Epaminonda's Blog.....: HOORN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea olandeză HOORN, provincia OLANDA

DE NORD, câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite,

un jeton, o insignă și o medalie locale.

Turnul Hoofdt

Centrul

Biserica

Pensionul

Portul

Teatrul

Piața centrală

Gara

Biserica parohială

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

Medalie locală

Jeton local

xxx

O CARICATURĂ DE MIHAI MATEI

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL IAȘI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Spitalul militari Iași 1832 - 1982

150 ani de activitate - Iași - 1 iunie 1982

Spitalul Clinic Militar de Urgență "Dr. I. Czihac" Iasi este unitatea militara responsabila de nivelul tertiar de asistenta medicala specializata pentru toate persoanele care, potrivit legislatiei in vigoare, beneficiaza de servicii de sanatate prestate de catre formatiunile medicale din reteaua Ministerului Apararii Nationale, in timp de pace, situatii de criza sau razboi, aflate in zona de responsabilitate. Spitalul este subordonat Directiei Medicale din Ministerul Apararii Nationale, colaboreaza cu structurile militare si civile din Garnizoana Iasi, avand relatii contractuale de servicii medicale cu Casa de Asigurari de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti (CASAOPSNAJ). Zona de responsabilitate a Spitalului Clinic Militar de Urgenta Iasi, conform arondarii teritoriale stabilita de Directia Medicala, este cea a judetelor Iasi, Suceava, Botosani, Bacau, Neamt si Vaslui pentru asistenta medicala si Iasi, Suceava, Botosani si Neamt pentru expertiza medico-militara. Misiunea de baza a spitalului consta in asigurarea asistentei medicale de specialitate pentru personalul militar si civil si membrii familiilor acestora din unitatile si formatiunile militare arondate din judetele Iasi, Suceava, Botosani, Bacau si Neamt, precum si pensionarilor militari si veteranilor de razboi. În anul 1830 s-a infiintat la Iași - Straja Pamânteasca, din 1845 functionând primele scoli militare din Moldova. Primele unitati ale "militiilor pamântene" au fost reprezentate de un regiment de infanterie si un escadron de cavalerie, cu doi medici de batalion : doctorul Iacob Czihak si doctorul Petru Lieb Iacob Czihak nascut pe 19 august la Aschaffenburg în Bavaria. La 18 ani, în noiembrie 1818, început studiile medicale la Universitatea din Heidelberg. În 1824 a obtinut titlul de doctor, iar în 1828 la izbucnirea razboiului ruso-turc a fost angajat ca stab - doctor (colonel). Înfiintarea Spitalului Militar Iasi s-a impus ca o necesitate, întrucât internarea bolnavilor oastei în Spitalul Sf. Spiridon (singurul spital din Iasi la acea vreme) întâmpina greutati din cauza capacitatii reduse de spitalizare a acestuia. Functionarea Spitalului Militar Iasi era organizata pe baza unui regulament si a unor instructiuni care prevedeau ca spitalul sa aiba o capacitate de 40 paturi si sa fie împartite în doua sectii, a câte 20 paturi fiecare, câte o sectie la fiecare batalion. Spitalul militar ieșean si-a deschis portile între luna august 1831. Din 1847 se dispune prin decret ca personalul medical care încadreaza spitalul militar sa îmbrace uniforma militara, spre a-i lega si mai mult de armata si pentru a se introduce criteriile de organizare ostaseasca în rândurile lui. Faptul se rasfrânge pozitiv asupra activitatii spitalului. Valoarea si disciplina, probitatea morala si profesionala încep sa se impuna ca trasaturi definitorii în corpul medical militar. În 1849 Spitalul Militar Iasi ajunsese la 100 paturi. Czihak realizeaza o extindere prin înfiintarea unei a doua sectii la Beilic, în casele maiorului Alcaz. Odata cu cresterea numarului de paturi s-a înmultit si personalul medical al spitalului. Începând cu 1849 se numeste la Spitalul Militar Iasi un al doilea medic. În această perioadă directorul Czihak a îndeplinit și alte funcții:

secretar I al Societatii Medicilor si Naturalistilor din Iasi, al carei fondator a fost (1830);
chirurg mamos al orasului Iasi (până în 1840);
profesor de istorie naturala la Academia Mihaileana (Cursul de istorie naturala în limba româna editat în 1835).

