Epaminonda's Blog.....: LILLE

***

DOUĂ EPIGRAME

CU ADÂNC SUBÎNŢELES

DESPRE BANI

BANUL

de Nicolae Bunduri

Banul - o problemă mare –

Iată cum l-am defnit:

Ochiul dracului de care

Dumnezeu m-a cam ferit.

RĂSUNETUL BANULUI

de Vasile Larco

Banul e-o monedă veche,

De la om la om se plimbă,

Sună bine la ureche

Şi dezgheaţă orice limbă.

_________xxXxx_________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Societatea regală română de geografie

1875 - 1925

Carol I - Ferdinand I

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi președinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Biserica parohială "Cotroceni" Bucureşti

Nimic fără Dumnezeu - 1927

Biserica de la Cotroceni este deopotriva lacas de cult si pastratoare a unei bogate mosteniri culturale, iar povestea sa, reper in memoria colectiva, se contopeste cu cea a Bucurestiului.

Aflata in inima capitalei, in cadrul Muzeului Naţional Cotroceni, biserica, avand hramul „Adormirea Maicii Domnului”, reprezinta o fila din istoria tumultuoasa a acestor locuri. Povestea sa este una impresionanta, rezistand eroic atat calamitatilor naturale, cat si stergerii identitatii nationale. În conformitate cu pisania bisericii, piatra de temelie a acestui lăcaş de cult a fost pusă la data de 26 mai 1679 de către domnitorul Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino, care a condus ţara în perioada anilor 1678 – 1688. Mai sus sunt aplicate trei fotografii ale Bisericii de la Cotroceni, de-a lungul timpului.

Şcoala Superioară de Război

Jubileul de 50 de ani * 1889 - 1939

În semn de mulţumire

maiştrilor, subofiţerilor şi soldaţilor

care au lucrat la înălţarea noilor aşezări

ale Şcolii Superioare de Război

Şcoala Superioară de Război a fost fondată în anul 1889 de către generalul Ştefan Fălcoianu, fiind a şasea şcoală de acest gen din Europa, după cele din Berlin, Viena, Paris, Torino şi Bruxelles. Aici se perfecţiona şi se perfecţionează pregătirea de luptă a ofiţerilor armatei române. Între timp s-a mai numit Academia Militară sau Academia de Înalte Studii Militare, iar în prezent se numeşte Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”. Influienţele germană, franceză şi sovietică şi-au pus pe rând amprenta asupra pregătirii promoţiilor de ofiţeri aflaţi la cursuri. Peste 21000 de ofiţeri din toate categoriile de forţe armate s-au pregătit aici sub motto-ul “LABOR IMPROBUS OMNIA VINCIT” – care înseamnă “Munca stăruitoare învinge întotdeauna”.

Societatea naţională de Cruce Roşie din România

50 de ani de muncă

1876 - 1936

Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila.

Primul preşedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte.

__________ooOoo____________