Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. În anul 2022 Banca Națională a statului sud-american Argentina, a lansat în circulație o nouă bancnotă de 100 peso cu chipului Marie Eva Duarte de Peron.

Se spune că această bancnotă are un design mai modern și conține numeroase elemente de securitate împotriva contrafacerilor. Reprezentarea grafică principală de pe aversul bancnotei este portretul Mariei Eva Duarte de Peron iar cea de pe revers este același personaj dar în mijlocul unor femei.

María Eva Duarte de Perón (numită și Evita) a fost soția președintelui statului argentinian, Juan Peron, care s-a născut la data 7 mai 1919 și a decedat la data de 26 iulie 1952. În anii '40 și '50 ai secolului al XX-lea, datorită ei, privirile întregii lumi s-au întors asupra orașului Buenos Aires și asupra Argentinei. Eva Duarte se trăgea dintr-o familie săracă. La o vârstă încă fragedă, ea a devenit stea de cabaret. Viața sa s-a schimbat când soarta i l-a scos în cale pe Juan Perón. Din 1943, când îndeplinea funcția de ministru al muncii în guvernul juntei militare, Perón intenționa să introducă o revoluție "de sus în jos" a sistemului, pentru a îmbunătății soarta țăranilor și a muncitorilor. Elita aflată la putere a încercat să împiedice acest lucru, iar în anul 1945 Juan Perón a fost arestat. Atunci, Eva Duarte a mobilizat grupurile de muncitori și de soldați loiali lui Perón. Prin urmare, acesta a fost pus în libertate numai după 14 zile. Suporterilor săi, adunați în Plaza de Mayo, le-a promis să devină președinte al Argentinei. În anul 1946 a câștigat alegerile prezidențiale. Dar înainte de aceasta s-a căsătorit cu Eva Duarte, numită Evita, în aplauzele mulțimii. În anii care au urmat, Evita a fost foarte activă politic: în sala sa de audiențe primea cetățenii și se ocupa de problemele lor mici și mari. Deși fusese ales în mod democratic, Juan Perón a condus ca un dictator. Datorită sprijinului soției, el a câștigat și alegerile din anul 1951. Eva Peron a decedat de tânără în urma unui cancer necruțător.

2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 25 august 2007 prin care se popularizează Farul din localitatea Cudillero, comunitatea autonomă Asturias.

Farul Cudillero se bucură de o locație unică, fiind administrat de Autoritatea Portuară Avilés, el putând fi vizitat doar pe dinafară. El a fost construit pe o stâncă înaltă de 75 metri. Iniția farul a fost o clădire dreptunghiulară destul de mică; a folosit ulei de măsline drept combustibil pentru ca în anul 1930 să fie electrificat. În anul 1984 a fost remodelat total, atunci fiind construit turnul atașat clădirii, hexagonal și cu două balcoane. Complexul este protejat de un zid de piatră. Ajuns aici ai posibiltatea să admiri priveliști fantastice asupra coastei Asturiei. Originile acestui far datează din data de 1 august 1858, dar de-a lungul timpului a suferit numeroase renovări și modelări. El emite fascicule puternice de lumină (vizibile de la 25 mile depărtare) aidoma literei D din codul Morse. Farul este echipat cu lampă de 1000 W. În cazul defectării lămpii principale, intră în funcțiune automat o rezervă de gaz acetilenă, formată din două arzătoare ZBFA de 15 litri/oră. El emite câte patru flashuri la fiecare 16 secunde. Fizic farul este înalt de 10 metri dar înălțimea sa focală totală este de 44 de metri. coordonatele geografice ale farului sunt:

latitudine nordică – 43 grade 33 minute și 55 secunde
longitudine vestică – 6 grade 8 minute și 40 secunde

Farul este foarte aproape de portul de pescuit, așa că nu e prea greu să ajungi la el. Este un spatiu ideal pentru a merge cu familia sa te bucuri de privelisti, dar se impune și oarece prudență deoarece terenul e relativ accidentat. Farul se constituie într-una dintre cele mai importante atracții ale orașului Cudillero, comunitatea autonomă Asturias, nordul Oceanului Atlantic, un loc cu vedere la agitată Marea Cantabrică.

3. La data de 9 mai 2022, Royal Bank of Scotland (RBS) a pus în circulaţie noua versiune a bancnotei de 100 de Lire Sterline, din polimer şi de culoare predominant verde (versiunea veche a bancnotei era tipărită pe hârtie specială şi avea culoare roşie).

