duminică, 22 iulie 2012

LOUVIERS - FRANŢA




***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ
DE VASILE LARCO

PĂRINTEASCĂ  

Astăzi ştim mai toţi babacii
Soarta multora din plozi,
Unii-ajung la „coada vacii”,
Alţii la oraş, la cozi!

SE-NŢELEG CA PORUMBEII 

Lui i-a dat cândva guriţă
Şi-acum traiul li-e uşor,
Ea e ca o porumbiţă,
El e ca un voiajor

_________xxXxx___________


CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

 Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia, 
poţi citi în articolul 
LE HAVRE - FRANŢA

Institutul politehnic "Traian Vuia" - Timişoara
Facultatea de chimie industrială - X (10)
REMEMBER * 1967 - 1977

Universitatea "Politehnica" din Timisoara este o institutie de invatamant superior de stat, fondata in anul 1920 sub denumirea "Scoala Politehnica din Timisoara". Pe parcursul existentei si functionarii sale neintrerupte, Universitatea "Politehnica" a purtat urmatoarele denumiri: Scoala Politehnica din Timisoara (1920- 1948); Institutul Politehnic Timisoara (1948 - 1970); Institutul Politehnic "Traian Vuia" din Timisoara (1970 - 1991); Universitatea Tehnica din Timisoara (1991 - 1995) şi numele actual începând cu anul 1995. Universitatea "Politehnica" se preocupa de adaptarea programelor sale de invatamant si cercetare la tendintele de progres ale stiintei, tehnologiei si culturii, la nevoile societatii romanesti, precum si de compatibilizarea acestora cu programele altor universitati si organisme academice si profesionale abilitate din tara sau din strainatate. Mai sus ti-am sigla şi sediul central al universităţii timişorene. 

Centenarul morţii Veronicăi Micle * 1889 - 1989
VERONICA MICLE * 1850 - 1889
"Şi mă întreb de ce-au apus
O iubire-atît de-adîncă
Şi mă întreb de ce te-ai dus
Şi de ce te mai plîng încă" - V.Micle
Societatea numismatică română - Secţia Iaşi 
Veronica Micle, nume de fată Câmpeanu, (născută la data de 22 aprilie 1850 în Năsăud şi decedată la data de 3 august 1889 la Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de poetul naşional Mihai Eminescu.Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, a murit înainte de naşterea fiicei sale, iar mama, Ana, s-a mutat în 1850, împreună cu cei doi copii, la Târgu Neamţ, iar în 1852 se stabileşte în Iaşi. După cursurile primare Veronica se înscrie la Şcoala Centrală de fete pe care o absolvă în 1863 cu calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din comisie făceau parte, printre alţii, Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul ei soţ, atunci în vârstă de 43 de ani. La 7 august 1864 se căsătoreşte cu Ştefan Micle care pe atunci era profesor universitar, iar mai târziu a rector al Universităţii din Iaşi. În anul 1866 se naşte primul copil al soţilor Micle, Valeria, pe care mama ei o alinta „Greiere”, iar în 1868 se naşte Virginia Livia, alintată „Fluture”. În 1869 contribuie la înfiinţarea şi bunul mers al unei şcoli profesionale de fete, se implică în îndrumarea unor şcoli de fete din Iaşi şi începe să fie activă în viaţa literară. În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. La 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al bibliotecii Centrale din Iaşi. Va locui aici până în octombrie 1877, timp în care are cu Veronica o relaţie tumultoasă. În 1875 Ştefan Micle e îndepărtat de la conducerea Universității şi numit director al Şcolii de Arte şi Meserii, în localul căreia s-a mutat împreună cu familia. În timpul Războiului de independenţă a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastaşilor români răniţi” şi i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor. La 4 august 1879 moare soţul ei, Ştefan Micle. Rămasă văduvă Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reuşească, să-şi întemeieze o familie. În 1886 Veronica locuieşte la Bucureşti, la fiica sa, Valeria, studentă la Conservatorul din Bucureşti.. Cealaltă fiică îmbrăţișează cariera tatălui său şi devine profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu Neamţ, moştenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

Centenarul Aurel Vlaicu * 1882 - 1982
Expoziţia filatelică omagială - Orăştie

Aurel Vlaicu - Centenarul naşterii * 1882 - 1982 
Cercul filatelic municipal Timişoara 
Expoziţia filatelică * 14 - 21 noiembrie 1982
AFR Timiş
Aurel Vlaicu (născut la data de 19 noiembrei 1882 în localitatea Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara şi decedat la data de 13 septembrie 1913 în localitatea Băneşti, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binţinţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu. A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902. Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi la Ludwig Maximilians Universitat din Munchen, Germania, obţinând diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel din Russelsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi, cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.

_________ooOoo___________

Germania - Lagărul militar de la Guben
Corpul 3 armată
10 mărci 1917 

Câteva ornamente decorative marginale 
de pe bonduri şi certificate americane





Niciun comentariu: