Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO GERMANE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos marchează trecerea a două sute de ani de la nașterea lui Justus von Liebig. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat bustul lui Justus von Liebig, din față, în stânga câteva spice de grâu, ce amintesc de preocupările personajului în chimia agricolă, iar în dreapta clădirea laboratorului în care acesta a lucrat. Periferic circular, pe părțile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “200 . GEBURTSTAG DES CHEMIKERS JUSTUS VON LIEBIG” (200 de ani de la nașterea chimistului Justus von Liebig). Undeva în dreapta jos este aplicată o inscripție pe două r\nduri orizontale: “H C N O / P” despre care n-am aflat nimic. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Sub pajură, pe două rânduri orizontale sunt aplicate inscripțiile: “100 EURO /J” reprezentând valoarea monedei și nomograma monetăriei germane care a realizat această monedă. La partea superioară a monedei, periferic circular, este marcată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND”, ceea ce reprezintă numele țării, iar la partea inferioară, periferic circular, sunt reprezentate 12 stele, toate având câte cinci colțuri.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 8 mai 2003, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 32,5 milimetri, greutatea – 18 grame, metal compoziție – argint, puritate – 99,9 %, calitate proof, simbolul monetăriei – J, gravor – Bodo Broschat și tiraje – 2,05 milioane UNC și 350000 proof.

Justus von Liebig a fost un chimist și inventtaor german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul chimiei organice și aplicațiilor acesteia în agricultură, care s-a născut la data de 12 mai 1803 și a decedat la data 18 apriliei 1873. Nu a fost un elev strălucit, dar i-a plăcut să facă experiențe de chimie în magazinul tatălui său. A fost obligat să întrerupă școala când, în timpul unei ore de curs, servieta sa a luat foc pe neașteptate. În perioada 1817-1818 a ucenicit pe lângă farmacistul Werle, din Heppenheim, dar a fost dat afară și de aici, când, în urma unor experiențe, a reușit să facă o gaură în acoperișul casei farmacistului. Deși nu avea bacalaureatul, în 1820 și 1821 a studiat chimia la Bonn și Erlangen. Cu ajutorul unei burse acordate de marele duce Ludwig I, a reușit să finalizeze studiile în 1822 la Paris. Din anul 1824 a fost profesor de chimie în localitatea Giesen.În 1845, datorită meritelor sale științifice, a primit rangul de baron ("Freiherr") de la marele duce Ludwig II. Din acel moment numele său oficial a devenit Justus Freiherr von Liebig. Din 1852 s-a mutat la Munchen, devenind consilier științific al regelui Maximilian al II-lea al Bavariei. Ulterior, a ajuns președintele Academiei de Științe a Bavariei. În ultimii ani de viață a fost suferind, și a murit pe 8 aprilie 1873 la München, unde a fost înmormântat. Liebig este considerat întemeietorul chimiei pentru agricultură. Cea mai cunoscută invenție a sa a fost extrasul din carne, care îi poartă numele. Tot el a descoperit cloroformul, primul gaz folosit de medici ca anestezic în cursul operațiilor. În prezent, în onoarea sa, Universitatea din Gießen se numește Justus-Liebig-Universität.

2. Moneda de mai jos marchează trecerea a două sute de ani de la nașterea lui Gottfrier Semper. În partea stângă a centrului aversului este reprezentat bustul lui Gottfried Semper, orientat spre dreapta, iar în partea dreaptă se prezintă stilizat un detaliu arhitectonic al Operei din orașul german Dresda. La partea superioară este marcat anul nașterii personajului – 1803, iar la partea inferioară – anul decesului – 1879. Periferic circular, pe o bandă marcată de două linii continue, pe părțile inferioară, stângă și superioară, este aplicată inscripția: “200 . GEBURTSTAG DES BAUMEISTERS GOTTFRIED SEMPER” (200 de ani de la nașterea arhitectului Gottfrieed Semper). În câmpul central al reversului este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Sub pajură sunt aplicate inscripțiile: “10” și “G” reprezentând valoarea monedei și nomograma monetăriei germane care a realizat această monedă. Periferic circular, pe o bandă marcată de două linii continue, pe partea superioară este aplicată inscripția: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND 2003”, ceea ce reprezintă numele țării și anul emiterii monedei. La partea inferioară, periferic circular, este aplicată inscripția : “EURO” încadrată de câte șase stele, toate având câte cinci colțuri.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 13 noiembrie 2003, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 32,5 milimetri, greutatea – 18 grame, metal compoziție – argint, puritate – 99,9 %, calitate proof, simbolul monetăriei – G, gravor – Michael Otto și tiraje – 2,05 milioane UNC și 350000 proof.

Opera din orașul german Dresda (Semperoper) este sediul Operei de Stat Saxone, a Orchestrei de Stat Saxone și a Baletului. Clădirea este situată pe Theaterplatz (Piața Teatrului), lângă râul Elba, în centrul istoric al orașului. Edificiul a fost construită inițial de arhitectul Gottfried Semper în anul 1841. Clădirea s-a inaugurat pe 13 aprilie 1841 cu o operă de Carl Maria von Weber. După un incendiu devastator în 1869, opera a fost reconstruită, parțial din nou de Semper, și finalizată în 1878. Opera are o istorie lungă de premiere, inclusiv mari opere aparținând lui Richard Wagner și Richard Strauss. Stilul clădirii în sine este dezbătut printre mulți, deoarece are caracteristici care apar în trei stiluri: Renașterea timpurie și baroc, cu stâlpi în stil corintic tipici renașterii clasice grecești. Poate cea mai potrivită etichetă pentru acest stil ar fi eclectismul, unde sunt folosite influențe din mai multe stiluri, o practică cea mai des întâlnită în această perioadă.În 1945, în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a fost din nou distrusă în mare măsură, de data aceasta de către bombardamente inamice, lăsând doar carcasa exterioară în picioare. Exact 40 de ani mai târziu, la 13 februarie 1985, reconstrucția operei a fost finalizată. A fost reconstruit pentru a fi aproape identic cu aspectul său dinainte de război, dar cu beneficiul unor noi mașini de scenă și a unei clădiri moderne de serviciu din spate.

Gottfried Semper a fost un arhitect german, critic de artă și profesor de arhitectură, care s-a născit la data de 29 noiembrie 1803 și a decedat la data de 15 mai 1879. El a proiectat și construit vestita Opera Semper din Dresda. A proiectat lucrări la toate scarile — de la intervenții urbane majore, cum ar fi reproiectarea Ringstrasse din Viena, până la o baghetă pentru Richard Wagner. A studiat isrtoriografia și matematica Gottingen și apoi arhitectura la Munchen. În 1826, Semper a călătorit la Paris pentru a lucra pentru arhitectul Franz Christian Gau pentru ca în perioada 1830 – 1833 să călătorească în Italia și Grecia pentru a studia arhitectura şi desenele antichității. La 30 septembrie 1834, Semper a obținut un post de profesor de arhitectură la Academia din Dresda. Creșterea înfloritoare a Dresdei în această perioadă a oferit tânărului arhitect oportunități creative considerabile. În 1838-40, o sinagogă a fost construită în Dresda după designul lui Semper, a fost numită mai târziu Sinagoga Semper și este remarcată pentru stilul său interior de renaștere maur. Dar cea mai importnată realizare a sa a fost și este Opera din Dresda, care ăi poartă și azi numele.

3. Moneda de mai jos marchează trecerea a două sute de ani de la nașterea lui Eduard Morike. În centrul aversului este reprezentat bustul lui Eduard Morike, orientat spre dreapta. Periferic circular, pe o bandă marcată de două linii continue, este aplicată inscripția: “200 . GEBURTSTAG DES DICHTERS . EDUARD MORIKE .” (200 de ani de la nașterea poetului Eduard Morike). În câmpul central al reversului este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană. Periferic circular, pe o bandă marcată de două linii continue, pe partea superioară sunt aplicate inscripțiile: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND 2004 F 10 EURO”, ceea ce reprezintă numele țării, anul emiterii monedei, nomograma monetăriei care a realizat moneda și valoarea monedei. Interior acestei inscripții, și tot circular, sunt reprezentate 12 stele, fiecare având câte cinci colțuri.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 9 septembrie 2004, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 32,5 milimetri, greutatea – 18 grame, metal compoziție – argint, puritate – 99,9 %, calitate proof, simbolul monetăriei – F și tiraje – 1,8 milioane UNC și 3050000 proof.

Eduard Friedrich Mörike a fost un poet romantic german, care s-a născut la data de 8 septembrie 1804 și a decedat la data de 4 iunie 1875. A scris o lirică interiorizată, de inspirație romantică, exprimând sentimentul naturii și al iubirii în balade și idile, străbătute de ecourile pline de prospețime ale cântecului popular. Câteva dintre principalele sale opere sunt:

Maler Nolten ("Pictorul Nolten"), roman scris în anul 1832 pe tema formării personalității umane și a independenței artistului;
Gedichte ("Poezii") – anul 1838;
Mozart auf der Reise nach Prag ("Mozart în călătorie spre Praga"), considerată capodopera sa, scrisă în anul 1858.

xxx

"BATE CLOPOTUL"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Medalia - monedă - Respect vânzătorilor - 50 eurocent

Lupta împotriva epidemiei COVID - 19, este o luptă comună, care are mulţi eroi. Compania Casa de Monede a emis o serie de medalii (monede) pe reversul monedelor de 50 eurocenți dedicate oamenilor implicați în linia întâi a pandemiei de coronavirus. Ei sunt cei care se expun zilnic pericolului, muncind în condiţii dificile. Medicii, infirmierii, ambulanţierii sunt în prima linie, îşi riscă propria viaţă zi de zi. Cadrele didactice, curierii, şoferii, pompierii şi vânzătorii, sunt în contact zilnic cu sute de oameni, fără munca lor, societatea noastră s-ar opri de tot. Aversul medaliei reprezintă simbolic solidaritatea şi spiritul de unitate care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc. Respect şi preţuire pentru eroi, pentru noi şi pentru cei care se sacrifică zi de zi pentru a opri virusul. Piesele sunt rotunde, au diametrul de 4 centimetri și cântăresc 20 grame. Prima piesa comandată din această serie se achiziționează pentru suma de 34,99 lei iar celelalte la prețul de 69,99 lei.

Pandemia COVID-19, cunoscută și sub numele de pandemia de coronavirus, este o pandemie globală în curs de desfășurare a bolii, cauzată de coronavirusul 2 al sindromului respirator acut sever (SARS-CoV-2). Până la 27 septembrie 2022, pandemia a provocat peste 615 milioane de cazuri și 6,53 milioane de decese confirmate, fiind una dintre cele mai mortale din istorie. Simptomele COVID-19 variază de la nedetectabile la mortale, dar cel mai frecvent includ febră, tuse uscată și oboseală. Boala severă este mai probabilă la pacienții în vârstă și la cei cu anumite afecțiuni medicale subiacente. COVID-19 se transmite atunci când oamenii respiră aerul contaminat de picături și particule mici în suspensie care conțin virusul. Riscul de inhalare a acestora este cel mai mare atunci când oamenii se află în imediata apropiere, dar acestea pot fi inhalate pe distanțe mai mari, în special în interior. Transmiterea poate avea loc, de asemenea, dacă fluidele contaminate ajung la ochi, nas sau gură și, rareori, prin intermediul suprafețelor contaminate. Vaccinurile COVID-19 au fost aprobate și distribuite pe scară largă în diferite țări începând cu decembrie 2020. Alte măsuri preventive recomandate includ distanțarea socială, purtarea de măști, îmbunătățirea ventilației și a filtrării aerului și punerea în carantină a celor care au fost expuși sau sunt simptomatici. Pandemia a declanșat perturbări sociale și economice grave în întreaga lume, inclusiv cea mai mare recesiune globală de la Marea Depresiune. Instituțiile de învățământ și zonele publice au fost închise parțial sau total, iar multe evenimente au fost anulate sau amânate. Mai multe companii farmaceutice au reușit în timp util realizarea unor vaccinuri utile în combaterea virusului de o parte a cetățenilor au refuzat vaccinarea.

Insigna - Cupa U.T.C. '87 - gimnastică ritmică

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei. Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la bărbați - sol, sărituri, cal cu mânere, inele, paralele și bara fixă. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică.

Gimnastica ritmică este o ramură a gimnasticii, fiind singura disciplină sportivă exclusiv feminină. A devenit probă olimpică în 1984. Programele de gimnastică ritmică se desfășoară pe muzică, durează între 60 și 120 de secunde și sunt notate de 3 echipe de arbitri. Practicanții folosesc cinci articole de echipament în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge și un cerc. Primele regulamente de concurs, categorii și programe de concurs pentru gimnastica ritmică au fost întocmite în Uniunea Sovietică. Apoi s-a extins, devenind o ramură de sine stătătoare, cu concursuri interne și internaționale și regulamente întocmite de Federația de specialitate. Ca și la gimnastica sportivă, exercițiile sunt impuse și liber alese. Primul concurs de gimnastică ritmică din România s-a desfășurat în anul 1956. Conform regulamentului de Gimnastică Artistică, gimnastele înscrise la gimnastică artistică nu au voie să concureze, în cadrul aceleiași competiții și la întrecerea de gimnastică ritmică.

Concursul protecția muncii

Protecția munci M.I.Ch.P.

(Ministerul Industriei chimice și Petrochimice)

Câștigător faza pe ramură

Protecția muncii reprezintă ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților lor. În țara noastră măsurile de protecția muncii sunt reglementate prin Legea 319 din 2006 - Legea securității și sănătății în muncă si a normelor de aplicare a acesteia , norme de protecția muncii și instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă. Toate societatile comerciale sunt obligate sa asigure angajatilor lor conditiile necesare impuse de lege cu privire la Protectia Muncii. In cazul in care societatile nu detin toata documentatia necesara iar angajatii nu sunt instruiti specific cu privire la activitatea pe care o depun, angajatorul risca amenzi intre 3500 si 7000 lei.

Conform Decretului nr. 217/1987 Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice infaptuia politica partidului si statului in domeniile industriei chimice, petrochimice, metalurgiei neferoase, celulozei si hirtiei, asigurind valorificarea superioara a materiilor prime, materialelor, combustibililor si energiei. Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice asigura si raspundea, in cadrul planului national unic de dezvoltare economico-sociala, de valorificarea superioara a titeiului si a altor materii prime, cresterea in ritm sustinut a productiei de produse petroliere si petrochimice, ingrasaminte, fibre si fire chimice, produse anorganice, cauciuc si mase plastice, medicamente, cosmetice, coloranti, lacuri, detergenti, metale neferoase si rare, celuloza, hârtie, utilaje si piese de schimb pentru domeniul sau de activitate.

Insigna - Gențiana 5

Familia gentianelor este o familie de plante cu flori din 87 genuri si peste 1500 de specii. Genul Gentiana cuprinde aproximativ 400 de specii. Este un gen cosmopolit, care apare în habitatele alpine din regiunile temperate ale Asiei, Europei si Americii. Unele specii, de asemenea, apar în nord-vestul Africii, estul Australiei si Noua Zeelanda. Speciile genului sunt anuale, bienale si perene. Unele sunt sempervirescente(vesnic verzi), altele nu. Pentru multe gentiane nu se poate realiza cultura în afara habitatului lor natural, dar mai multe specii sunt disponibile pentru cultivare. Gentiane sunt rezistente si iubesc locurile insorite sau umbrite partial. Prefera solurile acide bogate în humus si bine drenate. Se preteaza bine la gradinile pietroase. Numele este un tribut adus lui Gentius, un antic rege ilir, despre care se spune ca a descoperit proprietatile tonice ale plantelor. Unele specii au proprietati terapeutice, radacinile lor fiind recoltate pentru fabricarea de bauturi tonice. Gentianele sunt, de asemenea, folosite pentru aroma, de exemplu în biter, si bauturi racoritoare care contin "extract din radacina de gentiana". De exemplu, lichiorul frantuzesc Suze este fabricat din gentiana galbena, iar fabrica de bere italiana Del Borgo produce o bere, folosind gentiana ca adjuvant. Gentianele au frunze opuse, care sunt, uneori, aranjate într-o rozeta bazala, si flori în forma de trompeta, care sunt, de obicei, albastre sau azurii, dar putand varia de la alb, crem si galben la rosu. Multe specii arata, de asemenea, polimorfism considerabil cu privire la schimbarea culorii florii. De obicei, speciile de flori albastre predomina în emisfera nordica, iar speciile cu flori rosii apar predominant în Anzi. Speciile cu flori albe sunt împrastiate peste tot, dar predomina în Noua Zeelanda. Toate speciile de gentiana au flori tubulare si terminale, de cele mai multe ori pe tipul 5 (5 petale si 5 sepale), dar unele specii prezinta variatii de 4 sau 7. Stilul este destul de scurt sau absent. Corola este adesea tubuloasa, prezinta falduri între lobi, iar unicul ciclu de stamine, episepal, este concrescut cu ea. In flora tarii noastre sunt raspândite mai mult în regiunile de munte, îndeosebi prin pajisti. Unele traiesc prin paduri, în locuri mlastinoase sau chiar prin balti.

Gentiana acaulis este o planta scunda, cu tulpina foarte scurta, cu inaltimea de aproximativ 2 cm, la baza cu o rozeta de frunze oval eliptice, groase, întinse pe pamînt, la vîrf cu o singura floare mare, îndreptata în sus, în forma de cupa lunguiata, de culoare albastriu-azurie, întunecata, cu nervuri longitudinale de culoare verde-masliniu. Florile cresc pe un peduncul foarte scurt de 3-6 cm lungime. Frunzele sunt sempervirescente, de 2-3.5 cm lungime, prinse într-o rozeta bazala, formând tufe de pana la 10 cm latime. Cupele iubesc locurile pline de soare, inflorind la sfârsitul primaverii si vara, în iunie-iulie, pe pajisti sau in poienile din zona paduroasa, montana. Gentiana acaulis este o gentiana autohtona mica, specifica Europei centrala si de sud est, din Spania pana în Balcani, crescand, în special, în regiunile muntoase, precum Alpii, Cévennes si Pirinei, la înaltimi intre 800 si 3.000 m. Este o planta perena ce creste pe soluri acide. Strâns inrudita cu ea este Gentiana Clusii, deseori fiind confundate. Diferenta este data de faptul ca cea din urma creste pe soluri calcaroase si are frunzele mai scurte, iar florile nu au dungi de culoare verde-masliniu. Alcatuirea florii acestei frumoase plante alpine reprezinta un exemplu de organizare în vederea asigurarii polenizarii ei prin insecte. Astfel, în fundul cupei care formeazi corola, nectarul cautat de insecte se afla în cinci pungi separate, asezate în cerc, ceea ce face ca bondarul care viziteazi aceste locuri si sa-si introduca succesiv trompa de cinci ori în fiecare din pungi; astfel, învîrtindu-se în interiorul, corolei curata cu spinarea sa polenul de pe toate cele cinci stamine asezate tot în cerc în jurul pistilului si apoi îl transporta pe stigmatul altei flori. În cazul în care din diferite cauze floarea nu a fost polenizata cu polen de la alta floare, este cu putinta si o «autopolenizare». Bunaoara, pe vreme rece, în timpul noptii sau spre sfîrsitul perioadei de înflorire, corola se apleaca cu gura în jos si astfel polenul care se gaseste scuturat în fundul ei, cade pe stigmat.

Insigna - Campionat juniori - Locul III - patinaj

Patinajul incepe sa fie practicat in tara noastra din a doua jumatate a secolului XIX-lea. La 17 februarie 1874 membrii "Asociatiei de patinaj" din Cluj au participat la primul concurs public. La 1 decembrie 1912, anul infiintarii "Federatiei Societatilor Sportive din Romania", a fost infiintata si o "Comisie a sporturilor de iarna". Anul 1922 marcheaza organizarea in Bucuresti a primului concurs a "Cercului atletic bucurestean", si infiintarea primei "Comsii de patinaj" care a fost de fapt prima Federatie. In anul1923 a fost organizat un "bal mascat pe gheata", patinajul fiin practicat in localitatile: Sibiu, Targu Mures, Cluj, Arad, Lupeni si Petrosani. In anul 1925, Clujul devine centrul de activitate al patinajului. In 1927 "Comisia sporturilor de iarna" se transforma in "Comisia pentru sporturile pe gheata", iar in 1931 in "Federatia sporturilor de iarna".

Federația Română de Patinaj este, sau, mai bine zis, ar trebui să fie forul național de conducere al patinajului de orice fel din țara noastră. Am spus “ar trebui să fie” deoarece la momentul de față acest for de conducere este dizolvat de Tribunalul municipiului București. Să ne mai mire că nu avem niciun rezultat în sporturile de patinaj?

Insigna - M.A.M. - P.N.P.

(Ministerul aerului și mediului - Personal navigant portuar)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă regalistă ce se conferea personalului navigant portuar (P.N.P.) din structura Ministerului Aerului și Mediului (M.A.M.). Ea era folosită ca semn de identificare a personalului din această structură. Alte informații despre aceste două entități nu am.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII