Ro-M-oN 38

Aceasta este o monedă de 20 de lei - Carol II din anul 1939 care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, ca de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, cu diametrul de 21 mm, greutatea de 6,5 grame, având marginea zimţată. Pe aversul acesteia se prezintă valoarea nominală 20 LEI, ROMANIA, anul 19 39 scris de o parte şi de alta (ultimul 9 lipseşte), o acvilă ţinând o cruce în cioc, cu aripile deschise, aşezată pe stema României, iar pe revers inscripţia CAROL II REGELE ROMANILOR şi efigia lui Carol al II-lea spre dreapta.

Aceasta este o monedă de 20 de lei - Carol II din anul 1939 care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, ca de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, cu diametrul de 21 mm, greutatea de 6,5 grame, având marginea zimţată. Pe aversul acesteia se prezintă valoarea nominală 20 LEI, ROMANIA, anul 19 39 scris de o parte şi de alta, stema României cu coroana deasupra, în părţile laterale două crenguţe pe care se înfăşoară o panglică, ce trece pe deasupra coroanei ce timbrează stema. Pe panglică apare deviza NIHIL SINE DEO care înseamnă NIMIC FARA DUMNEZEU,  iar pe revers inscripţia CAROL II REGELE ROMANILOR şi efigia lui Carol al II-lea spre dreapta.

Aceasta este o monedă de 20 de lei - Carol II din anul 1940 la zece ani de domnie care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, ca de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, cu diametrul de 21 mm, greutatea de 6,5 grame, având marginea zimţată. Pe aversul acesteia se prezintă inscripţia (de la stînga la dreapta): ROMANIA, 8 IUNIE 1930, 8 IUNIE 1940, valoarea nominală 20 LEI, în centru o cunună de spini cu trei flori, în interiorul căreia se află, pe un fond de raze, o coroană şi două litere C îmbârligate, cu numărul roman II central (monograma lui Carol al II-lea), în partea de jos cu o eşarfă îndoită de două ori care leagă coroana de spini; pe eşarfă scrie NIHIL SINE DEO care înseamnă NIMIC FARA DUMNEZEU,  iar pe revers inscripţiile   CAROL II, între o rămurică de stejar (la stânga) şi una de laur (la dreapta), REGELE ROMANILOR, şi efigia lui Carol al II-lea spre dreapta. Sub gât este trecut numele gravorului, E.W. BECKER.  

Aceasta este o monedă de 20 de lei - Carol II din anul 1940 la zece ani de domnie care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, ca de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, cu diametrul de 21 mm, greutatea de 6,5 grame, având marginea zimţată. Pe aversul acesteia se prezintă lângă muchie cunună de spini, în interior inscripţia CAROL II REGELE ROMANILOR şi efigia lui Carol al II-lea spre dreapta, iar pe revers cunună din ramuri de laur (stânga) şi de stejar (dreapta), ramuri legate în partea de sus a monedei prin cifra romană X, peste cunună şase scuturi cu stemele Moldovei, Dobrogei, Transilvaniei (în dreapta imaginii, de sus în jos), Munteniei, familiei Hohenzollern şi Olteniei (în stânga imaginii), în partea de jos valoarea nominală 20 LEI, sub aceasta, pe muchie, A.MURNU - H.IONESCU, numele gravorilor monedei. În centru coroana regală a României deasupra unui cerc în care se află scris cifrul regal CC, în stânga 8 IUNIE 1930, în dreapta 8 IUNIE 1940. După cum se vede, pe ultimele două monede prezentate scrie 8 IUNIE 1930. Aceasta este ziua în care s-a votat de către parlament, printr-un act neconstituţional, urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, chiar a doua zi după întoarcerea prinţului în ţară. Carol ar fi trebuit să-i urmeze la tron regelui Ferdinand. În anul stingerii din viaţă a regelui Ferdinand însă (1927), prinţul Carol, deşi căsătorit cu prinţesa Elena şi avînd un copil cu ea, pe Mihai, renunţase de un an deja la succesiunea sa la tron pentru a-şi continua nestingherit relaţia cu amanta sa, domnişoara Wolf, cunoscută de români şi sub numele de Lupeasca. Adevărate scene de telenovelă am putea spune. Parlamentul luase chiar din 1926 act de această renunţare, numind succesor al regelui Ferdinand pe tânărul Mihai (născut pe 25 octombrie 1921). Mihai a apucat să domnească numai între 1927 şi iunie 1930 ajutat de regenţa alcătuită special şi al cărui cap era patriarhul Miron Cristea. Ajutat de Partidul Liberal, prinţul Carol s-a întors în 1930 ca uzurpator al propriului său fiu, devenind Carol al II-lea, tehnic vorbind, printr-o lovitură de stat, un rege neconstituţional care a adus imoralitate şi corupţie României. Privind obiectiv am putea judeca pe regele Carol al II-lea ca fiind cel de-al patrulea rege al României în ordinea succesiunii la tron, după Carol I, Ferdinand şi Mihai, în ciuda stereotipului vehiculat în prezent. În 1938 Carol al II-lea a devenit dictator ignorând parlamentul. În 1940 deja, nemaifăcând faţă situaţiei interne şi externe, Carol abdică lăsînd puterea în mâinile generalului Antonescu. Fostul suveran se stabileşte în cele din urmă în Portugalia, căsătorindu-se (la Rio, în 1947) cu cea pe care o avusese făţiş amantă spre oripilarea unui popor atât de credincios precum poporul român. Rămăşiţele sale pămînteşti s-au întors în ţară pe 13 februarie 2003 şi au fost înmormîntate a doua zi în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

• Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-un singur punct, nici unii nici alţii nu au încredere în femei. - (Henri Louis Mencken)
• Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat. - (Victor Borge)
• Poate că gelozia le plictiseşte pe femei, dar lipsa ei le omoară de-a dreptul. - (Alfred Camus)

_________xxXxx__________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

 Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia, 

poţi citi în articolul 

LE HAVRE - FRANŢA

Preşedintelui Mauriciu Blank,

Bursa din Bucureşti, 

cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani

1848 - 1923

Mauriciu Blank a fost un bancher român de etnie evreiască, cofondator alături de Jacob Marmorosch al Băncii Marmorosch Blank. Mauriciu Blank s-a născut la 8/20 iulie 1848 în oraşul Piteşti, ca fiu întâiul născut al lui Lebu Blanco. A făcut studii la Viena devenind diplomat în ştiinţe comerciale şi financiare. Reîntors în România, în anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat de către Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoţ şi împrumut de bani. În anul 1869, după şase ani de activitate, Mauriciu Blank devine părtaş la câştig, iar un an mai târziu Jacob Marmorosch se retrage la Viena, unde a rămas aproape permanent, până la moartea sa, survenită la data de 30 decembrie 1904. La data de 1 ianuarie 1874, firma de negoţ şi import a lui Jacob Marmorosch se transformă în Banca Marmorosch, Blank & Co. De la această dată Mauriciu Blank renunţă la toate afacerile comerciale, axându-se pe afaceri strict financiare de bancă. În decursul timpului, sediul central al băncii s-a mutat pe rând, din zona Lipscani, pe strada Doamnei, într-un imobil construit de celebrul Saligny. În anul 1877, Banca Marmorosch, Blank & Co. a finanţat guvernul român în campania militară pentru obţinerea Independenţei de stat, iar ulterior a acordat fonduri statului român pentru construcţia mai multor căi ferate şi a participat la străpungerea tunelului de la Barboşi (1882), la canalizarea oraşului Bucureşti, precum şi la modernizarea portului Constanţa. În decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C.Brătianu i-a cerut părerea în legătură cu trimiterea tezaurului românesc la Moscova. Bătrânul bancher l-a sfătuit să nu-l trimită sub nici o formă în Rusia, susţinând că e mai sigur să fie trimis în Anglia. La replica lui Brătianu că ar trebui plătită o primă de asigurare de 10 milioane lei aur, Mauriciu Blank ar fi replicat: „Consider că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul ţării noastre nu este exagerată". Bătrânul bancher Mauriciu Blank a încetat din viaţă în anul 1929.

Mai sus admiri o plachetă turnată tot cu ocazia celei de-a 75-a aniversări  a zilei de naştere a lui Mauriciu Blank, din partea funcţionarilor Băncii Marmorosch - Blank.

Făuritorul Palatului Băncii

Jean N. Chrissoveloni * 1881 - 1926

Banca Chrissoveloni - Bucureşti

Arhitecţi: George Matei Cantacuzino 

şi August Schmiedigen 

Inceputurile bancii sunt legate de oraşul Galaţi, de anul 1848 si de Zanis Manolis Chrissoveloni, descendent al unei familii greceşti atestate de prin secolul XV-XVI. Banca propriu-zisa a fost fondata in 1920 de urmasul acestuia, de Jean N. Chrissoveloni. Clădirea este amplasată în districtul financiar al Capitalei (Str. Lipscani, nr.16), vizavi de Banca Naţională a României, Iniţial a fost sucursală a Băncii omonime înfiinţată în 1848 la Galaţi de Zanis Manolis Chrissoveloni. Edificiul, cu două subsoluri şi cinci etaje, a fost construit în anii 1923 -1928, de arhitecţii George Matei Cantacuzino şi August Schmiedigen, având expunere pe două străzi, Str. Lipscani şi Str. Stavropoleos. Are o arhitectură a Renaşterii italiene târzii. Clădirea a fost restaurată în anii 1996 -1998, de arhitecţii Gabriel Tureanu şi Constantin Rulea, respectând finisajele originale, în interior fiind incluse subtile referinţe neoromâneşti şi art nouveau. Astăzi, sucursală a Băncii Naţionale, este una dintre cele mai moderne clădiri de bănci din Europa, dispune de generator propriu de curent, centrală termică şi ventilaţie, telegraf propriu, un puţ de mare adâncime pentru alimentarea cu apă, etc. Sus, admiri sediul renovat  al Băncii Chrissoveloni, în fapt de seară.

HOLUL PRINCIPAL

SALA DE CONSILIU

VESTIBULUL TEZAURULUI

CENTRALA TELEFONICĂ ŞI DE SUPRAVEGHERE

CENTRALA ELECTRICĂ

SALA POMPELOR - SUBSOL 2

SALA DE SPORT ŞI SCRIMĂ

VESTIARELE PERSONALULUI

BUCĂTĂRIA

Ca să îţi dai seama de grandoarea acestei instituţii financiare, construită în perioada interbelică, ţi-am prezentat mai sus şi câteva interioare din epocă.Stau şi mă gândesc dacă se mai construieşte şi acum la fel. 

În amintirea încoronării

Ferdinand I - Rege al românilor

Traian - Imperator Romanorum Provincia Dacia Felix 

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Coroana regală a României s-a confecţionat din oţelul unuia dintre tunurile turceşti capturate de români la Plevna, în timpul războiului din 1877. Tunul era unul foarte modern pentru vremea sa, fiind de fabricaţie germană, marca Krupp. Coroana de oţel a României a fost confecţiontă la Arsenalul Armatei, situat pe Dealul Spirii. Decizia de a se confecţiona o coroană de oţel, în locul uneia de aur, are o înaltă semnificaţie politică şi filosofică, reflectând, în acelaşi timp şi concepţia lui Carol I despre monarhia modernă. Aceasta are forma obişnuită a coroanelor regale: un cerc frontal din oţel decorat cu romburi şi perle din oţel. De la marginea superioară a cercului se ridică opt fleuroane mari continuate cu opt cercuri perlate care se unesc în mijloc într-un glob în care se află Crucea "Trecerea Dunării". 

Marcus Ulpius Nerva Traianus (născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia  Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

În amintirea căsătoriei lor - iunie 1922

Maria - Principesa de România 

Alexandru I - Rege (al Iugoslaviei)

Majestatea Sa Maria, Regina Iugoslaviei, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern (Marie von Hohenzollern-Sigmaringen, născută la data de 6 ianuarie 1900 în localitatea Gotha, provincia Turingia, Germania şi decedată la 22 iunie 1961 în Londra) cunoscută şi ca Regina Maria a fost soţia regelui Alexandru I al Iugoslvaiei. În familie era numită Mignon spre a fi deosebită de mama sa. Maria s-a născut pe timpul domniei bunicului ei Ducele Alfred de Saxe Coburg Gotha şi  în perioada domniei în România a unchiului ei Regele Carol I. Mama sa era Maria de Edinburgh, fiică a prinţului Alfred, Duce de Saxa Coburg şi Gotha, fiul reginei Victoria.Tatăl Mariei a fost Regele Ferdinand I al României. S-a căsătorit cu regele Alexandru I al Iugoslaviei pe 8 iunie 1922, având trei băieţi: prinţul Petru -1923 -1970, prinţul Tomislav  - 1928 – 2000 şi prinţul Andrei – 1929 – 1990. A devenit regina mamă a Iugoslaviei, după asasinarea regelui soţului la Marsilia în anul 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav.  Maria a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961 fiind înmormântată la "Royal Burial Ground". 
Alexandru I, numit şi Alexandru I Karađorđević sau Alexandru Unificatorul (născut la 16 decembrie 1888 la Cetinje, Muntenegru şi decedat la 9 octombrie 1934 la Marsilia) a fost întâiul rege al Reagtului Iugoslaviei, fiind înainte, între anii 1921 - 1929, suveran al Regatului sârbo-croato-sloven. În anul 1903, tatăl său devine rege al Serbiei. În anul 1909, Alexandru devine prinţ moştenitor în locul fratelui său mai mare, care este obligat să renunţe la succesiune după ce în urma unui acces de furie loveşte mortal pe unul dintre servitori. După moarte tatălui său, Alexandru este încoronat rege al Regatului sârbo-croato-sloven la data de 16 august 1921 Pe 8 iunie 1922 se căsătoreşte cu Principesa Maria de România la Belgrad. La 6 ianuarie 1929, Alexandru schimbă denumirea ţării în Regatul Iugoslaviei. Pe data de 8 octombrie 1934, Alexandru este asasinat de un revoluţionar bulgar în timp ce se afla într-o vizită de stat în Franţa, în portul Marsilia.

_______ooOoo_______

Germania - Lagărul de la Zollverein

2 mărci xxxx

Câteva vignete de pe acţiuni româneşti 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - ANNO DOMINI -MMXII