Epaminonda's Blog.....: LUCHON

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

DE ION MORARU – GALAŢI

ROMÂNUL ŞI COŞUL ZILNIC

Uscat şi tras la faţă, parcă-i iască,

Românul, totuşi, e băiat deştept,

A învăţat cu aer să trăiască:

Îşi umple “coşul” când îl trage-n …piept!

TRAGERI

Românul nostru, înţelept,

Constată, că în astă ţară,

Acei ce ieri “ne-au tras în piept”

Sunt cei ce azi “ne trag în piept”!

_________xxXxx_______

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

120 de ani de la moartea lui

Avram Iancu * 1872 - 1992

Societatea "Avram Iancu" - Zlatna

(medalie cu o singură faţă)

Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare, ca si Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu, Vasile Moldovan, Alexandru Batrâneanu si altii, a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum! Nu stiu câte zile mai pot avea; un fel de presimtire pare ca mi-ar spune, câ viitorul este nesigur. Voesc dara si hotarât dispun ca, dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca în folosul Natiunii, pentru ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi, tare crezând, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Natiunii mele." A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin meşteşugit cu multa măiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Munţilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Ţebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10.000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.

Omagiu adus de oraşul Arad

120 de ani de la moartea celui care a fost

Craiul Munţilor Apuseni * 1872 - 1992

Ţebea - Altarul conştiinţei naţionale

1992 - Prefectul legiunii Auraria Gemina M.P.

Eroul al cauzei naţionale a românilor

Avram Iancu * 1824 - 1872 -

Gorunul lui Horea este un gorun (stejar de deal) vechi de circa 400 de ani, cu circumferinţa de 9 metri, aflat în locul numit "Panteonul Moţilor" din satul Ţebea, judeţul Hunedoara. Sub acest copac, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moţi, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului (aflat în cimitirul satului), la circa 30 metri mai la nord, este îngropat Avram Iancu. Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare şi putrefacţie, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. Coroana gorunului a fost doborâtă la puternica furtună care s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005. În decursul timpului, în semn de recunoştinţă pentru eroii moţilor şi ai neamului românesc, au mai plantat goruni în Cimitirul Eroilor de la Ţebea conducători ai naţiunii cum ar fi Regele Ferdinand şi Regina Maria. În anul 1966, prezent la Ţebea, Ceauşescu a dorit să planteze şi el un gorun la căpătâiul mormântului lui Avram Iancu, dar acesta nu a prins rădăcini. Ca să nu se afle acest lucru, lucrătorii silvici au plantat în mare secret un alt puiet, care a avut aceeaşi soartă şi abia al treilea puiet s-a prins în pământ. Acest puiet a avut o soartă tragică, el fiind smuls din pământ, dus în faţa fostului Consiliu Popular, tăiat şi pus pe foc în decembrie 1989 de către localnicii revoltaţi din Brad, oraş situat la mai puţin de 10 kilometri de Ţebea. În septembrie 2005, preşedintele Băsescu a plantat un puiet de gorun la aproximativ 5 metri de sarcofagul de ciment care proteja vechiul gorun al lui Horea şi la 15 metri de locul în care este înmormântat Avram Iancu

Mai sus îţi prezint Biserica veche din localitatea Curechiu, din vecinătatea Ţebei.

Expoziţia filatelică omagială * Alba Iulia - 997

Dormi în pace, eroule mare,

că de a ta umbră şi astăzi duşmanii se tem!

125 de ani de la moartea Craiului munţilor

Avram Iancu * 1872 - 1997

Mormântul Crăişorului, se afla langa Gorunul lui Horia, in incinta Bisericii Ortodoxe din localitatea Tebea, judetul Hunedoara.

Expoziţia filatelică Omagiu "Crăişorului munţilor"

"Unicul dor al vieţii mele este să-mi fac

naţiunea fericită" - Avram Iancu

Avram Iancu - Erou al românilor

1824 - 1872 * Alba Iulia 1994

Casa memorială Avram Iancu situata la intrarea in comuna Avram Iancu, venind dinspre orasul Campeni. Este o casa specific moteasca - din anul 1801- cu acoperisul tuguiat si terminat cu 4 arcade semicirculare, cuprinde obiecte personale ale lui Avram Iancu, tunul, sabiile, fluierele şi toate celelate arme ale lui Iancu. În casă se pastreaza certificatele scolare ale lui Avram Iancu, documente referitoare la pregatirea si desfasurarea rascoalei, testamentul lui Iancu. Clădirea găzduieşte şi o expoziţie de etnografie care cuprinde: port motesc, vase specifice zonei, unelte cu care se confectionau ciubere, tulnice, etc.

_________ooOoo___________