Epaminonda's Blog.....: CHIMAY

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană CHIMAY, provincia HAINAUT,

regiunea VALONIA, din vremuri diferite, dar și o monedă

și o medalie locale.

Monumentul Prinților și Primăria

Ateneul

Fântâna Saint Prisce

Piața centrală

Vechiul turn

Vechile scări

Castelul

Fațada castelului

Hotelul restaurant - L'Emmaus

Arhitectură locală

Monedă locală

Medalie locală

xxx

O CARICATURĂ DE MIHAI MATEI

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

O MEDALIE, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Apărătorilor orașului Galați

Recunoștință gălățenilor - 20 ianuarie 2018

1918 - 2018 - 100 ani de la bătălia pentru apărarea

orașului Galați 7/20-8/21 ianuarie 1918

Club Rotary "Dunărea de Jos" Galați

Începutul anului 1918 a reprezentat pentru România parcurgerea unor etape istorice cruciale care au condus în final la momentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Bătăliile din vara și toamna anului 1917, desfășurate pe teatrul de operaţiuni militare din Moldova, au oprit ocuparea întregii ţări de către armatele Puterilor Centrale. A fost „marea victorie a războiului României pe teatrul sud-european al războiului european”. Alianţa militară româno-rusă de pe frontul din Moldova se afla în pragul dezmembrării, o contribuţie hotărâtoare având-o amplificarea revoluţiei bolșevice din Rusia. Exista riscul ca unele divizii rusești, parte din ele bolșevizate, aflate pe teritoriul dintre Carpaţi și Prut, să încerce ocuparea acestui pământ românesc. La Galaţi, în ianuarie 1918, s-a dat pentru prima dată în istoria militară a României o bătălie în care aviaţia, marina şi trupele terestre au conlucrat în acelaşi perimetru pentru apărarea teritoriului românesc. Evenimentele care au precedat bătălia de la Galaţi, din 7/20-9/22 ianuarie 1918, erau de rău augur pentru România. Astfel, în data de 26 noiembrie/9 decembrie 1917, România și Rusia semnau la Focșani armistiţiul cu Puterile Centrale, prin care cele două părţi combatante se asigurau reciproc să respecte „obligaţia de a nu se putea relua ostilităţile decât prin denunţarea prealabilă a armistiţiului cu 72 ore înainte și cu rezerva, pentru ruși, de a-l considera ca provizoriu până când chestiunea războiului sau a păcii va fi decisă de Adunarea Constituantă a Rusiei”. Evoluţia revoluţiei bolșevice a condus la ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, negocierile de pace începând în ziua de 22 decembrie 1917 la Brest-Litovsk. Astfel, în contextul armistiţiului de la Focșani și al negocierilor pentru pace începute la Brest-Litovsk, România a căutat să-și ia măsuri de siguranţă pentru păstrarea liniei frontului din Moldova părăsit de ruși. Comandamentul Armatei Române a cerut ca toate trupele ruse să se deplaseze spre Basarabia sau Cherson în „formaţii complete”. Armata a 6-a rusă din zona Tecuci-Galaţi, care abandonase lupta, a aderat complet la revoluţia bolșevică, iar Diviziile 9 și 10, din Corpul 4 Siberian, divizioane complete de artilerie (80 tunuri) și o vedetă torpiloare cu un tun de 150 mm, venită de la Reni în zona Galaţi, au încercat, în zilele de 7/20- 8/21 ianuarie 1918, să ocupe orașul Galaţi.

În acest sens, militari din Divizia a 10-a rusă, aflată în Galaţi, au pus la cale ocuparea unităţii de pompieri, umplerea cu petrol a instalaţiilor mobile de stingere a incendiilor și distrugerea prin incendiere a orașului. Planul ruşilor a fost dejucat, iar în zilele de 7/20-8/21 ianuarie 1918, orașul Galaţi a fost martorul celei mai mari bătălii la care a fost supus de la începutul veacului al XX-lea. Unităţile militare române erau compuse din fracţiuni ale Diviziei a 4-a, patru vedete militare (nr. 1: „Maior Constantin Ene”; nr. 2: „Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan”; nr. 5: „Maior Gheorghe Şonţu” şi nr. 7: „Locotenent Dimitrie Călinescu”), un torpilor și o șalupă sosite la gura de vărsare a Siretului în Dunăre. Aceste vedete militare au fost comandate de România, alături de alte trei (nr. 3: „Căpitan Mihail Romano”; nr. 4: „Maior Dimitrie Giurescu”; nr. 8: „Căpitan Walter Mărăcineanu”), la șantierele navale „Thames Iron Works & Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908, fiind dotate cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. Comanda acestor unităţi militare a fost încredinţată comandorului Constantin Niculescu-Rizea, atunci director al Arsenalului Marinei Fluviale. Acesta a ordonat amplasarea pe dealul Ţiglina a opt tunuri, demontate de pe cuirasatul „Elisabeta“, puse sub conducerea comandorului Nicolae Puricescu. Două companii și jumătate din Regimentele 21 și 50 Infanterie, sub comanda comandorului Vulcănescu, au fost şi ele dislocate pe dealul Ţiglina. Timp de două zile, orașul Galaţi a fost supus neîntrerupt unui șir lung de bombardamente, iar pe timp de noapte au avut loc lupte de stradă între unităţile de infanterie române și ruse. Situaţia s-a complicat în ziua de 8/21 ianuarie 1918, când din zona de est a orașului, pe Prut, rușii au ocupat pichetele de grăniceri, au confiscat vasele de la vărsarea Prutului în Dunăre și au dezarmat detașamentele române de la Reni și Giurgiulești. Se încerca joncţiunea cu Diviziile 9 și 10 aflate în zona de vest, nord şi sud a orașului, pentru încercuirea, ocuparea şi, poate, trecerea oraşului Galaţi sub stăpânirea Rusiei bolşevice. Disciplina și devotamentul ostașilor români, coordonaţi de comandorul Constantin Niculescu-Rizea, au condus la un contraatac surpriză din zona Ţiglina și de pe Dunăre. Din nordul orașului Galaţi s-au remarcat militarii din Brigada a 8-a conduși de colonelul Bădescu, care au atacat unităţile militare din Divizia a 9-a, aflate între lacurile Cătușa și Mălina. Surprinși de atacurile românilor din zona Ţiglina-Cătuşa-Mălina, dar și de tirul lansat de vedetele marinei, rușii se retrag între Siret și gara Barboși, în zona Castrului roman de la Tirighina. Aici, atacurile combinate ale artileriei, marinei militare, infanteriei şi a celor trei avioane românești de bombardament, sosite în ajutor, îi determină pe ruși să capituleze în dimineaţa zilei de 9/22 ianuarie 1918. A fost pentru prima oară în istoria militară a României când aviaţia, marina şi trupele terestre au conlucrat în acelaşi perimetru pentru apărarea teritoriului românesc. Cele două divizii rusești au fost dezarmate complet și îndrumate, sub paza santinelelor române, să treacă Prutul.

Cei aproximativ 500 de militari români au reușit să apere orașul Galaţi în ciuda inferiorităţii numerice, iar pentru cinstirea memoriei lor, municipalitatea Galaţi a comandat ridicarea unui monument, în anul 1925, cunoscut sub numele „Apărătorii orașului Galaţi 7-9 ianuarie 1918”, lucrare executată de sculptorul gălăţean Ioannis N. Renieris. Tot în acea perioadă au fost bătute o plachetă și o insignă în memoria luptelor și jertfelor Apărătorilor. Deoarece în anul 1963 monumentul a fost distrus „pentru lucrările edilitare din zonă”, Consiliul Judeţean Galaţi a finanţat, în anul 2017, proiectele de refacere a monumentului „Apărătorii orașului Galaţi 7-9 ianuarie 1918”, reproducerea insignei și a plachetei, iar Clubul Rotary „Dunărea de Jos” Galaţi a finanţat proiectul de batere a unei medalii jubiliare „Apărătorilor Oraşului Galaţi 1918-2018”. Monumentul s-a ridicat pe locul inițial la intersecția străzilor Brăilei cu I.L.Caragiale (fostă Balaban), a costat municipalitatea 400000 lei și este opera artistului Valentin Șoachete.

În această confruntare au conlucrat trei arme ale Armatei Române – marina, trupele terestre, aviaţia – caz unic pentru o bătălie desfăşurată pe teritoriul României în Primul Război Mondial. În memoria acelor lupte, oraşul erou Galaţi a fost decorat de Regele Italiei, prin generalul Pietro Badoglio (1921) şi de Preşedintele Franţei, prin generalul Henri Mathias Berthelot (1922), acordându-i-se Crucea de Război a Italiei şi Crucea de Război a Franţei. Iată numele câtorva eroi români căzuți în luptele pentru apărarea orașului Galați: sergent Duda Ion, caporal Rădulescu S. şi soldaţii Stanciu D., Iancu Marin, State Costache, Dinu Ioan, Dan Tudor, Ştefan St., Voicu Dumitru, Ioniţă A. Gh. și Traian Ionescu.

Insigna - Corpul gardienilor publici - Galați

Infiintat in anul 1994, conform Legii 26/1993 si a Hotararii de Guvern nr. 518/1993, Corpul Gardienilor Publici este o institutie publica prestatoare de servicii de paza si ordine publica, precum si de transport de valori. Aceste servicii se realizeaza doar in urma unor contracte incheiate cu cei interesati, contra cost, Corpul Gardienilor Publici fiind o institutie care se autofinanteaza. In Timisoara, exista aproximativ 40 de firme de paza care ofera servicii similare Gardienilor Publici. Atributiile gardienilor publici variaza in functie de contractul incheiat si cu cerintele celui care incheie contractul.Competentele gardienilor publici sunt: sa opreasca si sa legitimeze persoane despre care au date sau indicii ca au comis o abatere, contraventie sau infractiune; sa retina persoane despre care au date sau indicii ca au comis o abatere, contraventie sau infractiune; sa constate contraventii (cei care incalca prevederile Hotararilor de Consiliu Local si a Legii 2/2001); sa faca uz de arma, conform legii. Din Corpul Gardienilor Publici fac parte atat barbati cat si femei, conditiile de angajare fiind urmatoarele: limita de varsta 40 de ani, stagiul militar satisfacut, test psihologic (eliminatoriu), certificat care sa ateste starea buna de sanatate, comportament civilizat, minim 10 clase. O data indeplinite aceste conditii, aspirantii vor urma un curs de perfectionare de 30 de zile care se finalizeaza cu un examen. De asemenea, este nevoie si de avizul de port arma eliberat de Politie.

Insigna sportivă - Metalo-sport

Metalo-sport (FC Metalosport) Galați a fost un club de fotbal din România . O echipă cu acest nume a fost fondată înainte de 1981 dar ea a luat apoi numele de Oțelul Galați. Actuala echipă a apărut în anul 2011, fiind fondată de Dorin Butunoiu, și a promovat în Liga a III-a în anul 2014. În 2015, în condițiile falimentului societății care administra echipa Oțelul Galați, asociația suporterilor acelei echipe intenționa să fondeze un nou club, și s-a discutat ideea preluării de către aceasta a echipei Metalosport, propunere care nu s-a concretizat. Timp de trei sezoane, Metalosport a obținut clasări la jumătatea clasamentului ligii a III-a, beneficiind de finanțări ale autorităților locale. Aceasta a luat sfârșit în 2017, când echipa nu a mai putut să organizeze ultimul meci al sezonului 2016–2017 din lipsă de bani. De-a lungul verii, conducerea clubului spera să poată găsi un sponsor, sau să reușească o asociere cu Universitatea Dunărea de Jos, speranțe cu care echipa s-a înscris în ediția 2017 – 2018 a Ligii a III-a. Niciun sponsor nu a apărut, iar Universitatea a hotărât să pornească cu o echipă proprie, din Liga a IV-a Galați. Jucând doar cu juniorii, Metalosport a înregistrat doar înfrângeri la scor și ar fi putut termina sezonul, dar a fost exclusă în retur din cauza unei datorii neplătite.

Placheta - I.C.M.S.G. - 10 ani 1960 - 1970

(Întreprinderea de Construcții și Montaje Siderurgice Galați)

La mijlocul anilor '60 s-a inaugurat la Galaţi cea mai mare unitate industrială din Europa: Combinatul siderurgic. Efortul pentru ridicare colosului metalurgic, în acel moment al treilea din lume ca producţie, a fost incredibil. Au lucrat la ridicarea lui zeci de mii de oameni, iar suma cheltuită depăşeşte cinci miliarde de dolari. „Actul de naștere al noii cetăți de metal a țării își are sorgintea în hotărârile celui de-al VIII-lea Congres al partidului din 20-25 iunie 1960, în baza cărora s-a adoptat hotărârea Consiliului de Conducere al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri nr. 924 din 8 iulie 1960", se precizează în presa vremii. Firmei căruia i-a revenit sarcina de a realiza cea mai mare platformă industrială din istoria României a fost Intreprinderea de Construcţii şi Montaje Siderurgice (ICMS) Galaţi. Această întreprindere în primele luni a angajat peste 12000 de oameni. Practic, a golit de meseriaşi satele din sudul Moldovei şi nordul Munteniei. Organizarea de şantier a început în 1960, în iulie, dar până în iulie 1961 s-a construit doar infrastructura necesară constructorului. Această companie este antreprenorul general al combinatului siderurgic, denumit în prezent Mittal Steel. La 1 ianuarie 1982 această întreprindere şi-a schimbat numele în Întreprinderii de construcţii, montaje şi reparaţii siderurgice Galaţi (ICMRSG). Societatea a continuat şi în primul deceniu de după Revoluţia din '89 să funcţioneze alături de platfiorma siderurgică. Practic, construcţia Combinatului nu a încetat nicio secundă, fiind necesare noi şi noi capacităţi de producţie sau reparaţii capitale complicate la cele existente. Principalii acționari ai companiei a fost asociația salariaților și conducerii, care deținea 49,16% din titluri, Amerom S.A. - 35,52%, iar alți restul. I.C.M.S.G. a avut în anul 2007 o cifră de afaceri de aproximativ 18 milioane euro și venitul net de 377000 euro. Odată cu vânzarea combinatului SIDEX către indianul Lakshmi Mittal, firma de construcţii, şi ea privatizată (acţiunile au fost cumpărate de salariaţi, consiliul de administraţie a ajuns să fie controlat de Asociaţia PAS ICMRS 96) a început să aibă probleme.

Jetonul - C.S.G. - U.P.S.R.S.

Secția prelucrări mecanice 0561

(Combinatul Siderurgic Galați)

(Uzina de Piese de Schimb și Reparații Siderurgice)

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este un jeton-marcă, din aluminiu, cu op singură față, de formă ovală, având dimnesiunile de 50 x 30 milimetri, realizat la comanda Combinatului Siderurgic Galați. În câmp, central, în interiorul unui oval continuu, este marcat numărul 0561, deasupra apare inscripția; ”CSG” (Combinatul Siderurgic Galați) și de desubt este aplicată inscripția: ”UPSRS” (Uzina de Piese de Schimb și Reparații Siderurgice). În partea de jos, pe marginea jetonului este marcată inscripția: “SECȚIA PRELUCRĂRI MECANICE”. La angajarea în UPSRS orice lucrător primea de la Biroul Personal o asemenea marcă de individualizare. Acest jeton marcă a aparținut lucrătorului cu nr.0561 din Secția Prelucrări Mecanice a UPSRS. La începutul programului lucrătorul prezintă al magazie jetonul, în schimbul căruia primește sculele necesare și echipamentul de protecție și lucru necesar. La terminarea programului de lucru muncitorul predă la magazie echipamentul și sculele folosite, primindu-și înapoi jetonul. La ieșirea la pensie, odată cu semnarea fișei delichidare, persoana predă permisul de acces în întreprindere dar și jetonul personal. Așa lucrătorul este cointeresat de păstrarea în bune condiții a sculelor și echipamentului cu care lucra.

Arcelor Mittal Galați (fost Sidex Galați, fost C.S.G. - Combinatul Siderurgic Galați) este cel mai mare combinat siderurgic din România. A fost cumpărat de LNM Holdings NV în noimebrie 2001 de la statul român cu prețul de 70 milioane de dolari. Tranzacția a inclus angajamente investiționale de 351 milioane de dolari și un capital de lucru de 100 milioane de dolari. Începând cu 2004, Sidex Galați este parte a Mittal Steel, companie formată prin fuziunea companiilor LNM Holdings NV și Ispat International N. V. După fuziunea dintre Mittal Steel și Arcelor, în anul 2006, din care a rezultat Arcelor Mittal, numele combinatului a fost schimbat în Arcelor Mittal Galați. Ideea construirii unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu acces la Dunăre și/sau la Marea Neagră, a fost prima dată pusă în discuție la Plenara Partidului Muncitoresc Român din 1958. Decizia a fost luată printr-un decret adoptat în 1960, la puțin timp după ce Congresul al VIII-lea al Partidului a aprobat o investiție masivă pentru acest proiect. După un amplu studiu științific cu privire la curenții de aer, apa freatică și stabilitatea solului, s-a stabilit ca amplasarea combinatului să se facă în orașul Galați. Întreprinderea de construcții și montaje siderurgice a fost împuternicită să construiască combinatul; un număr de peste 12000 de oameni au lucrat la construcția acestuia. Construcția combinatului a început în luna iulie 1960. Un an mai târziu, după ce infrastructura necesară constructorilor a fost instalată, a început săparea. Prima clădire construită a fost atelierul de preparări mecanice. Construcția primei unități semnificative de producție, Laminorul Nr. 1, a început în aprilie 1963. Gheorghe Gheorghiu-Dej a decedat în martie 1965 iar succesorul său, Nicolae Ceaușescu, a tăiat panglica inaugurală a combinatului în septembrie 1966. Producția a început în iulie 1968 când componentele necesare producerii de oțel au fost montate și a rezultat primul oțel produs la Oțelăria Nr. 1. Activitatea a crescut într-un ritm constant, în 1972 combinatul având 40000 de angajați - peste 50.000 per total, incluzând și unitățile industriale din vecinătate. Un studiu din 2011 arăta că două treimi din populația Galațiului a lucrat sau obișnuia să lucreze în combinat sau în fabricile asociate acestuia. Conform înregistrărilor oficiale, maximul de producție a fost atins în 1988, cu 8,2 milioane tone oțel în valoare de 7,2 milioane $ (banii vremii). La începutul anilor 1990 combinatul provoca poluări masive ale aerului, solului și apei din Galați.Regimul comunist a fost înlăturat în 1989 iar în 1991 combinatul a devenit o societate pe acțiuni sub numele de Sidex Galați. Acesta a fost preluat în anul 2001 de la Statul Român de către compania Mittal Steel iar datoriile combinatului au fost șterse. La Galați este cel mai mare combinat siderurgic din România și este pilon principal al economiei orașului. De asemenea este singurul care nu utilizează furnale cu arc electric, bazându-se în schimb pe minereul de fier și cărbune pentru a produce un tip special de oțel, mai maleabil și potrivit pentru a produce tablă de oțel. Aflată în vestul oraşului Galaţi, platforma siderurgică este cea mai mare din România şi se întinde pe o suprafaţă de circa 1.600 de hectare, având un perimetru de aproape 45 de kilometri. Amplasamentul actual a fost ales după un studiu ştiinţific aprofundat privind curenţii de aer dominanţi, pânza freatică şi stabilitatea terenului. Poziţia geografică este una extrem de favorabilă exporturilor şi aducerii de materii prime. Apropierea de Dunăre, unde ArcelorMittal deţine propriul port industrial, Romportmet, face ca produsele să ajungă, de exemplu, în Bosfor în mai puţin de 24 de ore. Despre necesitatea construirii unui combinat siderurgic la Galaţi s-a discutat pentru prima oară în 1958, dar decizia fost luată în 1960. Construcţia a început în iulie 1961, iar primul obiectiv de producţie important, respectiv Laminorul de Tablă Groasă nr.1, a fost inaugurat doi ani mai târziu. Producţia integrată a început în iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie importante şi a fost elaborată prima şarjă la Oţelăria nr. 1. Combinatul a fost iniţial o companie de stat iar in anul 1991 s-a transformat în societate pe acţiuni pentru ca, 10 ani mai târziu, Grupul LNM Holdings - în prezent ArcelorMittal - să cumpere acţiunile statului. Actualment, unitatea de la Galați se află într-un proces de tranziție, fiind preluată de un nou proprietar, Grupul britanic Liberty House.Combinatul de la Galaţi este cel mai mare producător de oţel din România, cu o capacitate actuală de peste 2 milioane de tone fontă lichidă anual, fiind specializat în produse plate, de la table sub formǎ de foi şi benzi subţiri, ori laminate pentru industria auto, până la table groase pentru industria navală ori pentru construcţii. Actualmente se tinde către realizarea unor produse cu o valoare adăugată mai mare, mai sofisticate şi mai adaptate cerinţelor actuale ale pieței. Amprenta industrială a Combinatului de la Galați în prezent, include următoarele capacități de producție:

uzină de aglomerare și materii prime;
trei furnale, din care unul este funcțional, modernizat la nivelul celor similare din vestul Europei și două în conservare;
oțelărie și o secție de turnare continuă;
un laminor de benzi la cald,
un laminor de benzi la rece,
un laminor de tablă groasă. linie de zincare;
linie de acoperire organică a tablei;

Uzina de aglomerare furnale cuprinde:

statia de muaterii prime cu o capacitate de 5,5 mil. tone;
sectia de aglomerare cu sapte benzi transportoare (din care trei sunt in regim de conservare) care prelucreaza minereuri maruntite pentru a fi utilizate de catre furnalele cu cuva;
6 furnale cu cuva (din care doua sunt oprite) care furnizeaza fonta necesara convertizoarelor.

Gazul rezidual de furnal recuperat reprezinta 34% din totalul consumului de combustibil.

Uzina de piese de schimb și reparații siderurugice (U.P.S.R.S.) era situată pe platforma siderurgică a municipiului Galați și ea producea piese mecanice noi pentru Combinatul Siderurgic Galați (azi Arcelor Mittal). Aici au muncit 700 de oameni în toate cele trei ture de lucru. Uzina a fost construită în anul 1963 și a fost închisă complet în anul 2013, Arcelor preferând piesele mecanice din import.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galați (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.

Azilul Alinarea

Complexul muzeal al științelor naturii

Catedrala episcopală și Banca Dalorsa

Biserica catolică

Hotelul Galați

Biserica fortificată Precista

Bursa

Agenția Lloyd Austriac

Spitalul militar de urgență Alexandru Serfioti

Biserica armeană nr.11

Băile comunale

Biserica grecească

Casa Kalavrezo

Banca Națională

Teatrul Dramatic

Catedrala

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.