Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Pietroasele este o comună din județul Buzău, care include și satele: Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică și Șarânga, fiind situată pe versantul sudic al Dealului Istrița. Cele șase sate care o alcătuiesc au apărut după secolul al XVI-lea, pe pământurile moșnenilor și boierilor din zona satului învecinat Bădeni, și au fost împărțite în trei comune: Pietroasa de Jos, Pietroasa de Sus și Șarânga, care au fost unificate în 1968. Deși inițial era un centru pentru extragerea de piatră pentru materiale de construcție, astăzi viticultura este principala ramură economică a comunei, cunoscută pentru vinul “Tămâioasă românească”. Comuna este străbătut[ de drumul județean 205 (Vernești – Fințești), parte a vechiului drum principal ce lega Buzăul de Ploiești. În centrul localității Pietroasele, DJ205 se intersectează cu DJ203C care leagă Pietroasele de DN1B (șoseaua principală dintre Ploiești și Buzău). Prin sudul comunei trece și calea ferată Ploiești-Buzău, pe care este deservită de halta Pietroasele. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3301 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3750 locuitori), dintre care: români – 92,39%, romi – 4,45% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Pietroasele astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,18% și restul – nedeclarată sau altă religie. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru roman la Pietroasele, precum și celebrul tezaur “Cloșca cu puii de aur”. Originile satului Pietroasele datează din 10 februarie 1494, când într-un hrisov al lui Vlad al IV-lea Călugărul, se acorda unor slujitori ai voievodului drept de proprietate asupra unei moșii în această zonă. Învățământul în comună este asigurat de două grădinițe și două școli cu clasele I–VIII. Un specific arhitectural al comunei îl constituie cișmelele de piatră, una din acestea fiind clasificată ca monument istoric, alături de numeroasele situri arheologice din comună, de clădirea stațiunii de cercetare în viticultură și de mai multe cruci de piatră din diverse puncte. În comuna Pietroasele se află situl arheologic de interes național din vatra satului Pietroasele și din zona primăriei, cunoscut pentru castrul și termele romane din secolele al IV-lea, ca și prin necropola și așezarea civilă din aceeași perioadă aparținând culturii Cerneahov. În rest, în comună există unsprezece obiective clasificate în lista monumentelor istorice de interes local (alte situri arheologice precum și monumente de arhitectură și funerare).

În centrul localităţii Clondiru de Sus, la şosea, se află o cruce-monument din piatră, aşezată pe un postament din acelaşi material, având la partea superioară un vultur cu aripile desfăcute şi care ţine în cioc o cruce. Crucea-monument este protejată de un gard, iar la colţurile postamentului sunt obuze. Pe faţa crucii se găseşte inscripţia, “Recunoştinţă eroilor neamului 1916- 1919”, sub care sunt înscrise numele eroilor, iar lateral dreapta a fost înscrisă, după 1945, inscripţia, “Onoare eroilor 1941-1945”, urmată de numele acestora. Pe spatele crucii este săpată următoare însemnare: “Să se ştie că acest monument s-a ridicat în anul 1925 de către închinătorii bisericei din acest cătun prin stăruinţa preotului Miltiade Ionescu şi că slujbă religioasă s-a făcut în ziua de 20 iulie de către soborul preoţesc Reînvierea”.

La intrarea în curtea bisericii cu hramul „Sfântul Ioan”, în partea dreaptă, se află o cruce de piatră, ridicată în memoria unui erou căzut în anul 1943. Scrisul este ilizibil.

În vârful unui deal pe care este aşezată biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, din satul Dara, aflată într-o avansată stare de degradare, se găseşte monumentul eroilor, o cruce supraetajată, având pe laturi cruci gemene ce poartă numele locurilor unde au luptat fiii satului: Plevna, Mărăşeşti, Oradea, Tatra. Pe cruce sunt înscrise cuvintele “Pace” şi “Cinste vouă eroilor”. a fost închinată “Eroilor patriei 1916-1918” şi “1941-1945”, numele acestora fiind înscrise pe cruce.

În curtea bisericii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” din satul Pietroasa Mică, denumire veche - Urgoaia, se află o cruce din ciment mozaicat, sfinţită la 8 septembrie 2007. Pe o placă de marmură fixată pe cruce se află inscripţia, „Ridicată şi sfinţită în cinstea moşilor, strămoşilor şi eroilor neamului românesc. Veşnică pomenire”. Nu sunt înscrise nume de eroi.

În anul 1930 s-a ridicat, în centrul localităţii Pietroasele, un impresionant monument dedicat “Vitejilor eroi din Pietroasele morţi pentru patrie în campania 1916-1919. Spre veşnică pomenire”. Monumentul este în formă de piramidă, sprijinit pe un postament în trepte. Pe a doua treptă, la colţuri, sunt montate proiectile, iar în vârf are o cruce latină. Este realizat de meşterii L. de Cecco şi S.D.Scurtu. A fost renovat în anul 1962 de către Cristea Câmpeanu. Pe monument sunt înscrişi numai eroii din Primul Război Mondial. Pentru eroii căzuţi în Al Doilea Război Mondial nu s-a construit încă un monument. În cimitirul satului, aflat în jurul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se află o cruce standard pentru cei căzuţi în Revoluţia din decembrie 1989, ridicată în memoria eroului “Cristea Nicolae, subinginer, 23.X.1949 - 25.XII.1989, căzut în revoluţie”, cum precizează inscripţia.

La intrarea în curtea bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae”, în partea dreaptă, se află o cruce simplă din piatră, ridicată în anul 1925, pentru „Eroii morţi în războiul din anii 1916- 1919” şi pentru „Eroii morţi în războiul din 1941-1945”, fără a le fi înscrise numele.

La 9 mai 1977 a fost sfinţit un monument de tip obelisc, cu cruce, protejat de stâlpi legaţi cu lanţuri, ridicat în partea stângă a curţii bisericii, pentru „Eroii căzuţi pe câmpul de luptă în camp(ania) răzb(oiului) 1916- 1918” şi pentru „Eroii camp(aniei) răzb(oiului)1941-1945”, cum este consemnat pe inscripţii. Sunt înscrise numele eroilor satului căzuţi în 1877, 1916-1919, 1941-1945. Monumentul a fost donat de către familia Clapon Dumitru.

În centrul localităţii Șarânga este situat monumentul eroilor, din piatră, “Ridicat cu stăruinţa Societăţii Culturale Propăşirea Satului”, în memoria eroilor din Războiul pentru Independenţă şi Războiul de Reîntregire. Monumentul are forma unui trunchi de piramidă, cu un crenel în vârf şi este aşezat pe un postament masiv. Pe faţadă are montată o placă de bronz pe care sunt reprezentate o pajură şi stema României întregite, sub care sunt înscrişi anii “1916-1919” şi, adăugat ulterior, “1941-1945”. Monumentul a fost dezvelit în mai 1934. La baza monumentului sunt înscrise numele eroilor căzuţi în războaiele amintite mai sus. Ulterior s-a adăugat un “Tabel cu cetăţenii satului Şarânga care au murit în cel de-al doilea război mondial 1941-1945”.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Antares group - 10 ani 1994 - 2004

Antares group - 10 ani - Prieten pentru totdeauna

Antares este un grup de 10 companii specializate în domeniile (transport auto, turism, dezvoltare imobiliara, constructii, prelucrare si distributie de produse petroliere) având sediul central în municipiul Râmnicu Vâlcea, pe Strada Dacia, la nr.10. Cu un efectiv de 400 de angajati bine calificati, o politica de calitate foarte riguroasa si o orientare directa catre nevoile clientilor, s-a reusit ca acest grup de companii sa devină un furnizor preferat de bunuri si servicii. Firmele din grup care opereaza in conditii speciale de munca, dispun de sisteme standardizate de monitorizare a calitatii de tip ISO 9001 si de politici de mentinere a calitatii produselor si protejarii mediului inconjurator. Viziunea companiei este dezvoltarea unui business caracterizat de un inalt nivel de profesionalism si etica, cu impact pozitiv asupra mediului de afaceri romanesc. Antares Group este o companie responsabila, care si-a propus sa-si conduca afacerile cu onestitate si integritate. Grupul crede in conceptul de responsabilitate sociala, ca parte integranta a strategiei grupului. Strategia companiei constă în dezvoltarea durabilă a business-ului, prin imbunatatirea continua a calitatii produselor si serviciilor, cresterea profitabilitatii si scaderea costurilor operationale. Echipa Antares Group este caracterizata in primul rand de profesionalism. Oamenii din spatele companiei sunt cei care inspira si sustin valorile brandului.

Insigna - B.T.T. (Biroul de Turism pentru Tineret)

Până la instaurarea comunismului, interbelică turismul românesc organizat se desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente. Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche asociaţie este S.K.V. – Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească. Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav, transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie 1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930. A construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei secţii. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea peşterii Ialomiţei. Activitatea acestor asociaţii a fost în general alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism, iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism), în parte au fost patronate şi de acesta. Toate aceste asociaţii au fost dizolvate prin hotărârea Consiliului de Miniştri din 11 iunie 1948, iar patrimoniul acestora a trecut la Oficiul Naţional de Turism, cu cele două structuri interne; ONT Carpaţi şi ONT Litoral. Încă din regimul comunist s-a înfiinţat BTT (Biroul de Turism pentru Tineret), ca semn al grijii regimului pentru timpul liber al tinerilor. Această structură naţională de turism avea filiale în fiecare judeţ, municipiu şi oraş al ţării. În prezent Biroul de Turism pentru Tineret este o societate cu un patrimoniu imobiliar estimat la 200 de milioane de lei şi la care statul este majoritar. BTT mai are în prezent doar 12 filiale la; Bacău, Botoşani, Brăila, Cluj, Costineşti, Giurgiu, Hunedoara, Olt, Teleorman, Neamţ, Sălaj şi Bucureşti. În anul 2008 societatea BTT deţinea încă 17 terenuri cu suprafaţă totală de 77853 de metri pătraţi şi clădiri cu suprafaţă desfăşurată totală de peste 109000 de metri păstraţi. Cele mai cunoscute sunt hotelul Forum din Costineşti, vilele Belvedere şi căsuţele de piatră din aceeaşi staţiune.

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc.Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana. Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase. Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant. La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august. Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm. Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluța sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamnă puritate si curatenie.

Insigna - Academia militară (stemă mică)

Academia militară generală a fost un instituție militară de învățământ superior din București, care în prezent se numește Universitatea națională de apărare "Carol I" și care pregătește cadre militare de comandă (ofițeri de stat major) pentru nevoile structurilor militarizate ale statului.

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".

Campionatele interasociații 1951 (haltere)

Confederația generală a muncii R.P.R. - Arad

(Republica Populară Română)

Confederația Generală a Muncii, ca unic sindicat din România, a fost înființată la data de 11 iunie 1945, moștenind întregul patrimoniu al sindicatelor din perioada precedentă. În anul 1966, numele sindicatului a fost schimbat în Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.). Toate competiţiile sportive ale vremii se desfăşurau sub egida acestui mare şi unic sindicat.

Haltere este un sport în care oamenii ridică greutăți mari care sunt formate din discuri de diferite greutăți puse pe capetele unei bare. Bara olimpică standard goală (fără discuri montate) are greutatea de 20 de kg. Este un sport olimpic, dar poate fi practicat și de amatori. Există două stiluri: "smuls" și "aruncat". În trecut mai exista un stil, împinsul, care însă a fost scos dintre stiluri.

Insigna - Angst - Excelență prin Diferență

Angst este o companie producătoare de mezeluri din România, care are sediul central în localitatea Buftea, Șoseaua București-Târgoviște, nr.298, județul Ilfov. Societatea, cu capital privat româno-elvețian, deține două fabrici de produse fierte, o fabrică de produse crud-uscate, dar și o fermă de vaci, o fabrică de lactate, la care se adaugă o rețea proprie de magazine în București, Buftea, Otopeni, Oradea, Cluj și Sinaia. În iulie 2014, Angst deținea o rețea de 22 de magazine și avea peste 1000 de angajați, având o cifră de afaceri de aproximativ 60 milioane de euro. Apariția Angst-ului se plasează la începutul secolului al XX-lea, când soții Fritz și Margarethe Angst au început o mică afacere de familie într-o cochetă făbricuță situată în mirificul decor al Alpilor elvețieni. Pornind de la conceptul: ceea ce este bun pentru noi este bun și pentru alții, au reușit să se impună pe piața locală cu doar trei produse. Firma a depășit granițele Elveției în anul 1990, dezvoltând parteneriate în Brazilia, Vietnam, România și China.

Insigna - A.C.C.P. (?)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă din vremea regimului comunist pe care, la partea superioară, se disting literele mari de tipar ACCP, care nu știu ce ar putea însemna. La partea inferioară sunt trei patrulatere colorate în roșu, galben și albastru iar pe laterale sunt reprezentate câte un spic de grâu. În centrul câmpului este reprezentat un porumbel alb în zbor, acesta fiind simbolul generalizat al păcii mondiale.