Epaminonda's Blog.....: MINDEN

***

DOUĂ EPIGRAME SOCIALE

UMILUL ADEVĂR

de Constantin Enescu

Adevărul cere probă,

Când e judecat în robă,

Dar el poate fI ascuns,

Când judecătoru-i …«uns»!

ALEGĂTOR

de Marian Popescu

Am ieşit de la votare

Cu iubiţii mei părinţi,

Cu dureri în maxilare,

Semn că am scrâşnit din dinţi!

___________xxXxx___________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Ordinul Meritul Cultural - Clasa a I-a 1964

Ordinul Meritul Cultural este o decoraţie acordată pentru realizări deosebite în domeniul cultural. S-a acordat instituţiilor dar şi persoanelor care nu erau cetăţeni ai României, dar au contribuit la popularizarea culturii româneşti. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, şi în România începuse dezvoltarea anumitor ramuri sportive, specifice epocii (hipism, tir ş.a.), antrenând distingerea celor care câştigau concursurile cu medalii (care, însă, nu aveau caracter de decoraţie). Prima dată când statul român a hotărât recompensarea activităţilor sportive cu o decoraţie oficială a fost în 1931, când regele Carol II a instituit ordinul şi medalia Meritul Cultural care avea o categorie distinctă (“g”), pentru “cercetăşie, educaţie fizică şi sport”. Conform regulamentului, cele două clase ale medaliei precum şi gradul de cavaler clasa a II-a se puteau acorda nelimitat; la această categorie, din gradul de cavaler clasa I se puteau conferi maximum 200 de ordine cetăţenilor români şi 200 cetăţenilor străini, din gradul de ofiţer, 60 de ordine cetăţenilor români şi tot atâtea celor străini, iar din gradul de comandor, câte 20 românilor şi tot atâtea străinilor. După cum se poate observa, numărul celor care puteau fi decoraţi, mai ales cu gradele mari, era destul de redus, şi, trebuie subliniat că nici acest număr nu a fost atins până la desfiinţarea ordinului, în 1948.

Ordinul Meritul Sportiv - Clasa a I-a 1966

Prin Decretul nr.333 din mai 1966, se instituie ordinul şi medalia Meritul Sportiv, prima decoraţie românească destinată exclusiv recompensării sportivilor şi a celor care ajută la realizarea performanţelor sportive, precum şi diferitelor asociaţii sau organizaţii sportive. Ordinul era organizat pe trei clase iar medalia pe două clase.

Expoziţia filatelică şi numismatică "Enesciana '81"

Asociaţia filateliştilor din R.S.România

Filiala Botoşani

Casa muzeu de la Liveni

George Enescu (născut la data de 19 august 1881 în localitatea Liveni, judeţul Botoşani.şi a decedat la 4 mai 1955 la Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român din toate timpurile.

Casa memorială George Enescu a fost inaugurată în anul 1968, la Liveni, localitatea natală a compozitorului George Enescu (1881-1955). Expoziţia memorială a fost organizată într-o casă bătrânească construită pe temeliile casei natale. Expoziţia memorială îşi propune o incursiune în primii ani de viaţă ai copilului George Enescu. Sunt expuse obiecte personale precum: jucării (o vioară, trusă de culori, cărţi de poveşti), fotografiile părinţilor, piese de mobilier, care recompun atmosfera de epocă, manuscrise, primele creaţii originale, cărţi, desene, şi, poate cea mai importantă piesa a muzeului, pianul copilăriei sale la care a compus primele opere, amintind aici "Ţara Românească", compusă la vârsta de 5 ani sau "Poema Română", în 1894. George Enescu spunea deseori că: „Mă trag din părinţi români şi m-am născut la Liveni, judeţul Dorohoi, în inima Moldovei. Locuiam într-o casă mică cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapă la soare. Şi acum mai văd ţăranii, în cămăşi albe, cu ilice albastre, cum cântau în asfinţit. Aceasta este cu adevărat ţara mea, iar imaginea ei am dus-o cu mine". În 2005 casa memorială a fost reorganizată, odată cu comemorarea a 50 de ani de la moartea marelui compozitor. Totodată muzeul găzduieşte şi un salon muzical unde periodic au loc concerte, recitaluri şi diferite evenimente culturale.

Horea, conducătorul răscolaei ţăranilor din 1784

Ultimatumul dat de răsculaţi nobililor din cetatea Devei

11 noiembrie 1784

Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, (născut în anul 1731 la Arada, azi Horea şi decedat în anul 1785 la Alba Iulia) a făcut parte grupul de conducători ai Răscoalei de la 1784 din Transilvania, alături de Cloşca şi Crişan, fiind conducătorul acesteia. A fost un ţăran ager la minte, care a făcut serviciul militar în Austria, unde a învăţat limba germană.

______________ooOoo________________