În noiembrie 1862 bătrânul Czihak paraseste definitiv Moldova si se stabileste la Aschaffenburg unde a și murit (29 noiembrie 1888, în vârsta de 88 de ani). În anul 1860 s-au unificat serviciile sanitare militare din ambele principate, și a fost numit Inspector General - Carol Davila. La propunerea Inspectoratului General sanitar, Ministerul de Razboi aproba înfiintarea în 1892 a unei sectii medico-militare ai carei studenti urmau cursurile Facultatii de Medicina Iasi, completându-si în acelasi timp cunostintele sanitare cu ajutorul ofiterilor medici ai spitalului. Medicii militari din Iasi au salutat cu caldura în 1900 ( la 20 mai înfiintarea de catre ofiterii sanitari din Bucuresti a "Societatii de Stiinte a corpului sanitar militar", care a devenit un centru stiintific pentru toti ofiterii sanitari din tara. La nivelul resedintelor corpurilor de armata, îsi desfasoara activitatea stiintifica cercurile medico-farmaceutice, care în 1910 ia denumirea de "Întruniri ale corpului sanitar militar". În 1925 se hotaraste noua denumire a Societatii stiintifice a corpului sanitar român si anume: "Societatea stiintifica a corpului sanitar militar român", iar Revista Sanitara Militara devine "Buletinul oficial" al societatii si al filialelor ei în tara. Intrarea în cel de-al doilea razboi mondial a gasit la Spitalul Militar Iasi un corp de ofiteri medici bine pregatiti. Ca si în prima conflagratie, acestia au plecat la formatiunile medicale de pe front ocupându-se de acte de bravura deosebite pe tarâm profesional. Spitalul Militar Iasi devine în campania din est, spitalul de zona interioara cel mai apropiat de linia frontului. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu toate greutatile întâmpinate, colectivul de medici al Spitalului Militar Iasi si-a afirmat individualitatea stiintifica fiind apreciati si recunoscuti atât în tara cât si peste hotare. Din anul 1948 spitalul functioneaza în actualul perimetru, din Strada Henri Mathias Berthelot, nr. 7 – 9, Iași.

Medalia de Onoare

Școala normală de fete din Iași - 1867

Piesa de mai sus este o insignă premiu realizată în anul 1867 la comanda Școlii Normale de fete din municipiul Iași. Piesa este confecționată din alamă cu urme de aurire, de către un gravor local, este prevăzută cu toartă, are forma ovală și dimensiunile 35 x 30 milimetri. În centrul câmpului aversului, pe cinci rânduri orizontale, este aplicată o inscripție cu litere de mână: “Școala / Normală / de Fete / din Iași / 1867”, încadrată de două ramuri de laur, legate la partea inferioară cu o panglică. În centrul câmpului reversului este prezentată stema Principatelor Unite, constând în două scuturi alăturate, la stânga vulturul cu capul întors și crucea în cioc, la dreapta capul de bour, timbrate împreună de coroana princiară. Pe partea superioară, urmând conturul medaliei, este aplicată o inscripșie cu litere de mână: “Medalie de Onoare”, iar la partea inferioară sunt redate două ramuri de laur legate cu o panglică. De la despărțitura dintre cele două scuturi și până la nodul panglii se distinge o frunză de stejar având vârful orientat spre în jos. Școala Normală a fost o instituție de învățământ preuniversitar din Iași destinată pregătirii institutoarelor pentru cele dintâi școli de fete suburbiale. Această școală a fost continuatoarea unei școli înființate în timpul domniei lui Mihail Sturdza, prima școală pentru fete de boieri din Moldova, școală care a funcționat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri: „Școala centrală”, „Școala secundară”, denumită astfel printr-o lege din 1864, „Școala normală de fete” (1893), „Școala de învățătoare” (1904), și, ulterior, Școala Normală „Mihail Sturdza”. Existența școlii sfârșește în anul 1955 când Școala normală de fete fuzionează cu Școal Normală “Vasile Lupu” și capătă numele de Liceul Pedagogic. De-a lungul timpului această școală, care poseda un internat, a ocupat diverse imobile în Iași: Pavilionul șapte al actualului Spital de boli infectioase din Iași sau, în momentul fuziunii cu Școala normală „Mihail Sturdza”, actualul Corp D al Universității ieșene de pe strada Toma Cozma. Școala a rămas în istorie datorită – pe lângă remarcabilul corp profesoral (Constantin Dimitrescu-Iași, Ana Conta-Kernbach) și excelenta pregătire a elevelor, cea mai celebră rămânând Veronica Micle – și scandalului care l-a implicat pe Titu Maiorescu. Între octombrie 1864 și aprilie 1865 Titu Maiorescu a fost suspendat din învățământ ca urmare a unei acuzații de imoralitate legată de presupusa sa legătură cu Emilia Rickert, subdirectoarea Școlii centrale de fete. În februarie 1865, în urma procesului, Maiorescu a fost achitat, reintegrat în învățământ și repus în toate drepturile.

Fondarea Lojii masonice "Zeul Marte" la Iași

Piesa de mai sus este o medalie realizată în anul 1722 cu ocazia fondării Lojii masonice “Zeul Marte” din municipiul Iași. În anul 1772 s-a înființat la Iași – Loja masonică militară “Zeul Marte”, compusă din ofițeri ai armatei ruse care participau la războiul ruso-turc (1768-1774) pe teritoriul Moldovei. În anul 1774, după încheierea războiului, armata rusă a părăsit Moldova și împreună cu ei și membrii lojii. Piesa este confecționată din argint în monetăria de la Sadagura (Ucraina de azi) și are cantul neted. Medalia este opera gravorului F. Constadius, are forma rotundă cu diametrul de 54 milimetri. În câmpul central al aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu sunt redate următoarele reprezentări:

zeița Minerva, având pe cap un coif, inscripționând pe un monumnet: ”JASY D 29 Ap 1772” (Iași, data 29 aprilie 1772)
un soldat cu coif, pelerină și spadă la brâu, cu echerul și compasul în mâna dreaptă și o cunună de laur în mâna stângă
la partea de jos se distinge inscripția: “F.CONSTADIUS” (numele gravorului)
La partea superioară și dreaptă este inscripționat sloganul lojei: “L’ALTE NON TEMO E L’UMULI NON SDEGNO” (Nu mă tem de cel puternic, nu dsiprețuiesc pe cel umil).

În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc liniar sunt următoarele reprezentări:

o coroană din două ramuri de măslin, legate la partea inferioară printr-o panglică
în centrul aceste există o inscripție pe zece rînduri orizontale: “SI SCOLPI / LA PRESENTE MEDAGLIA / IN MEMORIA / DELLA NUOVA LOGGIA MILITARE / DI MARTE / STABILITA DAI FRANCMASSONI / NELLA CITTA DI IASSI / IL XXIX APRILLI / L’ANNO / MDCCLXXII” (S-a realizat prezenta medalie pentru a fixa în memorie înființarea în cetatea Iași la 29 aprilie 1772 a noii Loji Francmasone “Zeul Marte”).

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Expoziția Societății viticole din Iași

Prin noi înșine

Piesa de mai sus este o medalie ocazionată de organizarea Expoziției Societății Viticole din municipiul Iași. Nu se știe când s-a bătut această medalie dar se poate deduce, după sloganul inscripționat pe revers “Prin noi înșine”, că această societate a existat în perioada interbelică, pe vremea guvernării țării de către Partidul Liberal. Este posibil ca această societate să fie înaintașa actualei “Stațiuni de cercetare dezvoltare pentru viticultură și vinificație din municipiul Iași”, fondate în baza HCM nr.425 din data de 28 martie 1957. Sediul actualei stațiuni este situat pe Aleea Mihail Sadoveanu, nr.48, în municipiul Iași.

Jetonul - Podgorenii asociați - Iași - 20 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentată aici este confecționată din alamă, are forma rotundă și diametrul de 24 milimetri. Pe avers în interiorul unui cerc perlat este aplicată inscripția: “IAȘI” iar sub aceasta e aplicat un simbol grafic de forma liniuță, punct, liniuță (- . -). Pe laturile stângă, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “PODGORENII ASOCIAȚI”. În centru câmpului reversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este marcată valoarea jetonului printr-o inscripție, pe două rânduri orizontale: “20 LEI”. Nu am găsit nici un fel de informații cu referire la denumirea acestui jeton și modul lui de folosire.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Orașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Orașul este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenți trec pragul universităților din oraș. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al.I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă si iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Iași, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Palatul mitropolitan

Biserica Lipovenească

Interiorul Bibliotecii Universității

Comandamentul Corpului IV de Armată

Confiseria R.Tufli

Liceul Național

Bulevardul Copou

Aleea Copou

Bulevardul Ferdinand și Gara

Institutul Agronomic

Bulevardul Carol I (Copou)

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Trei Ierarhi

Administrația financiară

Gara

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Iași, din vremuri diferite, dar și cateva trimiteri postale ilustrate.