.

Aceasta este o monedă de 100 lei din anul 1939, emisă pentru a marca centenarul naşterii primului rege al României, şi anume Carol I, născut în anul 1839. Aceasta este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, are diametrul de 35 mm, greutatea de 32,5 de grame, are marginea zimţată şi s-au emis doar 91 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă valoarea nominală 100 LEI încadrată de două semne triunghiulare, ROMANIA, anul 19 39 scris circular de o parte şi de alta, coroană vegetală cu o cruce cu braţe egale, terminate cu crini şi deasupra crucii un scut cu stema României, iar pe revers inscripţia CAROL II REGELE ROMANILOR, efigia lui Carol al II-lea spre dreapta şi sub gât numele gravorului, E. W. BECKER. După cum se vede, pe nici una din piesele acestui set de monede - medalii nu este nici măcar o singură menţiune despre Carol I. În aprilie şi mai 1939 s-au desfăşurat festivităţile aniversării unui secol de la naşterea regelui Carol I, pe 9 mai fiind dezvelită statuia primului rege al României.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN CREAȚIA LUI

VASILE PLĂCINTĂ

UNUI GINECOLOG

La scaun, des, ginecologul

Confundă meseria sa,

O face pe stomatologul...

Spunându-i: – Cască gura, fa!

AVERTISMENT

Pentru cine nu cunoaşte,

Am să spun, reţine:

O femeie nu se naşte,

Ea... devine.

___________xxXxx___________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Campionatul RPR - Cros pe echipe

"Să întâmpinăm 7 Noiembrie"

Comitetul pentru cultură fizică şi sport

Campionatul interdeparatamental - 1951 - participant

Profesorul dr. Victor Babeş * 1854 - 1926

Al III-lea Congres internaţional de patologie infecţioasă

Bucureşti - 1962

Victor Babeş (născut la data de 4 iulie 1854 în Viena şi decedat la data de 19 octombrie 1926 în Bucureşti) a fost un bacteriolog şi morfopatolog roman, membru al Academiei Române din anul 1893. A fost fiul lui Vicenţiu Babeş, originar din Banat. În colaborare cu Victor Andre Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi histologia patologică a bolilor infecţioase) şi prin care a pus bazele moderne ale acestei ştiinţe. De asemenea, este fondatorul şcolii româneşti de microbiologie. Îşi începe cariera ştiinţifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de anatomie patologică. În anii 1885 – 1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch. În 1881 primeşte titlul de profesor asociat (doctor-docent) iar în 1885 postul de profesor de histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887 Victor Babeş este chemat la Bucureşti ca profesor la catedra de Anatomie Patologică şi Bacteriologie. În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti. A deţinut şi titlurile de membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi ofiţer al Legiunii de Onoare (Franţa). Medalia este gravată de către renumitul sculptor şi gravor Ion Jalea.

Memoriei lui V. Alecsandri,

Academia Română şi

Ministerul Educaţiei Naţionale,

cu prilejul semicentenarului morţii lui

August 1940

Vasile Alecsandri (născut la data de 21iulie 1821 în Bacău şi decedat la data de 22 august 1890 în localitatea Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri şi al Elenei Cozoni. După unii cercetători, anul naşterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Şi locul naşterii sale este incert, deoarece naşterea s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munţi din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se consideră că s-a născut undeva pe raza judeţului Bacău. Şi-a petrecut copilăria la Iaşi şi Mirceşti unde tatăl său avea o moşie şi unde a revenit pe întreaga durată a vieţii sale să-şi găsească liniştea. Între anii 1828 şi 1834 s-a deschis la Iaşi pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Kogălniceanu şi Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie şi admiraţie şi pentru care a scris Chiriţele şi o mare parte din cânticelele comice. Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848. Mişcarea revoluţionară din Moldova a avut un caracter paşnic (fiind denumită în epocă „revolta poeţilor”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi, a fost adoptată o petiţie în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiţie redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mişcării paşoptiste Vasile Alecsandri este nevoit să plece în exil. În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti unde rămâne până la sfârşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.

____________ooOoo____________