Epaminonda's Blog.....: LONS LE SAUNIER

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

Prietenia între două femei e doar un scurt armistiţiu. - (Rivarol)
Soţul unei femei care-ţi place nu poate fi decît un idiot. - (Georges Feydeau)
Spun unii că e mai bine să faci dragoste decât război, dar dacă aveţi chef deamândouă, căsătoriţi-vă! - (Jerry Seinfeld)

_________xxXxx__________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Uniunea Camerelor de Comerţ şi Industrie - 1930

Comitetul pentru cultură fizică şi sport

Camionatele judeţene - RPR - 1950

Centenarul Anului revoluţionar - 1948

Nicolae Bălcescu

Republica Populară Română - 1948

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

Universul - 50 de ani în serviciul neamului

1884 - Luigi Cazzavillian * Stelian Popescu - 1933

UNIVERSUL

Universul a fost unul dintre primele cotidiane de informaţie româneşti, care apărea la Bucureşti. A fost fondat la 20 august 1884 de către jurnalistul italian Luigi Cazzavillian venit în vechiul Regat al României, în anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, cu o pauză în timpul primului război mondial, şi anume 20 august 1884 -5 noiembrie 1916 şi 31 noiembrie 1918 -20 iulie 1953. Pe prima pagină alături de titlu erau două vignete, statuia lui Mihai Viteazul şi un dorobanț în stânga, şi respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta și două devize "Dreptate pentru toţi" în stânga şi "Toţi pentru dreptate" în dreapta. Subtitlul a fost "foaie politică ilustrată", apoi "curierul dimineţii", înlocuit cu "cele din urmă ştiri din lumea întreagă", care a rămas până în 1953. Una din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineaţa, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii "faptul divers" în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare româneşti care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunţător”. Cotidianul ,,Universul’’, fiind conectat la condiţii de imprimare şi de difuzare moderne (rotativă, servicii telegrafice directe), a fost un precursor al presei de marcă industrială. Ziarul Vestitorul din 1 noiembrie 1937 scria următoarele: Universul a ajuns ziarul cel mai popular graţie destoiniciei întemeietorului său, Luigi Cazzavillan. El l-a ieftenit, i-a înmulţit rubricile, a desvoltat reportajul, l-a pus la îndemâna celor mulţi cu o uimitoare repeziciune. A instituit şi premii de cercei, braslete, ceasornice, etc. pentru abonaţi. În acest chip ajunsese să aibă de pildă într-un orăşel ca Mizilul peste o mie de abonaţi. După moartea lui Cazavillan, în 1903, soţia sa a moştenit averea familiei şi a devenit, implicit, proprietara celui mai mare cotidian al capitalei. „Coana Tudoriţa” s-a recăsătorit în 1909 cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, acesta preluând directoratul ziarului până la divorţul acestora, în 1914. În perioada interbelică (1918-1943) ziarul a fost condus de Stelian Popescu şi a avut o orientare de centru-dreapta. După naţionalizarea din 1948, ziarul a continuat să apară sub conducerea unui "comitet de direcţie". Ziarul fost desfiinţat la 20 iulie 1953.

Palatul Universul este o clădire din Bucureşti, aflată pe strada Ion Brezoianu, la nr. 23, în care a funcţionat în prima jumătate a secolului XX ziarul Universul. Construcţia noului sediu al ziarului a început pe 17 octombrie 1926, din iniţiativa lui Stelian Popescu, cu scopul de a găzdui sediul ziarului pe care îl conducea, cel mai mare din România, la momentul respectiv, după planurile unui celebru arhitect al timpului, Paul Smărăndescu, cel care proiectase, în 1911, şi reşedinţa lui Stelian Popescu din strada Dionisie Lupu nr. 10 (astăzi Tudor Arghezi). Paul Smărăndescu a lucrat în colaborare cu inginerul Emil Pragher pentru a finaliza acest monument reprezentativ pentru perioada de tranziţie dintre tradiţionalismul şi masivitatea specifice stilului neoromânesc şi detaliile geometrice tipice modernismului. Conceput ca două corpuri distincte, Palatul avea partea din faţă destinată birourilor, iar cea din spate - tipografiei. Între cele două corpuri legătura se făcea printr-o pasarelă. Construcţia, cu o amprentă la sol de 4142 mp, are o suprafaţă construită de peste 10000 mp. Clădirea, neterminată încă, a Palatului Universul a fost inaugurată pe 2 noiembrie 1930. Tot aici a fost şi sediul Ligii Antirevizioniste Române, conduse tot de Stelian Popescu. După naţionalizare clădirea a devenit sediul Întreprinderii Poligrafice 2 Bucureşti.

Luigi Cazzavillan (născut 1852 la Arzignano, Italia şi decedat 24 decembrie 1903 stil vechi, 6 ianuarie 1904 în Bucureşti) a fost un ziarist român de origine italiană. După ce a luptat ca voluntar în armata lui Garibaldi, în armata franceza şi în Legiunea italiană, a venit în România în 1877, în calitate de corespondent de război al unor ziare italiene. După ce s-a stabilit în România, a lucrat un timp ca profesor de limba italiană la liceele „Sfântul Sava” şi „Matei Basarab” şi a fondat Şcoala italiană. Și-a continuat activitatea ziaristică editând, în 1880, ziarele Frăţia româno-italiană şi Tezaurul familiei. În 1884 a fondat ziarul Universul, publicaţie cu mare renume şi tiraj în epocă, un cotidian modern, care era neangajat politic în timpul vieţii lui Cazzavillan. În poza de mai sus se prezintă un bust a lui Cazzavillian din Bucureşti dar şi o caricatură a aceluiaşi ziarist din presa timpului.

Stelian Popescu (născut 18 februarie 1875 în localitatea Lacu Turcului, judeţul Prahova şi decedat în anul 1953 în Spania) a fost un jurist, om politic şi ziarst. A fost deputat în mai multe rânduri. A fost Ministru de Justiţie în mai multe guverne. A condus ziarul Universul între anii 1915 - 1945, transformându-l într-unul dintre cele mai citite ziare din perioada interbelică. Fiind un ziarist de dreapta, a imprimat această conduită şi ziarului, ceea ce i-a atras numeroase adversităţi, mai ales din partea ziarelor social-democrate sau socialiste, de tipul ziarului Adevărul. A criticat guvernările din epocă, a intrat în conflict cu regele Carol al II-lea, dar, la începutul anilor ‘40, l-a susţinut necondiţionat pe mareşalul Antonescu. La iniţiativa sa, între 1926 şi 1930 a fost construit Palatul Universul, care adăpostea redacţia ziarului Universul şi tipografia. În 1933, în România a fost înființată „Liga antirevizionistă”, condusă de Stelian Popescu, un naţionalist cu autoritate în România, care combătea cu argumente solide pretenţiile Ungariei asupra Transilvaniei, în scris şi în manifestări publice. După al doi-lea război mondial, Stelian Popescu a fugit în Elveţia, de teama represiunii comuniste. În acest timp, în România a fost judecat şi condamnat în contumacie la detenţie grea pe viaţă. Făcuse parte din ceea ce se numea pe atunci „lotul celor 14 ziarişti”, în care au fost judecaţi, între alţii şi Pamfil Şeicaru, Nichifor Crainic şi Radu Gyr. Erau acuzati că „prin articolele de ziare, broşuri sau conferinţe, s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin acţiunea lor la susţinerea unui regim odios.

________ooOoo_________