MANNHEIM - GERMANIA

***

VORBE DE DUH,

DE LA ÎNAINTAŞI 

1. Vă plac femeile geloase sau altele? Care altele? -  (Pierre Doris)
2. Bărbaţii care nu au vicii majore au nişte calităţi foarte plictisitoare. - (Elizabeth Taylor)
3. Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe, fără să-i cădem în gheare.  -  (A. Bierce)

________xxXxx_________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

 Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia, 

poţi citi în articolul 

LE HAVRE - FRANŢA

Medalia "Serviciul credincios"

în timpul domniei regelui Carol I

Aici admiri stemele Regatului România. Pe medalia de mai sus este aplicată stema mijlocie a regatului românesc.

În amintirea eroilor căzuţi pe câmpurile Bulgariei

Ridicat în anul de glorie al 41-lea de domnie al

M.S. Regele Carol I

din iniţiativa unui comitet militar

sub preşedinţia comandantului 

Regimentului Teleorman nr.20,

colonel Solacolu, şi concursul

cetăţenilor teleormăneni

Turnu Măgurele - octombrie 1907

Monumentul Dorobanţul, cum este el mai cunoscut, este un monument inchinat castigarii Independentei naţionale a Romaniei, plasat in piata centrala a municipiului Turnu Măgurele. Monumentul il reprezinta pe eroul local, cazut in lupta, dorobantul Tudorica Nicolae din comuna Uda Clocociov judetul Teleorman. Statuia a fost realizata in anul 1907, de catre sculptorul italian Raffaello Romanelli si este marginita de doua tunuri turcesti, capturate de ostasii romani la Plevna. 

300 de ani de la moartea lui 

Mihai Vodă Viteazu * 1593 - 1601

Eroului creştinătăţii, lui Mihai Vodă Viteazu, 

Domnul Ţării Româneşti,

Ardealului şi Moldovei, 

în semn de recunoştinţă

1601 - 1901  

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la 9 august 1601 la Turda), a fost bănisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Cuza Vodă * 1820 - 1873 

Mihail Kogălniceanu * 1817 - 1891

În amintirea ridicării statuilor lor în Iaşi - 1911

"Popoarele se onorează pe ele însăşi

când păstrează şi înconjoară cu dragoste

memoria marilor lor patrioţi" - Carol I

Mihail Kogălniceanu (născut la 6 septembrie 1817 în Iaşi şi decedat la 1 iulie 1891 la Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric şi publicist roman. A fost numit Prim Ministru de către Alexandru Ioan Cuza la data de 11 octombrie 1863 în Principate şi apoi Ministru de externe al României pe timpul domniei lui Carol I. A fost unul dintre cei mai influenţi intelectuali români ai generaţiei sale. Fiind un liberal moderat, el şi-a început cariera politică în calitate de colaborator al prinţului Mihaill Sturdza, în acelaşi timp ocupând funcţia de director al Teatrului Naţional Iaşi şi publicând multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri şi activistul Ion Ghica. A fost ideologul Revoluţiei de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiţiei  Dorinţele partidei naţionale din Moldova. Eforturile sale pentru reforma agrară au dus la o moţiune de cenzură, care a declanşat o criză politică ce a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocată de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Kogălniceanu a demisionat în 1865, în urma conflictelor cu monarhul. După un deceniu, a pus bazele Partidului Naşional Liberal, înainte de a juca un rol important în decizia României de a participa la războiul ruso-turc din anii 1877-1888, o alegere care a dus la recunoaşterea independenţei ţării. În ultimii ani de viaţă a fost o figură politică proeminentă, preşedinte al Academiei Române şi reprezentant al României în relaţia cu Franţa.

Statuia lui Mihail Kogălniceanu din Iaşi este un monument de bronz închinat marelui istoric, literat, om politic şi militant neobosit pentru unire,  care şi-a desfăşurat o mare parte din activitate în oraşul Iaşi. Statuia a fost realizată de către sculptorul italian Raffaello Romanelli (1856-1928) şi dezvelită la data de 28 septembrie 1911, cu ocazia sărbătoririi jubileului Universităţii din municipiul Iaşi. Statuia a fost amplasată în faţa corpului de sus a clădirii Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. La momentul dezvelirii sale, s-a scris în presa ieşeană a vremii că a fost făcută pentru bulgari şi ei au refuzat-o. Şi cine putea s-o primească? România. Pe trupul bulgarului au pus cei de la guvern capul lui Kogălniceanu şi iaca statuia. Cu siguranţă ca la mijloc e o învârteală. Şi cine plăteşte? Tot săracul! Ruşine! Ruşine de trei ori... Pe soclul statuii se află două basoreliefuri de bronz cu următoarele semnificaţii: basorelieful din dreapta îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu vorbind ţăranilor cu prilejul elaborării Legii împroprietăririi, iar basorelieful din stânga prezintă alegerea lui Cuza Vodă ca domn al Principatelor Unite. Pe partea din faţă a soclului se află o placă de bronz pe care este gravată următoarea inscripţie: Lui Mihail Kogălniceanu Poporul Român recunoscător MCMXI. (1911)

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la data de 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania), a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. A participat activ la Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări româneşti. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur govern.  Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţiei, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iaşi este un monument de bronz realizat de sculptorul italian Rafaello Romanelli (1856-1928) şi închinat primului domnitor al Principatelor Române Unite. Statuia a fost amplasată în piaţa centrală a oraşului, denumită simbolic Piaţa Unirii, locul unde s-a jucat pentru prima dată Hora Unirii în anul 1859, înainte chiar ca numele colonelului Cuza să fie câştigător în alegeri, în mod unanim, la Iaşi şi la Bucureşti. Ideea ridicării la Iaşi a unui monument în cinstea lui Cuza Vodă a fost vehiculată încă din 1873. După moartea fostului domnitor la 15 mai 1873, un grup de tineri studenţi a avut iniţiativa realizării unei subscrieri pentru realizarea unui monument al domnitorului. Iniţiativa a fost reluată şi de către boierul Grigore Ghica-Deleni, urmaş al unei mari familii boiereşti cu moşii prin zona Hârlăului. În anul 1904, s-a format un comitet de iniţiativă alcătuit din: dimitrie Greceanu, Nicolae Iorga, Petru Poni, A.D. Holban, N. Cananău, G. D. Șerban şi alţii, sub preşedinţia lui Grigore Ghica-Deleni. Acesta îi adresează o scrisoare deschisă lui Xenopol invitându-l să sprijine ridicarea monumentului. Iniţiatorii subscripţiei doreau ca monumentul să fie inaugurat în anul 1909, când se împlinea o jumătate de secol de la „Unirea cea Mică” (24 ianuarie 1859). Desigur s-au resimţit şi piedici în ridicarea monumentului, se credea că acest monument va pune în umbră personalitatea regelui Carol I. În timp de 6 ani de subscrieri, s-au adunat abia 70000 de lei. În plus, guvernul a încercat să contracareze iniţiativa realizării statuii lui Cuza Vodă prin alocarea sumei de 300000 lei pentru realizarea la Iaşi a unui monument al Unirii din 1859, care să nu conţină figura lui Alexandru Ioan Cuza. Statuia lui Cuza Vodă a fost contractată cu sculptorul italian Romannelli. După cum povesteşte Xenopol, „norocul vru ca sculptorul italian, căruia comitetul se adresase pentru a executa statuia, să fie artist tot atât de mare, pe cât de desinteresat. El primi a executa monumentul pentru un preţ care depăşea cu puţin suma adunată”. Romanelli era un sculptor agreat de Curtea Regală a României, el executând înainte şi bustul regelui Carol I de la Castelul Pelişor. Pentru realizarea monumentului, Romanelli s-a documentat, citind cărţi ale unor istorici români şi străini. „Pentru monumentul naţional care va fi ridicat la Iaşi mă documentez mereu, considerându-l una din acele lucrări de care un artist îşi leagă numele pentru posteritate”, a scris el. Autorităţile au continuat să pună piedici în calea realizării monumentului, refuzând să permită amplasarea statuii în Piaţa Unirii şi oferind piaţeta din faţa actualului Hotel Continental. Profesorii ieşeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol şi A.C.Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestaţie de protest a cetăţenilor Iaşului şi a studențimii ieşene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în faţa „hanului Petru Bacalu", unde, pentru prima dată, s-a jucat Hora Unirii. În cele din urmă, cu prilejul audienţei din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol I, soţia lui A.D. Xenopol a reuşit să-l înduplece pe monarh să subscrie şi el pentru construirea monumentului cu suma de 10000 de lei „spre marele necaz al partidului liberal”. Într-un articol din „Opinia” din 24 septembrie 1910 se relatează că: „... Augustul nostru suveran a binevoit sã subscrie cu zece mii de lei pentru monumentul marelui său predecesor, spulberând astfel toate zvonurile cã ar fi contra comemorării în bronz a marelui Domnitor ...”. Astfel, autorităţile locale au acceptat amplasarea statuii în Piaţa Unirii. Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezenţa regelui Carol I, a principilor Ferdinand şi Carol. Regele Carol I a rostit cu acest prilej următoarele cuvinte: „Primul rege al României îşi îndeplineşte o sfântă datorie către primul Domnitor al ţărilor surori unite, aducând în faţa acestui monument prinosul de cinstire ce se cuvine memoriei lui Cuza Vodă, care vă rămâne de-a pururi nestinsă în amintirea poporului". În ziua dezvelirii au participat o mulţime de locuitori, mulţi în costume naţionale, s-au pavoazat clădirile din jur cu steaguri şi covoare populare, s-au ţinut discursuri înflăcărate de către mai mulţi istorici ai neamului românesc precum Xenopol şi Iorga. În numele sătenilor a vorbit Dumitru Solomon. În Evenimentul din 14 iunie 1912, poeţii George Topârceanu şi Mihai Codreanu au publicat versuri ocazionale sub titlul Odă la statuie, versuri adresate regelui Carol I :

Sire, Alteţe Regale,
Va sta în cartea vremii, cu aurite slove,
Că voi, prezentul falnic şi mândru viitor,
Venit-aţi în cetatea cucernicei Moldove
Să salutaţi p-al ţării întâiul Domnitor..."

 (...)Mulţi voievozi purta-vor cununa asta încă,
Dar Tu, pe soclul vremii, întâiul străluceşti,
Căci Tu ai dus întâiul, pe umăru-ţi de stâncă
Zidirea întregistă a Ţării Româneştii!".

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza este reprezentată în mărime supranaturală, fiind aşezată pe un soclu şi un piedestal de piatră albă de granit de Italia, având împreună 6,5 metri înălţime. Statuia este realizată din bronz şi are o înălțime de 3,5 metri. Domnitorul este înfăţişat în celebra sa uniformă de ofiţer şi învăluit de mantia princiară. O replică a statuii se află în Piaţa Unirii din Craiova. În grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentați în mărime naturală de către acelaşi sculptor: Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu şi generalul Ioan Emanuel Florescu. La baza soclului, pe toate cele patru laturi, sunt amplasate coroane de bronz în interiorul cărora se află câte o placă cu o dată istorică:

§                    pe latura din faţă - 5/24 januare 1859 - alegerea ca domnitor a lui Cuza în Moldova şi în Ţara Românească

§                    pe latura din dreapta - 17 decemvrie 1863 - Cuza promulgă "Legea secularizării averilor mânăstireşti"; în urma aplicarii ei, 25% din teritoriul ţării devenea patrimoniul statului

§                    pe latura din spate - 2 mai 1864 - Cuza dizolvă dizolvă Adunarea Legiuitoare şi promulgă o nouă constituţie, care întărea puterea domnului în detrimentul legislativului şi o nouă lege electorală care sporea considerabil numărul alegătorilor

§                    pe latura din stânga - 11 fevruarie 1866 - detronarea lui Cuza

În partea superioară a spatelui soclului se află un hrisov de bronz pe care sunt înscrise meritele lui Cuza. Peste hrisov se află stema Principatelor Române, realizată tot din bronz.

                                                          _________ooOoo_________

Germania - Lagărul de la Langensalza

50 fenig xxxx 

Câteva vignete de pe acţiuni româneşti

con_dorul@yahoo.com