Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Pârscov este o cumună din județul Buzău, care include și satele: Bădila, Curcănești, Lunca Frumoasă, Oleșești, Pârjolești, Robești, Runcu, Târcov, Tocileni, Tretieni și Valea Purcarului. Ea este situată în zona Subcarpaților de Curbură, pe malul stâng al râului, la confluența sa cu râul Bălăneasa. Prin comună trece șoseaua județeană DJ203L, care spre sud traversează râul Buzău și duce la Măgura (DN10), iar spre nord urcă pe valea Bălănesei spre Bozioru și Brăiești. Prin comună trece și calea ferată Buzău-Nehoiașu, pe care este deservită de gara Pârscov și de halta Bădila. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5654 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 6068 locuitori) dintre care: români – 95,22%, romi – 1,13% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Pârscov astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,5% și restul – nedeclarată sau altă religie. Nouă obiective din comuna Pârscov sunt incluse pe lista monumentelor istorice de interes județean, trei dintre ele fiind situri arheologice:

În situl de la Bădila, aflat la 2 km nord-vest de școala din sat s-au descoperit o așezare din perioada Halstadt (secolele al XII-lea–al V-lea î.e.n.) și una din epoca migrațiilor (secolele al II-lea–al IV-lea e.n.).
La Pârscov, în centrul satului, se află urmele unei așezări aparținând culturii Monteoru din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.).
Al treilea sit se află la Târcov, în punctul „Piatra cu Lilieci”, el cuprinzând o așezare din Epoca Bronzului și una fortificată geto-dacică, din perioada Latène (secolul I î.e.n.).
Patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură:
Biserica „Sfântul Nicolae” cu clopotnița ei, datând din 1884 se află în satul Lunca Frumoasă.
Casa cu fânar din Pârscov
Casa Gheorghe Tocileanu din Pârscov, datat 1920
O casă în ruine din secolul al XVII-lea
Alte două obiective sunt clasificate ca monumente memoriale și funerare:
Casa memorială Vasile Voiculescu din satul Pârscov, datând de la începutul secolului al XX-lea
Crucea de la Runci, datată 1793, aflată la vest de satul Pârscov

În cimitirul localității Bădila, lângă biserica cu hramul “Sfântul Nicolae”, se înalţă monumentul eroilor, din piatră, construit în anul 1922, de formă piramidală, cu elemente decorative florale. Deasupra inscripţiei este reprezentat un bărbat ce poartă căciulă şi scena Răstignirii. Inscripţia arată că, “Acest monument s-a ridicat în numele eroilor din Bădila căzuţi în campania din anii 1916-1918, cu iniţiativa pr. Dumitru Popescu şi a enoriaşilor săi spre memoria eroilor”. Numele acestora este înscris pe monument, dar sunt greu lizibile.

Lângă şcoala din localitatea Lunca Frumoasă se află monumentul eroilor, un obelisc cu cruce în vârf. O inscripţie ne precizează că, “Ridicatu-să acest monument în anul mântuirii 1935, în 18 ale lunii august, din iniţiativa Comitetului, cu concursul donatorilor şi al văduvelor de războiu”. Din comitetul pentru ridicarea monumentului, spune în continuare inscripţia, au făcut parte preotul Constantin Şerban, Dumitru Stătescu, Dumitru V. Mihalcea, Constantin C. Vrabie, Gheorghe F. Văduva şi Dumitru G. Popescu. Inscripţia de pe faţada monumentului spune că a fost ridicat drept “Cinstire şi veşnică pomenire eroilor din această comună morţi în războiul 1916-1918”, numele lor fiind înscrise pe monument, adăugându-se mai târziu şi cele ale eroilor morţi în cel de-al doilea război mondial.

În partea din spate a cimitirului aflat lângă biserica cu hramul “Cuvioasa Parascheva” din localitatea Pârscovul de Jos se află un monument de formă piramidală, în două trepte, cu o cruce în vârf, aşezat pe un piedestal de formă paralelipipedică. Monumentul este decorat cu steagul tricolor. Inscripţia ne spune că, “Acest monument a fost ridicat la 28 octombrie 1927”, în memoria “Eroilor din campania 1916-1918”. Monumentul a fost “Donat de noi Şărban Palcău şi Guţă Petrea în amintirea eroilor noştri fii, Palcău Ion şi Petrea C. Ion, soldaţi morţi la Mărăşeşti”. De asemenea, “Iniţiator şi donator” este şi “Sava C.N.Mihai, fost plutonier major, Regimentul 4 Artilerie.” La baza monumentului a fost construit un sarcofag din piatră ce poartă următoarele inscripţii: “Nu ne uitaţi” şi “Aici odihnesc trei eroi români căzuţi în războiul din 1916- 1918 în luptele de la Pârscov. Osemintele lor s-au descoperit în săpăturile ce s-au făcut pentru clădirea dispensarului şi s-au aşezat aici cu toată cinstea cuvenită la ziua eroilor, 6 iunie 1935, cu osteneala domnului Apostol Spătaru”. Nu se cunoaşte numele celor trei eroi.

În curtea bisericii cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din localitatea Pârscovul de Sus se înalţă un monument al eroilor, din piatră, de formă piramidală, pentru a cinsti pe “Eroii din parohia Pârscovul de Sus morţi în războiul pentru întregirea neamului românesc 1916- 1918”. Pe monument este reprezentată o hartă a României Mari, spre care se întinde o mână, ce arată spre îndemnul înscris pe hartă, “Păstraţi-o prin credinţă, muncă şi jertfă”. La baza monumentului, după inscripţia “Glorie eternă eroilor patriei”, sunt înscrise versurile: “Când ţara voastră v-a chemat/ Ca să apăraţi al ei pământ / Voi sânge şi viaţă aţi dat / Curajul vostru va rămâne sfânt / Şi-n veci va fi slăvit”. Numele eroilor sunt înscrise pe monument, mai târziu fiind adăugate şi cele ale eroilor din cel de-al doilea război mondial. Pe postament se află o inscripţie care precizează că “Acest monument s-a ridicat prin stăruinţa mea….Constantin Stătescu….şi preotului Căpăţână în aprilie 1936.”

În apropierea pârâului Sărăţel-Bălăneasa, pe malul drept, la 200 m aval de pod, se găseşte o cruce aşezată pe un postament masiv din piatră de Ciuta, ridicată de Comandatura de etapă germană de la Unguriu, pe locul bătăliei de la Pârscov din 29 noiembrie 1916. Inscripţia, în limba germană, arată că, “Aici odihnesc 20 de soldaţi germani din Regimentul 333 şi 30 de soldaţi români căzuţi pentru a lor patrie. 12 decembrie 1916. Ridicat de compania 4 de drumuri şi aparţinând batalionului 10 Erbach”, după care urmează iniţialele numelui meşterului. Nu sunt înscrise nume.

În cimitirul aflat lângă biserica cu hramul “Naşterea Domnului” din localitatea Robești, a fost ridicat, în anul 1975, un monument în formă de obelisc, din piatră, susţinut de un soclu pătrat şi un postament în trepte, decorat cu însemne ale armatei. Monumentul cinsteşte memoria celor căzuţi în 1877-1878, pe “Eroii morţi pe câmpul de luptă în 1916-1917” şi “Eroii morţi pe câmpul de luptă în 1941-1944”.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI PLACHETE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Ion Creangă - Marele povestitor humuleștean 1837 - 1889

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţ - d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919. Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lîngă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întîi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Tîrgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri. La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rîndurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare. În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire. În 1871 apare în Columna lui Traian articolul Misiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creangă. În același an este exclus din rîndurile bisericii , fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică acum un manual de citire intitulat Învățătorul copiilor , unde inserează trei povestiri: Acul și barosul , Prostia omenească și Inul și cămeșa.Un an mai tîrziu este exclus și din învățămînt și, în ciuda plîngerilor și protestelor sale, situația rămîne aceeași. Își cîștigă existența ca mandatar al unui debit de tutun. În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegînd o locuință în mahalaua Țicău. În această perioadă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale. În cadrul revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori și Capra cu 3 iezi. Între anii 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. La 1878 , pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publică basmul Ivan Turbincă. Cîţiva ani mai tîrziu a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle. Ion Creangă călătorește la Slănicul Moldovei pentru a-și îngriji sănătatea,îl vizitează pe Mihai Eminescu la Mănăstirea Neamțului.Umorul lui Creangă este însuşi umorul vieţii, al acestui fenomen organic, în care durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi inteligenţa, umbra şi lumina se îmbrăţişează alternativ, ca s-o exprime în toata realitatea. La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral. Ion Creangă este înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași. "În Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci într-o durată spirituală, fiindcă românul lui Filimon anticipează cu două decenii Amintirile.” – a declarat cândva Pompiliu Constantinescu.

Medalie omagială lui Moise Secuiul

Produsul medalistic de mai sus este o medalie realizată în anul 1603 care omagiază personalitatea voievodului transilvănean – Moise Secuiul. Este o medalie monetiformă (10 florini) din argint, rotundă, având diametrul de 39,6 milimetri. În centrul câmpului reversului este redată stema lui Moise Secuiul. Aceasta este înconjurată de două cercuri (pe exterior unul din flori de laur și cel interior liniar). Circular, între cele două cercuri, este aplicată inscripția: “MOISES ZEKEL DE SEMIENFALVA VAIVODA TRANSILVANIA ET SICUL: COMES” (Moise Secuiul de Semienfalva, voievodul Transilvaniei și comitele secuilor). În câmpul reversului este aplicată pe trei rânduri orizontale inscripția: “DOMINUS PROTECTOR MEUS” (Dumnezeu este protectorul meu). Deasupra și dedesubtul acestei inscripții sunt reprezentate două frumoase ornamente decorative identice. Această inscripție este înconjurată de trei cercuri (cel exterior din flori de laur și cele două interioere liniare). Periferic circular, între cercul exterior și cele două interioare este aplicată inscripția: “ANNO DOMINI MILLASIMO SEXCENTESIMO TERTO. CLAUDIOPOLI” (În anul Domnului 1603, la Cluj).

Moise Szekely (Moise Secuiul) s-a născut în Odorheiul Secuiesc (circa 1553) și a decedat la Brașov (1603 în bătălia împotriva voievodului Țării Românești – Radu Șerban). A fost Principe al Transilvaniei, provenind dintr-o familie de secui din Scaunul Odorhei. Ca locotenent în armata lui Ștefan Bathory a fost apreciat pentru meritele sale. L-a urmat pe Ștefan Báthory până în Polonia, unde a comandat infanteria maghiară în războiul rusesc. A fost înnobilat și a primit domenii de la principele Sigismund Bathory. A fost comandantul suprem al trupelor lui Andri Bathory, apoi al acelora ale voievodului Mihai Viteazu. În 1601 s-a opus voievodului și generalului Basta, și a încercat să-l readucă pe Sigismund Báthory pe tron. Apoi, după bătălia de la Guruslău, a devenit el însuși liderul partidei antiimperiale. În 1603, cu ajutorul oștii otomane, a intrat în Ardeal și a alungat oastea imperială.

Medalie de lojă - Înfrățire Gradul IV

Produsul medalistic de mai sus este o Medalie de lojă – Înfrățire Gradul IV. Ea este prevăzută cu toartă și are forma rotundă cu diametrul de 24 milimetri. Medalia este confecționată din două tipuri de metal compoziție (argint aurit și metal comun aurit), ambele tipuri putând fi admirate în colecția Muzeului Național de Istorie a României. În centrul câmpului aversului în interiorul unui cerc liniar continuu, este aplicată inscripția orizontală: “GR = IV”, sub semnul = fiind aplicat un punct, semn de lojă . Periferic circular sunt aplicate inscripțiile: “A = E” sub semnul = fiind aplicat un punct, semn de lojă (la partea de jos) și “ÎNFRĂȚIRE ARI=EL” (pe părțile stângă, superioară și dreapta), separate de câte o stea în relief având cinci colțuri. În centrul câmpului reversului, în interiorul unui cerc liniar continuu este reprezentată o cunună formată din 2 ramuri de măslin prinse la partea inferioară cu o panglică. În interiorul acesteia este reprezentat un leu culcat, de profil spre stânga, încadrat de două coloane încărcate cu câte un pentacul. sub burta leului se distinge același semn de lojă (semnul = cu punct sub el). Poate fi vorba despre Loja “Înfrățirea” din București, constituită în anul 1923 sub obediența Marii Loji Districtuale a Marii Loji din New York. după fondarea Marelui Orient al România, acesta a inclus și Loja “Înfrățirea”. Într-o ședință comună cu Loja “Română” din București, în anul 1930 s-a cântat pentru prima dată “Imnul masonic” compus de Mihail P. Daia pe versurile lui Alexandru Bilcirescu, în interpretarea baritonului Ion Manolescu de la Opera Română.

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Placheta - Armata Română

Armata Română este formată din trei categorii de forțe arme:

Forțele Terestre – desfășoară acțiuni de luptă pe sol
Forțele Aeriene – desfășoară acțiuni de luptă în aer
Forțele Navale – desfășoară acțiuni de luptă pe apă

În fiecare an, pe data de 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei Române, aniversându-se victoria finală pentru eliberarea Transilvaniei de Nord de sub ocupația horthystă (25 octombrie 1944). Sărbătorirea Zilei Armatei române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959. Ca urmare a aderării României la NATO în anul 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă, iar astfel serviciul militar nu mai este obligatoriu. Azi armata națională are personal activ în număr de 73350 persoane, ocupând locul 52 în lume și 79900 persoane în rezervă. Un procent de 2,1% din produsul intern brut este alocat anual armatei. Se are în vedere creșterea acestui procent la 2,5% începând cu anul 2023.

Jetonul - P.M. - 25

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă ; ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentat[ mai sus este un jeton confecționat din cupru, având forma rotundă cu diametrul de 25 milimetri. Pe avers, în centrul unui cerc perlat exterior sunt marcate literela majuscule: “P” și “M” urmate de câte un punct. Deasupra și dedesubtul acestei inscripții sunt redate central două ornamente decorative de formă rombică. Sub ornamentul de jos se distinge greoi inscripția curbată: “GERSCOVICI” – probabil numele gravorului jetonului. Pe revers și tot în interiorul unui cerc perlat exterior este marcată valoarea: ”25” ce are deasupra și dedesubt aceleași ornamente decorative ca cele de pe avers. Nu se cunoaște ce reprezintă aceste litere (PM) și nici când, unde și în ce împrejurări s-a emis și folosit acest jeton, prezentarea având rol informal.

_____________ooOoo_____________

O VECHE ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE