Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE – JUDEȚUL CONSTANȚA: LOCALITĂȚILE AGIGEA ȘI 2 MAI, BĂNCILE MARMOROSCH ȘI ROMÂNEASCĂ DIN CONSTANȚA, BISERICILE ADORMIREA MAICII DOMNULUI ȘI GREACĂ DIN CONSTANȚA

1. Agigea este o comună din județul Constanța, care include și satele: Lazu, Sanatoriul Agigea și Stațiunea Zoologică Marină Agigea.

Comuna Agigea este situată în extremitatea sud-estică a României, învecinându-se la nord cu municipiul Constanța, la sud cu orașul Eforie, iar la est cu Marea Neagră. În comună se termină autostrada A4, care ocolește Constanța pe la vest, ea descărcând traficul chiar lângă satul Lazu în șoseaua națională DN39, care leagă Constanța de Mangalia și mai departe spre Balcic (Bulgaria). La Agigea, din această șosea se ramifică șoseaua națională DN38 care duce spre sud-vest la Negru Vodă și mai departe în Bulgaria spre Dobrici. Sub aspectul agroclimatic comuna Agigea se încadrează în zona I, cu climă „caldă-secetoasă”.Valoarea ridicată a resurselor termice favorizează cultivarea, în principal, a cerealelor, plantelor tehnice și industriale, dar și a culturilor de viță-de-vie sau fructifere. La recensământul din anul 2011 comuna număra 6992 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 5482 locuitori), dintre care: români – 82,07%, turci – 1,15%, tătari – 6,39% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei constănțene Agigea astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 78,58%, penticostali – 2,44%, musulmani – 7,58% și restul – nedeclarată sau altă religie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satele ei intrând în componența comunei Techirghiol din plasa Constanța a județului Constanța. După cel de-al doilea război mondial, satele Agigea și Lazu au format comuna Agigea, o suburbie a Constanței, în 1968 au redevenit sate componente ale Techirghiolului, oraș ce aparținea municipiului Constanța și din 1989 comuna Agigea este unitate administrativ teritorială de sine stătătoare.

2. 2 Mai (conform nomenclatorului localităților din RSR, anexat legii 2/1968) sau Două Mai (conform decretului de înființare al localității, semnat de Mihail Kogălniceanu în anul 1887) este un sat al comunei Limanu din județul Constanța.

Este situat pe litoralul Mării Negre la 6 km de Vama Veche și la 5 km de Mangalia. La recensământul din anul 2002, satul avea o populație de 2248 locuitori, din care 1847 români, 289 ruși lipoveni, 97 tătari, 6 turcu și 5 maghiari. Numele (pe atunci Două Mai) i-a fost dat la înființare, pentru a cinsti ziua de 2 mai 1864, când Alexandru Ioan Cuza a dizolvat adunarea legislativă a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești pentru a-și promova reformele.

Accesul în satul 2 Mai se face cu autobuzul sau mașina personala, de la Mangalia, pe drumul european E 87, care duce către Bulgaria, prin vama Vama Veche. 2 Mai a cunoscut un succes neașteptat mai ales în rândul tinerilor atrași de atmosfera nonconformistă și de tarifele reduse la cazare. Sunt însă mulți tineri care preferă să își instaleze corturile în campingurile de lângă plajă petrecând clipe plăcute în mijlocul naturii, adeseori pe perioade mai lungi. Plaja stațiunii se întinde de la Șantierul naval Mangalia (nord) până la plaja stațiunii Vama Veche (sud), ea constând într-un golfuleț delimitat la nord de digul ce împrejmuiește portul Mangalia și la sud de digul de la Cherhanaua 2 Mai. În nord este zona de nisip cea mai lată, intrarea în apă este lină și fundul nisipos pe toată lungimea plajei. Enumăr alte atracții turistice ale stațiunii: Rezervația naturală Hagieni (100 hectare de stejari), Peștera Limanu, Lacul Mangalia, Balata Limanu și Ruinele cetății Albești.

Limanu este o comună a județului Constanța care include și satele: 2 Mai, Hagieni și Vama Veche. Comuna este situată la extremitatea sud-estică a județului Constanța, învecinându-se la sud cu Bulgaria. La recensământul din anul 2011 comuna număra 6270 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 85,11%, romi – 1,33%, ruși lipoveni – 2,83%, tătari – 2,85% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Limanu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 85,75%, musulmani – 3,09%, ortodocși de rit vechi – 2,18% și restul – nedeclarată sau altă religie.

3. Una dintre cele mai frumoase și mai vechi clădiri din Constanţa este fostul sediu al BNR, închis acum întrucât are nevoie de reparaţii capitale.

Construit în 1913, imobilul a găzduit, la început de secolului al XX-lea, cel mai luxos hotel din oraş, Mercur, la care era angajat un fost bucătar al Reginei Elisabeta. Clădirea a funcţionat o perioadă ca hotel, după care a fost cumpărată de diverse bănci, în prezent fiind în proprietatea BNR. Edificiul este situat în Piaţa Ovidiu, vizavi de Edificiul Roman cu Mozaic, având în spate portul turistic Tomis. Povestea începe undeva spre finalul secolului al XIX-șea , când pe locul actual al clădirii a funcţionat Gambetta, unul dintre cele mai căutate hoteluri din Constanţa din acea perioadă. Însă problema principală a acestei unităţi a fost faptul că nu avea o fundaţie solidă şi exista riscul să se prăbuşească în orice moment. Din acest motiv, autorităţile au decis demolarea, Gambetta fiind dărâmat la solicitarea arhitectului Nicolae Loghin, şeful serviciului tehnic al Primăriei Constanţa, după cum menţionează un document din anul 1911. Locul nu avea să rămână pustiu prea multă vreme pentru că acolo a fost ridicat Hotelul Mercur. Autorizaţia de construcţie pentru noua clădire a fost emisă la 12 iuie 1913 pe numele Ştefan Hagi Tudorache, reprezentant al Societăţii Cooperative Mercur. Planul clădirii a fost semnat de către arhitectul Nicolae Michăescu, iar noua construcţie era perfect adaptată terenului, atât prin înscrierea ei pe faleza abruptă, cât şi prin prelungirea ei spre nord, aripă care asigură un parapet împotriva vântului pentru întreaga faţadă. Potrivit autorizaţiei de construire, hotelul urma să aibă peste două mii de metri pătraţi repartizaţi în “subsoluri, antre sol, parter şi trei etaje”. De asemenea, proprietarul îşi propusese să realizeze cel mai modern hotel din oraş şi, pe lângă confortul oferit oaspeţilor, dorea ca unitatea să aibă şi un personal calificat. Hotelul Mercur avea două ascensoare, iluminat electric, băi la fiecare etaj, apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, telefon, sală de lectură, terase în amfiteatru cu vedere la mare.

Mobilierul a fost cumpărat de la una dintre cele mai renumite firme din străinătate, iar personalul hotelului a fost recrutat din Bucureşti. O atenţie deosebită era acordată şi bucătăriei, dotată cu cele mai moderne ustensile, iar alimentele erau examinate zilnic de medicul hotelului. La bucătăria Hotelului Mercur fusese angajat fostul bucătar al Reginei Elisabeta, Alfredo de Lordo, iar clienţii restaurantului puteau asculta atât muzică simfonică, dar şi cântece naţionale de la orchestra formată din zece profesori de muzică şi absolvenţi ai Conservatorului. După război, până în 1927, clădirea, care are parter, patru etaje şi terasă, fiind realizată în stil ecletic cu elemente decorative specifice stilului neoromânesc, a adăpostit birourile societăţii Mercur, după care a fost vândută. Ea a fost cumpărată de Banca Marmorosch Blank & Co., apoi a fost închiriată Bursei de Comerţ Constanţa, iar ulterior acolo s-a instalat Banca Industriilor şi Meseriilor Dobrogene.

Clădirea a suferit vizibile intervenţii ulterioare, care nu i-au putut altera aspectul pretenţios ecletic, intrat în specificul zonei. Privită dinspre larg, pare să sprijine platforma înaltă a Pieţei Ovidiu prin contraforte teribile, care o fac să pară şi chiar să fie, inexpugnabilă. În perioada comunistă, în această clădire a funcţionat sucursala din Constanţa a Băncii Naţionale, iar în prezent imobilul se află tot în proprietatea BNR, fiind închis însă întrucât este în curs de renovare. Cu prilejul celei mai recente vizite făcute la Constanţa, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a vorbit şi despre problemele întâmpinate pentru reabilitarea clădirii, blocată de doi ani din cauza contestaţiilor.

4. Banca Românească, denumire actuală Direcția Agricolă Județeană Constanța este un impunător edificiu arhitectonic situat pe strada Remus Oprean, nr.3.

Iniţial ea a fost ridicată ca sediu al Băncii Româneşti la jumătatea celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea. Ziarul „Dacia” atestă construcţia băncii la 2 iunie 1925: „Din piaţa Independenţei, o stradă îngustă duce spre stânga. În piaţa Basarab o casă grandioasă în construcţie. Cele cinci caturi iau şi puţina lumină ce o mai primea strada dinspre mare. E viitorul Palat al Băncii Româneşti”. Datele de documentare disponibile în internet sunt relativ limitate deoarece ca orice sediu de bancă acesta nu era un subiect de largă mediatizare. Există desigur dosare referitoare la istoricul edificiului însă ele nu sunt (cel puţin pe moment) la îndemâna cunoaşterii comune. Din punct de vedere arhitectural imobilul avea ca principal element expresiv la nivelul parterului frontonul decorat simetric cu motive vegetale în jurul unui blazon cu volută şi sprijinit pe două console canelate şi decorate, la rândul lor, cu ghirlande şi frunze de acant. Etajul era distinct pus în evidenţă prin fereastra tripartită cu deschidere în mâner de coş care era încadrată de doi pilaştri adosaţi, având capitele compozite şi urne cu flori la bază. La partea superioară sub cornişă, o friză cu frunze de stejar era întreruptă din loc în loc prin mici pătrate de zidărie. Aspectul general indus era de sobrietate având însă indusă ideea unei opulenţe specifice sediilor de bancă.

După încheierea războiului clădirea a fost preluată de stat şi a servit vremelnic ca sediu al securităţii în anii 1950 după care a fost dată spre folosinţă Direcţiei Agricole. În ultimii ani clădirea a fost renovată şi dotată cu facilităţi de confort dar a pierdut din originalitate şi a devenit un spaţiu comun al unui loc care se rupe tot mai mult de trecutul cu rezonanţele sale tradiţionale.

5. Mai jos admiri două vechi cărți poștale dar și poze recente reprezentând Biserica Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Constanța.

Această biserică este una dintre cele mai vechi biserici din oraș, fiind ridicată ridicată în perioada 1904 – 1908 de către locuitorii satului Anadolchioi. Edificiul este situat pe Strada Ion Lahovary, la nr.18, fiind clasificat ca si monument istoric de interes național. Piatra fundamentală a fost pusă în ziua de 3 octombrie 1904 iar sfințirea bisericii a avut loc în anul 1908. Construcția bisericii s-a executat în regie proprie, aproape tot materialul fiind dăruit de enoriași și alți creștini din Constanța. Planul construcției a fost întocmit de inginerul Dimitrie Bănescu, șeful serviciului tehnic al județului Constanța. În anii 1952, 1958, 1964 și 1965 s-au făcut reparații generale la acoperiș, instalația electrică și trotuare. Clopotnița este separată de clădirea bisericii și a fost construită în anul 1926, având schelet din fier. Din punct de vedere arhitectonic, biserica „Adormirea Maicii Domnului” are formă de cruce, cu o turlă mare pe mijloc zidită din piatră și cărămidă și acoperită de tablă. Biserica este considerată monument istoric de interes național precum și o bijuterie a municipiului Constanța datorită interiorului pictat în tehnica fresco și a ornamentelor realizate cu migală. Arhitectul bisericii a fost G. Mandrea iar stilul arhitectural este bizantin românesc. Pictura murală în ulei a fost executată în jurul anului 1914 de către pictorul Gheorghe Marinescu, elev al marelui Nicolae Grigorescu, în stil renascentist.

În interior pot fi admirate vitraliile unice în Constanţa. Exteriorul este decorat cu mozaic. Mozaicul exterior, în suprafaţă de 60 metri pătrați, a fost realizat între anii 1999 - 2000 de către Gheorghe Firică, Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Constanţa, şi Marian Deaconu. Catapeteasma este realizată din lemn sculptat și bogat decorată cu motive vegetale, lucru rar întâlnit la bisericile ortodoxe iar vitraliile folosite aici sunt unice în județul Constanța. Pictura a fost renovată în 1930 şi spălată în 1947 şi 1962, ultima oară lucrurile fiind efectuate de un colectiv de pictori format din Muscelean Ion, Iuliu Goler şi preotul Lembrău Constantin. Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului.

6. Biserica greacă din municipiul Constanța, denumită "METAMORPHOSIS" este un lăcaș de cult de mici dimensiuni amplasat în zona istorică a orașului, pe strada Mircea cel Bătrân, aproape de plaja Modern.

Povestea frumoasei biserici începea în urmă cu un secol și jumătate, pe vremea când Dobrogea era parte a Imperiului Otoman, și marca "nașterea" primului lăcaș de cult creștin din Constanta. Construcția bisericii a demarat în anul 1862 cu acordul sultanului Abdul Aziz Bin Mehmet Han care răspundea astfel pozitiv la cererea comunității elene de a construi un lăcaș de cult în zonă. Clădirea bisericii a fost proiectată de arhitectul grec Iani Teoharidi care a respectat întocmai cerințele impuse de sultan, și anume ca biserica să nu fie mai înaltă decât orice altă geamie din oraș și să fie construită cât mai departe de cartierul turcesc. Lucrările au fost încheiate în anul 1867, chiar dacă pe fațada clădirii este inscripționat ca an de finalizare 1868. Biserica "Metamorphosis" are o înălțime de doar 10 metri, lungimea de 25 de metri și lățimea de 12,5 metri și, la origine, nu era prevăzută cu turle (turnul care astăzi se înalță în partea dreaptă a bisericii a fost adăugat abia în anul 1947). Pentru ridicarea bisericii s-au folosit cărămizi și piatră naturală, stâlpii de susținere au fost confecționași din lemn de cedru, iar podeaua a fost acoperită cu marmura albă adusă din Grecia. Ușile și ferestrele neboltite sunt protejate cu gratii din fier forjat frumos lucrate. Interiorul bisericii are un aspect de sală, cu înălțime egală, iar arhitectura amintește de clădirile tipic grecești. Multe dintre obiectele care înfrumusețează și astazi biserica sunt foarte prețioase și au fost aduse din străinătate de etnicii eleni cu puțin înainte ca lucrările de construcție a lăcașului să fie pornite. Remarcabile sunt cele patru policandre cu cristale de Murano donate în anul 1862, șase sfeșnice din argint aduse de la Constantinopol, o Evanghelie cu coperți de argint și foarte multe icoane lucrate în perioada 1812 - 1870. Una dintre cele mai importante icoane ale bisericii este cea care îl întruchipează pe Sfântul Fanurie, un sfânt foarte iubit de ortodocșii greci. Pe data de 23 noiembrie 1878, în această biserică, în prezenta locuitorilor oraşului Constanţa s-a făcut primul Te-Deum de mulţumire pentru victoriile ostaşilor români în luptele de cucerire a independenţei naţionale (1877) de la Plevna, Vidin, Rahova precum şi pentru revenirea Dobrogei la Ţara Mamă. Pictura originală din interiorul bisericii a fost realizată în ulei de un pictor venit de pe muntele Athos, însa din cauza fumului degajat de lumânări aceasta s-a deteriorat și a fost refăcută între anii 1988-1989 de către pictorul Nicolae Radu. Până în anul 1948 slujbele din cadrul bisericii erau oficiate de preoti greci, însă odată cu plecarea din Constanța a ultimului preot elen, această sarcină sacră a revenit preoților români. Un alt eveniment marcant în istoria lăcașului de cult s-a petrecut în anul 1974. Atunci comitetul elen care administra biserica a solicitat, din motive financiare, trecerea acesteia sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Române. Cererea a fost aprobată, iar lăcașul de cult a intrat în patrimoniul Arhiepiscopiei Dunării de Jos și Tomisului.

În prezent, Biserica grecească "Metamorphosis" stârnește curiozitatea trecătorilor tocmai prin dimensiunile sale mici și prin unicitatea arhitecturii sale. Frumusețea și importanța sa pentru oraș au făcut ca lăcașul de cult să fie declarat în mod oficial monument istoric și de cultura al Constanței. Hramul bisericii este serbat anul pe data de 6 august cu ocazia sărbătorii - Schimbarea la față.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Set 2 insigne

Academia de studii economice - Moldova

Academia de Studii Economice a Moldovei (A.S.E.M.) este o instituție de învățământ superior din Chișinău, fondată pe data de 25 septembrie 1991. Drept bază pentru înființarea academiei au servit două facultăți din cadrul Universității de Stat: „Economie” și „Economie a Comerțului și Merceologie”, cât și Institutul Economiei Naționale al Ministerului Economiei. Facultatea de Economie a fost deschisă la Universitatea de Stat din Moldova în august 1953, fiind înscriși 52 de studenți la specialitățile „Planificarea economiei naționale” și „Finanțe”. În perioada 1964-1977, Facultatea de Economie a făcut parte din componența Institutului Politehnic din Chișinău, iar în 1977, în cadrul Universității de Stat din Chișinău, a fost deschisă a doua facultate de profil economic – „Economie a Comerțului și Merceologie”, fondată în baza filialei din Chișinău a Institutului Unional de Comerț din Moscova (1960-1977). În prezent, în cadrul ASEM activează 6 facultăți, 27 catedre, o bibliotecă modernă, un departament de informatizare, câteva centre postuniversitare de instruire și consultanță, serviciile de masterat, doctorat, alte subdiviziuni. Cele șase facultăți ale ASEM sunt:

Facultatea Business și Administrarea Afacerilor (Management și Antreprenoriat; Marketing și Logistică; Comerț, Turism și Alimentație Publică)
Facultatea Economie Generală și Drept (Teorie și Politici Economice; Management Social; Drept Privat; Drept Public; Comunicare Economică și Didactică)
Facultatea Cibernetică, Statistică și Informatică Economică (Cibernetică și Informatică Economică; Statistică și Previziune Economică; Matematică; Bazele Informaticii Economice)
Facultatea Relații Economice Internaționale (Relații Economice Internaționale; Limbi Moderne de Afaceri; Gândire Economică; Demografie și Geoeconomie)
Facultatea Contabilitate (Contabilitate și Audit; Contabilitate; Analiza activității economico-financiare)
Facultatea Finanțe (Bănci și Activitate Bancară; Finanțe și Asigurări; Filosofie și Politologie; Limbi Moderne Aplicate; Investiții și Piețe de Capital)

ASEM dispune de o bază materială solidă, constituită dintr-o bibliotecă ştiinţifică, un departament de informatizare, dotat cu tehnică performantă, câteva centre de formare continuă şi consultanţă, alte subdiviziuni, 6 blocuri de studii bine amenajate, dotate cu aparataj modern; 7 cămine, fiecare cu sală de meditaţii; un complex sportiv modern; 27 de săli de calculatoare, conectate la Internet; un centru curativ- consultativ; o bază de odihnă la Vadul-lui-Vodă etc. ASEM este un brand cu care se mândresc peste 38 mii de absolvenţi din 1992 încoace. În prezent, la ASEM, îşi fac studiile peste 13,5 mii de studenţi, masteranzi şi doctoranzi, activează 31 de doctori abilitaţi şi peste 204 doctori în ştiinţe.

Insigna - Chișinău 1466 - 500 (ani)

Chișinău este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ-teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este atestat documentar din anul 1466 iar astăzi numără aproximativ 678000 de locuitori. Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea istorică a acestui oraș și al Moldovei. Începând cu anul 1241 teritoriul este călcat sistematic de invaziile hoardelor tătare. Istorii consemnează că Principatul Moldovei, ca stat, s-a format în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea, în teritoriul general cuprins între Munții Carpați, Dunăre, Marea Neagră și Nistru. În anul 1812 teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) este anexat de către imperiul țarist rus. Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din anul 1856, în urma războiului Crimeii, retrocedează Principatului Moldovei, județele Ismail, Cahul și Bolgrad din partea de sud. În anul 1859 are loc Unirea Principatelor Moldova și Țara românească sub domnia unică a lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unor negocieri internaționale, în 1878, cele trei județe sudice ale Basarabiei revin Rusiei, ca troc pentru acceptarea alipirii Dobrogei la România și recunoașterea independenței naționale a României. În anul 1917 Basarabia își declară pentru prima dată independența sub numele Republica Democrată Moldovenească, iar în anul 1918 se unește cu Regatul României. Anul 1945, terminarea celui de-al doilea război mondial, marchează, încorporarea Basarabiei la Rusia, ca republică autonomă, sub numele Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar în data de 27 august 1991 teritoriul dintre Prut și Nistru își proclamă pentru a doua oară independența, ca stat, sub numele Republica Moldova. Din această prezentare succintă reiese că teritoriul de astăzi al Republicii Moldova a fost independent între anii 1917 – 1918 și 1991 – prezent, a fost sub administrație rusă între anii 1812 – 1917 și 1945 – 1991, iar în rest a aparținut Principatului Moldovei și României.

Insigna - Federația de fotbal a M.C.C.P.

(Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă emisă la comanda Federației moldovenești de fotbal din vremea când Republica Moldova era parte integrantă a Uniunii Sovietice. Astăzi sediul Federației moldovenești de fotbal este situat pe Strada Tricolorului la nr.39 în orașul Chișinău. Desigur federația de astăzi este un alt organism ce conduce fotbalul din această țară. Federația se ocupă cu organizarea Cupei Moldovei, Diviziei naționale de fotbal și organizarea/pregătirea echipei naționale de fotbal. Noul organism al fotbalului moldovenesc s-a afiliat la UEFA în anul 1993 și la FIFA în anul 1994.

Deasupra am postat un timbru dedicat împlinirii a 20 de ani de existență a Federației Moldovenești de Fotbal și centenarului fotbalului moldovenesc.

60 de ani de la eliberarea Moldovei

de sub ocupația fascistă 1944 - 2004

Ziua eliberării Moldovei de sub ocupația fascistă este o sărbătoare din Republica Moldova, ce comemorează succesul ofensivei Iași-Chișinău. Este sărbătorită pe data 24 august chiar și în auto-proclamata provincie Transnistria, marcând înfrângerea Axei și restabilirea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. După căderea regimului sovietic, sărbătoarea a fost criticată de partidele pro-europene și unioniste. Această zi și eveniment este apreciată în mod diferit de cetățenii Moldovei, unii o apreciază ca „eliberarea de sub ocupaţia fascistă”, iar alții - „ocuparea sovietică a Basarabiei”. S-a ajuns până acolo încât unii primari evită să o marcheze într-un fel sau altul, pentru a evita darea unor explicații. În timp ce executivul şi-a propus evenimente de comemorare în ziua de 23 august, când este şi ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare, nostalgicii regimului prosovietic încă o serbează cu mare fast.

Cea mai bună soră

Produsul de mai sus este o distincție realizată de către o companie privată din Republica Moldova, realizată probabil din alamă. Este un produs foarte potrivit, și nu foarte scump, pentru a face o plăcută surpriză sorei, surorilor noastre.

Insigna sportivă - Campionatul Moldovei - Locul II

Produsul de mai sus este o medalie, premiu pentru locul II) oferită de forul sportiv al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești unui tânăr participant. Atrage atenția imaginea centrală a medaliei - tânărul vânjos nelipsit de steagul patriei lui. Propaganda era în tot și toate.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