Deşi face parte din seria de bancnote “Poduri” (ultima bancnotă a seriei), spre deosebire de precedentele bancnote, această bancnotă nu prezintă niciun pod, ci este dedicată doctoriţei Flora Murray. Bancnota are dimensiunile de 153 x 81 milimetri. Aversul bancnotei prezintă portretul scriitorului Walter Scott, sediul Royal Bank of Scotland şi patru frunze de ciulin, fiind aversul comun al tuturor bancnotelor emise de RBS.

Sir Walter Scott (15 august 1771 – 21 septembrie 1832) a fost un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieții sale. Se poate spune că Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană.

Deasupra admiri clădirea Băncii Scoției. Un aspect interesant este faptul că ferestrele sediului băncii sunt transparente, o adaptare ingenioasă a acestui sistem de securitate al bancnotelor din polimer. Reversul prezintă portretul doctoriţei Flora Murray, cu titulatura, numele şi anii de viaţă (1869-1923) în partea stângă, respective textul “Pionieră medical scoţian” imediat sub portret. În fundal, de la stânga la dreapta, avem următoarele elemente:

Textul: “Nu trebuie doar să fii bună în ceea ce faci, ci trebuie să fii mult mai bună. Ceea ce ar fi de acceptat de la un bărbat, nu va fi acceptat de la o femeie, deci va trebui să faci lucrurile mult mai bine (decât un bărbat)”.
O imagine cu o ambulanţă, doi brancardieri şi un soldat
Sediul RBS
Un dispozitiv timpuriu de anesteziere (utilizat posibil chiar de Flora Murray)
O floare de ciulin
O panglică cu inscripţia "fapte nu vorbe".

Flora Murray a fost o pionieră a medicinii în Scoţia şi activistă pentru dreptul la vot al femeilor. În 1912 devine cofondatoare a Spitalului de Femei pentru Copii din Londra, promovând femeile doctor. La izbucnirea Primului Război Mondial, înfiinţează un spital de campanie doar cu angajate femei, dar în faţa scepticismului guvernului englez, îşi oferă serviciile Crucii Roşii Franceze. I se recunosc meritele în 1915 şi i se oferă conducerea unui spital militar londonez, unde va coordona îngrijirea a 50000 de răniţi.

4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează automobilele lumii.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 26 iunie 2003 prin care se popularizează Automobilul Buick Model 1909.

Buick este o marcă de automobile a Companiei multinaționale General Motors, ce a fost înființată în 1903 și apoi vândută în Statele Unite, Canada, China, Taiwan, Qatar, Kuwait și Israel de către Corporația General Motors. Compania Buick Motor Company, a fost fondată de către David Dunbar Buick în Detroit, Michigan. În anul 1900 a produs primul automobil, în anul 1903 – 16 și în 1904 -34. În 1906 Buick, la vârsta de 52 de ani, părăsește compania dar mașinile sale pot fi admirate si azi in ralyuri de epocă. În perioada anilor 1906 - 1910, Buick a produs Modelul F - prima lor mașină care s-a vândut în număr substanțial și automobilul care l-a pus pe Buick pe hartă, ajutând să-și propulseze vânzările din 1908 la 8820 de mașini. Acest model de automobil este produsul a trei mari ingineri, David Buick, Eugene Richard și Walter Marr. Modelul F dispune de un motor cu doi cilindri, opus orizontal, cu supape deasupra capului, de 159 inchi cu o capacitate de 22 CP la 1200 rotații pe minut.Montat la mijlocul navei sub scaunul pasagerului pe partea stângă (toate Buick-urile erau cu volan pe dreapta până în 1914) și cu arborele cotit care se rotește longitudinal în direcția de mers, motorul patentat „Valve-in-Head” de la Buick a apărut pentru prima dată chiar pe primul loc. Buick a ieșit de pe linia de producție în 1904, modelul B, care era foarte asemănător cu modelul F în multe privințe. Deși la scurt timp au apărut motoarele tradiționale cu patru cilindri în linie, cu un potențial de performanță semnificativ mai mare. Atașat la un volant masiv, motorul alimentează roțile din spate printr-o transmisie cu lanț dintr-o cutie de viteze planetară relativ simplă cu două game. Comenzile pentru transmisie sunt o combinație între trei pedale de pe podea - câte una pentru frână, treaptă joasă și marșarier - și o pârghie montată în exteriorul scaunului șoferului pentru cuplarea vitezei înalte. Accelerația și avansul la scânteie sunt montate pe pârghii concentrice de pe volan. Cu o caroserie din lemn pe un cadru de scară de fier unghiular, acest Model F poate găzdui cinci locuri și oferă o protecție minimă împotriva intemperiilor. Toate modelele F 1909 au fost vopsite Purple Lake, care este o culoare vin, cu roți, cadru, osii și arcuri roșii.

5. În data de 30 martie 2022 Banca Națională a statului european Cehia a emis o bancnotă comemorativă de colecţie de 100 coroane: a doua din seria „Crearea monedei Cehoslovace” – Karel Englis.

Grafica tuturor bancnotelor este realizată de Eva Hašková, pentru a se menţine unitatea de stil a seriei. Bancnota are dimensiunile de 194 x 84 milimetri si s-a emis într-un tiraj de 20000 exemplare, fiind tipărită pe o hârtie specială. Aversul bancnotei prezintă portretul lui Karel Engliš, Ministru al Finanţelor în fosta Cehoslovaciei şi ulterior Guvernator al Băncii Naţionale a Cehoslovaciei. În fundal apare sediul Băncii Naţionale a Cehiei din Praga, cu celebra statuie a Purtătorului de Lumină/Geniului acompaniat de un leu.

În jurul acestei sculpturi, în fundal, sunt trecute cu microtipăritură, numele tuturor guvernatorilor din perioada anilor 1919-2022. În partea de jos, apare o hologramă cu Ordinul Tomáš Garrigue Masaryk III.

În partea dreaptă este prezentat parţial vulturul Silezian de pe stema naţională. În partea stângă a portretului apare o floare de anemonă.

Karel Engliš a fost un economist și om de știință ceh care s-a născut la data de 17 august 1880 și a decedat la data de 15 iunie 1961. A îndeplinit următoarele funcții:

primul rector al Universității Masaryk din Brno (1919 - 1920)
rector al Universității Charles din Praga (1947 - 1948)
guvernator al Băncii Naționale Cehoslovace
într-o vreme – Ministru de finanțe, puternic implicat în reforma monetară cehoslovacă de după primul război mondial
În memoria sa, în anul 1990, s-a fondat la Praga - Societatea Karel Engliš, iar din anul 1994 Universitatea Masaryk din Brno conferă anual Premiul denumit Karel Engliš celui mai bun economist ceh.

Pe reversul bancnotei, este prezentată una din cele două perechi de giganţi ce străjuiesc intrarea Palatului Clam-Gallas Palace, actualul sediu al Arhivelor oraşului Praga. În fundal apare Palatul propriu-zis, fost sediu al Ministerului de Finanţe al Cehoslovaciei. În partea centrală sus, se observă stema de stat a Cehiei.

Palatul Clam-Gallas (în cehă Clam-Gallasovský palác) este un palat baroc din Praga, capitala Republicii Cehe. Clădirea este situată la colțul străzii Husova cu Piața Mariánské, în orașul vechi. Palatul a fost proiectat de c[tre arhitectul curții imperiale Johann Bernhard Fischer von Erlach, din Viena. El a fost construită între anii 1714–1718 de către antreprenorul italian Domenico Canevale. De-a lungul vremii, în secolul al XVIII-lea, în palat au avut loc baluri și concerte evreiești, la care au participat artiști de seamă, printre care Mozart și Beethoven. Astăzi palatul adăpostește Arhivele orașului Praga. Din anul 2010 în incinta palatului are loc în mod regulat (de două ori pe an) un festival multi-gen numit „Opera Barocca”, festival axat pe spectacole istorice de muzică, dans, teatru și carnaval baroc.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Elvis Presley - The King of Rock 'n Roll

(Regele Rock 'n Roll-ului)

Produsul medalistic de mai sus este o medalie omagială dedicată cântărețului Elvis Presley – idolul mai multor generații de iubitori ai muzicii. În centrul aversul, în interiorul a două cercuri exterioare, unul liniar continuu și unul perlat este reprezentat chipul lui Elvis Presley. În stânga este aplicată semnătura indescifrabilă a artistului, iar la partea inferioară, pe două rânduri orizontale este aplicată inscripția:”The King of Rock ‘n Roll“ ceea ce tradus înseamnă – Regele Rock ‘n Roll – ului. În centrul reversului, și tot în interiorul a două cercuri exterioare, unul liniar continuu și unul perlat, este reprezentat același personaj cântând la microfon, având reprezentat pe fundal un portativ muzical. La partea superioară, periferic circular este inscripționat numele artistului: “ELVIS PRESLEY” iar sub portativ sunt marcați anii săi de viață: “1935 - 1977”.

Elvis Presley, nume complet - Elvis Aaron Presley, a fost un cântăreț și actor american cunoscut frecvent ca Regele Rock 'n' Roll-ului sau simplu, The King, cu toate ca a obținut și trei premii Grammy pentru muzică Gospel. El s-a născut la data de 8 ianuarie 1935 în localitatea Tupelo, statul Mississippi și a decedat la data de 16 august 1977 la Memphis, statul Tennessee. În Tupelo, Elvis are și primele contacte cu muzica. De mic cânta în corul bisericii împreună cu familia, muzica și predicile înrădăcinându-se adânc în modul de a gândi al muzicianului. Tot în orașul natal are pentru prima dată ocazia de a-i asculta pe blues-manii negri, care vor avea o mare influență asupra tânărului, alături de muzica country din programele radio pe care le asculta întreaga familie. Prima apariție pe scenă are loc la vârsta de doar 10 ani, când cântă Old Shep în cadrul unui concurs de tinere talente organizat în Tupelo, cu ocazia târgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show, câștigând premiul al doilea (cinci dolari și posibilitatea de a intra gratis la toate atracțiile târgului). La această vârstă, primește în dar și prima chitară, părinții neputându-și permite bicicleta mult dorită de fiu. În 1948, cu ocazia serbării de final a anului școlar, micul Elvis cânta la chitară și voce piesa Leaf on a Tree (O frunză într-un copac). Nu după mult timp se mută în nordul orașului Memphis, în încercarea părinților săi de a-și croi o viață mai bună. Aici muncește în diferite locuri pentru a sprijinii financiar familia, în paralel urmând liceul și continuând să cânte la chitară. Își lasă părul lung (în comparație cu standardele vremii) și perciunii să crească, ceea ce îl face să se distingă de ceilalți adolescenți. Participă la un concurs de talente, unde, cântând la chitară într-un stil considerat dur și agresiv, primește mai multe aplauze decât toți ceilalți, câștigând premiul întâi. Prima sa apariție într-o emisiune de televiziune s-a produs la CBS în data 28 ianuarie 1956. Tot în acest an îi apare și primul album intitulat Elvis Presley, care a ajuns foarte repede pe prima poziție în Billboard 200 și a rămas acolo timp de zece săptămâni. Semnează un contract pe șapte ani cu Paramount Pictures. Pe 26 septembrie este proclamată Ziua Elvis Presley în orașul natal Tupelo, iar la mijlocul lui noiembrie are loc premiera primului său film – Love Me Tender. Pelicula are un succes imens, iar Elvis primește recenzii favorabile din partea criticilor. A fost un an extraordinar pentru copilul minune al Americii, vânzările de pe urma numelui lui Elvis ajungând la un total de 22 de milioane de dolari, nemaivorbind de avântul pe care cariera sa l-a luat atât din punct de vedere muzical cât și actoricesc. În anul 1959 a cunoscut-o pe Priscilla Ann Beaulieu, aceasta devenindu-i soție la vârsta de 14 ani și jumătate.

Insigna - Facultatea de chimie industrială 1968 - 1978

Chimia industrială este acea ramură a chimiei care se ocupă cu transformarea la scară industrială a materiilor prime pentru producerea de substanțe chimice, amestecuri și materiale de diferite tipuri, a proceselor chimice și a plantelor utilizate și a impactului lor economic asupra industriei și asupra costului de produse finite. Domeniile de studiu ale chimiei industriale sunt, pe lângă diferitele ramuri ale chimiei aplicate proceselor industriale (chimie generală, anorganică, organică, analitică și fizică), studiul proiectării plantelor și a proceselor chimice, științele și reacțiile macromoleculare organice și anorganice industrial.Chimia industrială este în continuă evoluție; domeniile clasice de lucru ale acestei discipline științifice sunt studiul și implementarea proceselor care conduc la formarea unei mărfi. Chimia industrială se ocupă și de dezvoltarea proceselor durabile, de analiza, prin legile termodinamicii și cineticii chimice,a condițiilor de funcționare a reacțiilor chimice (presiunea și temperatura de funcționare, tipul cel mai potrivit de reactor și catalizator care trebuie utilizat, întotdeauna luând în considerare costurile globale), a cercetării științifice și a operațiunilor de producție în cadrul realității industriale. Chimia industrială acordă o atenție deosebită instalațiilor pilot (modele la scară mică) și operațiunilor unitare de laborator. Cu acestea poate seta modele predictive ale tuturor variabilelor implicate în procesul chimic și fizic, poate efectua dimensionarea finală și alegerea materialelor și echipamentelor pentru ceea ce va fi instalația industrială.

Insigna - Cupa U.T.C. '89 (tenis de masă)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

Tenisul de masă sau ping-pong-ul este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșeul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă este foarte popular, în Asia de Est, fiind unul dintre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători.

Set 3 insigne - Federația română de ciclism

Federatia Româna de Ciclism a fost fondata la 26 Aprilie 1931 si s-a reorganizat în conformitate cu Legea Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000 la data de 16 Noiembrie 2001. Federatia Româna de Ciclism este structura sportiva de interes national, constituita prin asocierea tuturor cluburilor cu sectii de ciclism si asociatiile judetene de ciclism si a Municipiului Bucuresti, afiliate sau recunoscute de aceasta. Federatia Româna de Ciclism este singura autorizata sa organizeze si sa controleze activitatea de ciclism din România. Federatia Româna de Ciclism organizeaza sau tuteleaza competitiile oficiale de ciclism cu caracter national si cele internationale care au loc pe teritoriul României. Federatia Româna de Ciclism are sediul în Bucuresti, str. Academiei, nr. 2, sector 3. Federatia Româna de Ciclism este afiliata la Uniunea Ciclista Internationala (UCI) si la Uniunea Europeana de Ciclism (UEC) si respecta, în activitatea ei, statutele si reglementarile celor doua organisme internationale. Federatia Româna de Ciclism are ca scop principal organizarea si controlul practicarii ciclismului în România, extinderea ciclismului pe întreg teritoriul României, precum si aplicarea unui sistem organizat de selectie, pregatire si participare la competitii, în vederea dezvoltarii activitatii de performanta si obtinerea unor rezultate de prestigiu, pe plan national si international. Obiectivele Federatiei Române de Ciclism sunt:

asigura reprezentarea României în competitiile sportive si în organismele internationale la care este afiliata, stabileste si intretine relatii de colaborare si schimburi sportive cu federatii similare din alte tari si cu alte organisme internationale;
organizeaza sistemul competitional intern;
militeaza pentru promovarea, de catre sportivi, antrenori, arbitrii si alti tehnicieni din domeniu a spiritului de “fairplay”, cinste, corectitudine, munca, întrajutorare în pregatire si competitii;
actioneaza impotriva practicii de folosire a substantelor si metodelor interzise în sport, în conformitate cu reglementarile interne si internationale;
actioneaza pentru formarea si perfectionarea continua a specialistilor din domeniu, în corelatie cu nevoile activitatii de ciclism;
se preocupa de dezvoltarea bazei materiale de interes national destinate ciclismului;
sprijina moral si material membrii federatiei sau fosti sportivi si tehnicieni aflati în situatii de necesitati deosebite;

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Jetonul - Pădurea Balea 1925 - G. Grobnic - 5 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Pieasa de mai sus este un jeton confecționat din alamă, de formă rotundă, cu diametrul de 22 milimetri. Pe avers în interiorul unui cerc format din perle și bastonașe, periferic circular sunt aplicate inscripțiile: “PADUREA BALEA” (sus) și “1925” (jos). Între cele două inscripții, pe un rând ușor curbat spre în sus este aplicată inscripția: “G.GROBNIC”. Pe revers, în interiorul unui cerc perlat exterior este marcată pe două rânduri orizontale valoarea: “5 LEI”. Nu există informații despre această pădure și acest personaj (probabil proprietarul ei) și nici despre modul de întrebuințare al jetonului. Se poate presupune că acest proprietar de pădure să fi avut și un magazin (băcănie sau cantină) de unde țapinarii se putea aprovizionau cu cele necesare traiului și serviciului lor. Restul primit de la cumpărături putea fi și/sau sub forma unor astfel de jetoane. Acestea jetoane se puteau folosi la cumpărăturile ulterioare. Astfel se putea realiza o fidelizare a clientelei magazinului.

Insigna - Știința

Produsul medalistic de mai sus este o insignă din vremea comunismului când statul se numea Republica Populară Română. Am emis această părere având în vedere steaua roșie, cu cinci colțuri, de inspirație sovietică reprezentată la partea superioară a insignei. Sunt tentat să cred că este emisă de vreun club sportiv (asociație sportivă) ori echipă românească ce se numea Știința. Nu sunt informații despre disciplina sportiva practicată și nici despre localitatea unde a existat. În vechime, ca și acum, în multe localități românești ființează asociații, cluburi sau echipe sportive ce poartă acest nume.

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII