Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Pogoanele (în trecut și Țuguiatu-Pământeni) este un oraș (din anul 1989) din județul Buzău care include și satul Căldărăști, fiind situat în Câmpia Română, în partea central-sudică a județului, în cadrul Câmpiei Bărăganului de Mijloc. Este străbătut de șoseaua națională DN2C, care leagă între ele localitățile Buzăul și Slobozia. Orașul este situat la aproximativ 40 km de municipiul Buzău, iar partea sa sudică este străbătută de linia ferată ce leagă localitățile Urziceni și Făurei, aici fiind amplasată și gara Pogoanele (la 3 km de oraș).Solurile predominante în zona localității Pogoanele sunt cernoziomurile, acestea fiind cele mai fertile soluri din România. Cele mai răspândite sunt cernoziomurile levigate, urmate spre sudul zonei de cernoziomurile ciocolatii și castanii. Satul Pogoanele a fost înființat în anul 1853, după ce Costea Musceleanu, proprietarul moșiilor Caragele și Țuguiatu a început să vândă țăranilor clăcași de pe moșie câte 5 pogoane de pământ în zona actualului oraș. Imediat, pe acele pogoane de pământ s-au stabilit 370 de familii, inclusiv venite din alte zone, înființând satul Pogoanele. Împroprietărirea din 1864 nu a mai dat nimic acestor țărani care erau deja proprietari, dar satul lor a devenit în curând unul dintre cele mai prospere din județ. La recensământul din anul 2011 orașul număra 7275 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7795 locuitori), dintre care: români – 91,82%, romi – 3,03% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului buzoian Pogoanele astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,63% și restul – nedeclarată sau altă religie. În domeniul economic predomină societățile cu profil agricol—producție vegetală și industrializarea produselor agricole, la care se adaugă zonele de depozitare-rampe de depozitare și încărcare sfeclă și depozite mari de grâu, porumb, floarea soarelui și rapiță. Ramura conexă agriculturii, zootehnia este reprezentată în zonă de ferme organizate de bovine și crescători individuale de porcine, păsări dar mai ales ovine, caprine și bovine. În cadrul orașului Pogoanele funcționează 108 societăți cu capital privat, o societate cu capital mixt și 25 de persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice. Agricultura este principala ramură a economiei orașului, cu un aport de 45% la veniturile localității.

În centrul civic al localităţii Pogoanele, în rondul dintre liceu şi primărie, a fost înălţat un monument dedicat eroilor din primul război mondial, dezvelit în anul 1924, opera sculptorului Ioan Schmidt-Faur. Pe un piedestal de formă paralelipipedică cu baza evazată, din blocuri de piatră fasonate şi şlefuite se află statuia, rond-bosse, din bronz, a unui infanterist în ţinută de campanie, care poartă în mâna stângă un drapel desfăşurat, iar în mâna dreaptă o armă. Pe faţadă au fost montate două meplaturi din bronz pe care sunt reprezentate o scenă de atac şi chipurile a trei eroi, între care este inscripţia, “Omagiu de recunoştinţă eroilor pogoneni”. Pe laturi, tot pe plăci de bronz, sunt inscripţiile: “Pildă de patriotism urmaşilor” şi “Simbol al vitejiei soldatului român”, sub care sunt înscrise numele eroilor. Pentru eroii din cel de-al doilea război mondial nu s-a ridicat un monument şi nici numele acestora nu a fost adăugat pe monumentul existent.
***
La Pogoanele, unde au avut loc înfruntări militare puternice în august 1944 între forţele româneşti şi germane, s-a ridicat o cruce din lemn “În amintirea eroilor morţi în lupta contra fascismului, în comuna Pogoanele, la 28 august 1944”, cum spunea inscripţia, după care urma numele acestora: colonel Constantinescu Ştefan din Craiova, locotenent Lupu Constantin din Târgu -Neamţ şi soldatul Bogdan Avram din Vulcan. Din păcate, această cruce a dispărut.

Lângă biserica ce poartă hramul “Sfântul Nicolae” din satul Căldărăști s-a “Ridicat în anul 1997, în timpul păstoririi preotului Mihai Şt. Ion, cu concursul enoriaşilor parohiei”, un monument sub formă de obelisc, având o cruce în vârf, susţinut de un mic postament în trepte, ca “Cinste eroilor de totdeauna ai satului Căldărăşti”, fără a fi înscrise numele acestora. Sub inscripţie se află, în relief, o cască şi două săbii încrucişate.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

UN JETON

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SIBIU

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Jetonul - Hermanstadt - Hora fugit (Timpul zboară)

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul prezentat aici a fost realizat în anul 1838 la comanda Asociației de înmormântare din municipiul Sibiu. Piesa este confecționată din alamă, are forma aproximativ rotundă, cu diametrul de 21-23 milimetri și cântărește 1,33 grame. Pe una din fețe, în interiorul unui ornament decorativ periferic circular este aplicată pe două rânduri orizontale inscripția: “HERMAN / STADT” (denumirea orașului Sibiu în limba germană). Această față este contramarcată prin poansonare cu litera O. Pe revers, în interiorul unui ornament decorativ periferic circular este reprezentată o clepsidră înaripată. Deasupra clepsidrei este aplicată inscripția curbată: “HORA” iar dedesubt se distinge inscripția: “FUGIT”, luate împreună însemnând “timpul zboară”.

Insigna - Muzeul de științe naturale

Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu este o instituție cu profil muzeal înființată în anul 1849. Actuala clădire a muzeului a fost construită în anii 1894 - 1895 în fostul parc al Teatrului, pe strada Cetății nr. 1. Muzeul de Istorie Naturală este o secție a Muzeului Național Brukenthal Sibiu și are, la rândul lui, două subsecții:

Muzeul de Istorie a Farmaciei - aflat în Piața Mică nr. 26
Muzeul de Vânătoare August von Spiess - situat pe str. Școala de Înot nr. 4

Câțiva intelectuali sași pasionați de cunoașterea naturii au înființat în 1849 la Sibiu Societatea Ardeleană de Științe Naturale (Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften zu Hermannstadt). Scopul societății era să răspândească în rândul comunității descoperirile lor și să educe tânăra generație în spiritul cunoașterii și conservării naturii. Preocuparea societății a fost canalizată spre formarea unor colecții reprezentative din domeniul științelor naturii. La început, societatea a beneficiat de puține colecții: ierbarul J. Lerchenfeld (alcătuit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care avea 1.811 piese) și ierbarul M. Fuss (alcătuit între 1834-1882, cu aproape 29.000 piese). În cursul secolului al XIX-lea, au fost achiziționate unele colecții de mare importanță cum ar fi colecția ornitologică F.W. Stetter (1853), ce cuprindea 528 păsări indigene și 145 exotice, colecția etnografică din Palestina, Egipt, Sudan și Etiopia a viceconsulului Franz Binder (1824 - 1875) și colecția de minerale a lui Johann Michale Ackner (1782 - 1862). Ca urmare a creșterii numărului de colecții, spațiul care adăpostea fondul muzeal a devenit impropriu și a devenit necesară construirea unei clădiri proprii. Fondurile pentru construirea noii clădiri au fost strânse prin donații și contribuții ale diferitelor instituții politice și științifice, societăți bancare și obștești. În toamna anului 1894 în fostul parc al teatrului au fost începute lucrările de construcție ale clădirii cu scop muzeal, după proiectul arhitectului clujean C.W. Fr. Maetz, originar din Mediaș. Inaugurarea festivă a muzeului a avut loc la 12 mai 1895. În spațiile acestei clădiri au fost aduse colecțiile Societății Ardelene de Științe Naturale. Clădirea a fost construită în stilul Renașterii italiene târzii, având trei nivele (demisol, parter și etaj). Ea a fost renovată între 2006 și 2008. Numărul de colecții ale Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu au crescut mult după cel de-al doilea război mondial. Astfel, colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu au ajuns în anul 1982 la 1686000 piese. Printre colecțiile achiziționate de specialiștii muzeului sau donate de fondatori sunt de menționat următoarele:

colecția de minerale a dr. E. Bielz - formată din 1400 de piese și donată muzeului în 1953
colecția de malacologie Kimakowicz - cu peste 250000 piese, donată și ea muzeului
colecția paleontologică Breckner - cu 7000 de piese, majoritatea dinți de rechin din terțiar, colectați din regiunea Porcești (Turnu Roșu), achiziționată în 1955
colecția entomologică a dr. Eugen Worell - care conținea peste 95000 de insecte din Europa, Africa, America și Asia, achiziționată în 1957
colecția entomologică a lui H. Hannenheim - care conținea 10000 de insecte, achiziționată în 1964
colecția de fluturi Weindel - care conținea circa 7000 de fluturi, achiziționată în 1965
colecția botanică Nyarady - cu circa 152000 de piese, achiziționată în 1980 etc.

În anul 1972 a avut loc o reorganizare a colecțiilor Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, fiind deschisă cu acest prilej și expoziția "Sistematica lumii animale". Grădina a fost amenajată pentru relaxarea vizitatorilor, dar și ca spațiu în care pot fi întâlnite specii comune și rare de plante precum copaci și arbuști ornamentali.

Teatrul de păpuși - Sibiu

Teatrul de păpuși din municipiul Sibiu – denumire oficială actuală - Teatrul pentru Copii si Tineret GONG, din Sibiu, infiintat in anul 1949, este o institutie publica de spectacole cu un repertoriu bogat, printre care se numara spectacole de animatie, cu papusi si cu actori la vedere. Adresa de corespondență a instituției este: Strada Alexandru Odobescu, nr.4, Sibiu. Fiind una dintre primele institutii profesioniste de gen din tara, Teatrul GONG se ocupa de educatia si formarea artistica a copiilor si tinerilor folosind cele mai noi si diverse forme de exprimare ale artei teatrale si ale animatiei, printr-o gama de spectacole de diferite complexitati si cu multiple problematici, pornind de la educatie pana la divertisment. Creandu-si propria individualitate si recunoastere pe plan national, prin parteneriatele si proiectele sale internaţionale, Teatrul GONG își susține atât caracterul unic, cât și popularitatea, ajungând să reprezinte Romania la cele mai importante evenimente culturale din Europa, America, Africa si Asia. Importanta acestei institutii o constituie si faptul ca este singurul teatru din Romania ce detine o sectie germana de teatru de animatie pentru copii, care functioneaza inca din anul 1950. In prezent, teatrul are peste 80 de spectacole in repertoriul permanent, realizate incepand din anul 1993 pana in prezent, numarul spectacolelor in premiera, de la infiintare si pana azi, depasind cifra de 450.

Insigna - Formația voluntară de pompieri Mediaș - 50 ani 1877 - 1927

Pompierii voluntari sunt pompieri care au – în general, aceleași atribuții ca și pompierii profesioniști numai că nu sunt plătiți pentru aceasta, desfășurând activitatea în mod benevol în cadrul unui serviciu voluntar, în zona de competență. La baza exercitării voluntariatului stau următoarele principii:

implicarea activă a voluntarului în viața comunității
voluntarii sunt selecționați fără discriminări, pe baza egalității de șanse;
participarea ca voluntar se face numai pe baza unui consimțământ scris;
cunoașterea riscurilor pe care le implică activitatea în acest serviciu
Autoritățile trebuie să sprijine activitatea de voluntariat prin următoarele măsuri:
informarea populației privind comportamentul în situații de urgență;
atragerea de resurse financiare pentru sprijinirea pompierilor voluntari;
organizarea de cursuri de pregătire și perfecționare a personalului implicat în activitatea de prevenire și stingere a incendiilor.

Mediaș este un municipiu și al doilea oraș ca mărime din județul Sibiu, care mai include și satul Ighișu Nou. Este situat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare la 55 km depărtare de Sibiu, 39 kilometri de Sighișoara și 41 kilometri de Blaj. Prima atestare documentară a orașului parvine din anul 1267. În perioada romană pe teritoriul localității a existat castrul roman Media. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și o poză cu sediul Primăriei Mediaș. La recensământul din anul 2011 orașul număra 47204 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 76,73%, maghiari – 9,63%, romi – 4,04%, germani – 1,48% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,55%, reformați – 5%, greco catolici – 3,98%, romano catolici – 3,42%, penticostali – 1,59%, baptiști – 1,06%, unitarieni – 1% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr aici câteva dintre atracțiile turistice ale orașului; Biserica franciscană, Biserica Sfânta Margareta, Casa Schuller, Casa Schuster, Sinagoga și Turnul de piatră.

Insigna turistică - Păltiniș

Casa Ozana

Păltiniș (în limba germană - Hohe Rinne), este o localitate componentă a municipiului Sibiu, având statut de stațiune turistică.Păltiniş este o opţiune interesantă pentru un weekend prelungit destinat sporturilor de iarnă sau plimbărilor prin rezervaţia Iezerele Cindrelului la faimoasele lacuri glaciare. Odată ajuns la Păltiniş, nu ai cum să te plictiseşti. Poţi să schiezi, să urci crestele impădurite din apropiere pe trasee accesibile sau doar să admiri panorama care ţi se deschide în faţă. Poţi să vizitezi Schitul şi Casa memorială Constantin Noica. Fie că stai o zi sau o vacanţă intreagă, un lucru este sigur: te vei bucura, te vei simţi bine iar Păltinişul îţi va rămane mult timp în inimă. Staţiunea a fost întemeiată de Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor - SKV (Siebenbürgischer Karpatenverein) în 1894 fiind cea mai veche staţiune montană din România. Staţiunea este situată pe coasta de nord-est a munţilor Cindrel (Carpaţii Meridionali), în mijlocul unei păduri de conifere, la 32 km SV de Sibiu, de care este legată printr-o sosea modernizată. Este staţiunea montană situată la cea mai mare altitudine din ţară (1442 m). Climatul montan, cu aerul ozonat, recomandă staţiunea pentru tratarea asteniilor, a bolii Basedow, a sechelelor pulmonare, surmenaj, hipertiroidie benignă Temperatura medie anuală este de +4 grade Celsius (media lunii iulie este de 12 grade C, iar a lunii ianuarie de - 6 grade C). Ploile sunt frecvente, dar de scurtă durată, iar stratul de zapadă este prezent 120 zile pe an. Un fenomen meteorologic frecvent întâlnit la Păltiniş este inversiunea temperaturii. Condiţiile de schi sunt excelente începând din decembrie şi până în aprilie. Pârtiile din staţiune sunt accesibile pentru toti împătimiţii sporturilor de iarnă. Din nucleul iniţial de vile staţiunea conservă Casa turiştilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898) şi încă o vilă, toate declarate monumente istorice. Un important obiectiv turistic în staţiune îl constituie Schitul, o biserică de lemn ridicată în deceniul trei al secolului al XX-lea unde se află mormântul filozofului român Constantin Noica. Lăcasul de cult a fost ctitorit de mitropolitul Nicolae Balan şi are hramul 'Schimbarea la Faţă a Domnului' şi beneficiază de o catapeteasmă realizată între 1944-1945 de Constantin Vasile în stil neobizantin. Fresca este opera lui Ovidiu Preotescu. Bisericuţa a fost ridicată cu meseriaşi din Răşinari. Dintre obiectele de valoare păstrate în biserică se numară icoana Sf. Paraschiva datată 1904 şi o Psaltire din aceiaşi perioadă. Alte atracții ale stațiunii sunt: Arena Platoș și Arka Park. Arena Platoş Păltiniş este cel mai nou resort de schi şi snowboard din judeţul Sibiu, deschis la doar câţiva kilometri de stațiunea Păltiniş. Arena Platos Păltiniş a fost conceput de la bun început ca un complex de sport şi sănătate destinat în primul rând familiilor. Şcoala de schi este una dintre cele mai bune din ţară, cu profesori bine pregătiţi şi care oferă clienţilor rezultate foarte bune. Avem şi grădiniţa pe schi destinată celor mici să primească prima simţire pe schi. Centrul de închirieri a fost, de asemenea, dotat cu echipamente de foarte bună calitate şi cu o gamă de mărimi ce acoperă de la cei mai mici schiori până la schiorii şi snowboarderii avansați. Cei mici au la dispoziţie două pârtii de începători unde pot descoperi tainele schiului şi în urmă cu un sezon, pentru ei a fost pregătită şi Aleea cu Povești, o promenadă pe care se pot întâlni cu figurine din desene animate preferate. Parcul de aventura Arka Park se afla in inima naturii, la doar 24 de km de Sibiu, in superba zona a Paltinisului si isi propune sa maximizeze potentialul de emotie intr-un cadru natural

Arka Park Paltinis va crea o experienta a unei aventuri pe care participantii si-o vor aminti mereu. Acest lucru va fi realizat prin furnizarea exemplara a serviciilor oferite, si prin combinatia de jocuri si activitati puse la dispozitie.

Sibiu, arhaic Sibiiu, popular Sâghii, (în germană Hermannstadt, în maghiară Szeben, Nagyszeben, în latină Cibinium) este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu, România. Sibiu este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 155000 de locuitori. În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis sau Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraș (Cibin) și denumirea românească a orașului. În zona actualului cartier Gușterița a existat o așezare romană numită Cedonia. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi așezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de către coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății este făcută în anul 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Sibiu, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din acest oraș.

Școala de infanterie

Palatul de justiție

Muzeul "Asociațiunii pentru literatura română și

cultura poporului român"

Gara

Direcția forestieră

Direcția financiară

Direcția de electricitate

Comandatura

Cetatea

Cazarma

Județul Sibiu este situat în sudul provinciei istorice Transilvania, în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu. Județul se întinde pe suprafața de 5432 kilometri pătrați și numără aproximativ 425000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii - Sibiu și Mediaș, 9 orașe - Avrig, Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Săliște, Tălmaciu, Copșa Mică și 53 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Sibiu, iar jos câteva dintre monumente de cultură și arhitectură inconfundabile ale județului din vremuri diferite dar și câteva vechi trimiteri poștale.