Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

D'ALE POLITICIENILOR NOȘTRI

SAU

CULEGEM CE AM SEMĂNAT

ROBERTA ANASTASE – P.D.L.:

"Emil Boc e un om elegant,

dar să ştiţi că nu e moale"

DAN VOICULESCU – P.C.:

"Nu mă afectează când

Traian Băsescu îmi spune Felix"

VICTOR PONTA – P.S.D.:

"România este în mâinile lui dracu Băsescu"

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

STELE ÎN PLUS

de Ion Romanescu - Buzău

Pretins aviator sadea,

La bar s-a afumat niţel,
"Tăria" ce-o servise - avea
Mai multe "stele" decât el!

UNUI VISĂTOR

de Constantin Enescu

El credea în steaua lui;

Se uita pe cer s-o vadă,
Dar s-alese c-un cucui,
Lovind dur... un stâlp, pe stradă!

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII
DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Liceul pedagogic "C.Negri" Galați MDCCCLXXVII (1877)
Centenar * 1877 - 1977

Costache Negri (născut la data de 14 mai 1812 la Iași și decedat la data de 28 septembrie 1876 la Târgu Ocna) este un scriitor, om politic și patriot român. A îndeplinit următoarele funcții; pârcălab de Covurlui – între anii 1851 – 1855 și deputat – între anii 1857 – 1865. În anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice din Bârlad. A fost un fervent luptător pentru cauza Revoluției de la 1848 și a Unirii Principatelor. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. Mihai eminescu îl prezenta pe Costache Negri ca fiind "unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor".

În noiembrie 1876, Vasile Alexandrescu Urechia, deputat de Ismail și fost ministru al instrucțiunii a propus înființarea unei școli normale la Ismail, cu scopul de a forma învățători sătești. Ea a fost înființată în 1877, cu o singură clasă formată din 17 elevi. În urma tratativelor duse la Congresul de la Berlin din 1878, s-a hotarât ca Sudul Basarabiei să fie retrocedat Rusiei. În urma acestei hotărâri, Școala Normală din Ismail a fost evacuată în ultimele zile ale lui septembrie 1878, la Galați. În luna octombrie, cursurile s-au deschis într-un local amenajat în pripă, pus la dispoziția școlii de către Costache Negri, pe strada Mihai Bravu, nr. 48. „Nu era impozantă casa marelui patriot C.Negri, în care era pe atunci școala noastră” mărturisește, în 1936, unul dintre primii elevi – dar în zidurile ei, din copacii din jurul grădinii emanau îndemnuri la muncă, la cinste, la sacrificiu, la idealism și la tot ce înalță și înnobilează sufletul.” Începând cu anul școlar 1893 – 1894, s-a trecut la planul de învățământ de 5 ani de studii. Urmare a acestor demersuri repetate, Scoala Normală „C. Negri” s-a redeschis la 20 octombrie 1907, în prezența ministrului Spiru Haret. În cuvântul rostit a evidențiat faptul că reînceperea cursurilor la această instituție are semnificația unei noi victorii „în lupta ce se dă pentru luminarea păturii de jos.” Ministrul a mai adăugat: „Doresc ca reînființarea Școlii Normale din Galați să fie simbolul de reînviere a țării noastre”. Cu acest prilej, Ministrul a conferit medalia Răsplata muncii în învățământ clasa I unor învățători din Smulți, Oancea, Rogojeni, Berești, Matca, Bucești și Cosmești. În 1916-1917, școala este evacuata, iar profesorii mobilizati, împreună cu elevii din ultima clasă. în timpul războiului, localul școlii a fost transformat în spital. În războiul pentru reîntregirea neamului s-au jertfit numeroși elevi al școlii iar numele celor 47 de eroi rămân încrustate cu litere aurite pe placa comemorativă din holul central. Cu ajutorul cadrelor didactice și al elevilor, după război localul școlii a fost reparat: s-au pus geamuri, s-au reparat sobele, băncile, s-au refăcut cazanele de la bucătărie și baie, s-a împrejmuit terenul din jurul școlii, etc. Doi ani mai târziu de consemnează succesele înregistrate de conducerea din acea vreme scoţându-se în evidenţă faptul că şcoala regăsise “înflorirea din cele dintâi vremi”. După vizita efectuată la data de 6 decembrie 1925, Ministrul Instrucţiunii Publice, dr. C. Anghelescu, constata “starea admirabilă în care se găseşte şi este întreţinută” şcoala. Anii de dinaintea celui de al doilea război mondial au fost grei pentru profesorii şi pentru elevii şcoli. Cutremurul din 1938 a deteriorat clădirea. În timpul războiului, şcoala a fost militarizată, o parte dintre profesori mobilizaţi, iar în 1944, s-a închis. Din nou localul este adăpost pentru armată, dar lovitura cea mai mare a constituit-o bombardamentul din aprilie 1944, care avariază grav clădirea. Dupa război, s-au luat măsuri urgente pentru repararea localului. În urma reformei învăţământului, şcoala îşi schimbă numele în Şcoală pedagogică, pâna în 1959, când îşi reia numele de Costache Negri. După o scurtă perioadă (1963 – 1967) în care dublul profil – teoretic şi practic – schimbă denumirea şcolii în Şcoala Medie nr. 7, cu secţie de învăţători şi educatoare se stabileşte numele de Liceul Pedagogic “C.Negri Galaţi”. Din 1990 se revine la vechea denumire de Şcoala Normală C.Negri, astăzi fiind Colegiul pedagogic Costache Negri – Galați, al cărui logo și clădire le admiri în pozele de deasupra.

Tecuci 560 * 1435 - 1995

Sfântul Gheorghe - patronul spiritual al municipiului Tecuci

Tecuci este un municipiu din județul Galați, România, cu o populație de aproximativ 42000 de locuitori. Este un important nod feroviar și rutier situat în sudul Podișului Moldovei, pe cursul râului Bârlad. Atestat încă din anul 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit și de schimb pentru negustorii din țările de la nordul și de la vestul Moldovei, ca și pentru cei din regiunile limitrofe. Sus am postat stema actuală a municipiului Tecuci precum și poza primăriei locale, iar mai jos alte monumente de cultură și arhitectură tecucene.

Clădirea primăriei și statuia lui Alexandru Ioan Cuza

Monumentul eroilor ceferiști din primul război mondial

Catedrala ortodoxă

Colegiul național agricol

Hotelul Tecuci

Muzeul de istorie

Casa de cultură (Fostul Sfat popular raional)

Parcul central (Pazvante)

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (275 sau 280 – decedat 303 D.Hr.) este un sfânt pomenit de aproape toate bisericile tradiționale, anual în data de 23 aprilie. Patron al unui important număr de țări, regiuni și orașe ale lumii, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadochia, regiune a Turciei de astăzi, într-o familie creștină. Legenda spune că s-a înrolat în armata romană, parcurgând ierarhia militară și remarcându-se prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de către împăratul Dioclețian în anul 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.

Spitalul militar Galați * 1832 - 1982

Spitalul militar Galați - 150 de ani de la înființare

Spitalul Militar de Urgenta „ dr. Aristide Serfioti” Galati este unitatea militara responsabila de nivelul tertiar de asistenta medicala specializata pentru toate persoanele care, potrivit legislatiei în vigoare, beneficiaza de servicii de sanatate prestate de catre formatiunile medicale din reteaua Ministerului Apararii Nationale, în timp de pace, situatii de criza sau razboi, aflate în zona de responsabilitate. Spitalul Militar de Urgenta „dr. Aristide Serfioti” Galati este subordonat Directiei Medicale din Ministerul Apararii Nationale, colaboreaza cu structurile militare si civile din Garnizoana Galati, având relatii contractuale de servicii medicale cu Casa de asigurari de sanatate a apararii, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritatii judecatoresti (CASAOPSNAJ). Zona de responsabilitate a Spitalului Militar de Urgenta „dr. Aristide Serfioti” Galati, conform arondarii teritoriale stabilita de Directia Medicala, este cea a judetelor Galati, Braila si Vaslui atat pentru asistenta medicala cat si pentru expertiza medico-militara. Misiunea de baza consta în asigurarea asistentei medicale de specialitate pentru personalul militar si civil si membrii familiilor acestora din unitatile si formatiunile militare arondate din judetele Galati, Braila si Vaslui, precum si pensionarilor militari si veteranilor de razboi.

Aristide Serfioti (nume real Serphioti) a fost unul dintre cei mai importanţi membri ai lojei „Discipolii lui Pitagora”, constituită preponderent din evrei şi greci. „Discipolii lui Pitagora” era corespondenta locală a lojii Steaua României, din care făceau parte conspiratorii întemniţării lui Eminescu: Titu Maiorescu sau Şuţu. „Discipolii lui Pitagora” este singura lojă al cărei statut, semnat chiar de Domnitorul Cuza, se păstrează şi astăzi, în formă originală, la Biblioteca Judeţeană din Galaţi. În acest statut, Domnitorul ţine să-i mulţumească personal doctorului Aristide Serphioti pentru iniţiativa de constitui un Comitet Filantropic, pe baza căruia şi-a pus bazele mai târziu Loja „Discipolii lui Pitagora”. Aristide Serphioti s-a născut la 20 iulie 1828 în localitatea Hydra din Grecia. A urmat cursurile elementare şi liceale în Grecia. A absolvit în mai 1851 cursurile Universităţii de Medicină „Ludwig-Maximilian“ din München, devenind doctor în medicină. A obţinut diploma de liberă practică în luna iunie a anului 1853, în Moldova şi s-a stabilit în acelaşi an la Galaţi. A intrat în serviciul armatei ca medic de batalion clasa I în cadrul Garnizoanei Galaţi la 15 ianuarie 1854. La 22 ianuarie 1854 este medic primar la spitalul filialei gălăţene a Epitropiei Generale „Sf. Spiridon“. A fost înaintat la gradul de medic de regiment clasa a II-a la 24 martie 1855, iar la 7 mai 1857 a fost înaintat la gradul de medic de regiment clasa I. A fost numit medic şef al Spitalului Militar Galaţi (1857-1870). A fost avansat la gradul de medic colonel la 2 octombrie 1858 şi medic principal clasa a I-a la 16 octombrie 1862. A fost numit membru în Consiliul de Igienă şi Salubritate al oraşului Galaţi în luna decembrie anului 1862. După 20 august 1863 va fi numit epitrop al spitalului „Sf. Spiridon“, în locul lui Iancu Fotea, funcţie pe care o va deţine până la 16 august 1867. La 11 noiembrie 1864, cere „împământenirea“, fiind în serviciul statului român de 11 ani. A demisionat din armată în anul 1870 şi a profesat ca medic civil la Spitalul „Elisabeta Doamna – Caritatea gălăţeană“ până în anul 1899, când a ieşit la pensie. A fost medic primar al Spitalului „Sf. Spiridon“ din Galaţi (1900-1901). A fost principalul iniţiator al construirii Spitalului „Elisabeta Doamna – Caritatea gălăţeană“ din Galaţi. A făcut parte din primul comitet de administraţie al spitalului ca vice-preşedinte.

Azilul de copii "Alinarea", sub patronajul A.S.R.

(Alteței sale regale) principele Ferdinand al României,

inaugurat 27 octombrie 1902

Societatea de binefacere "Alinarea" Galați

fondată de un comitet de domne?! în anul 1901

Simțindu-și sfârșitul aproape Serfioti a donat azilului de copii de pe lângă Societatea de binefacere „Alinarea“ din Galaţi, suma de 10000 de lei.

Aristide Serphioti a încetat din viaţă la data de 24 iulie 1905 fiind îngropat în cavoul din curtea bisericii de pe moşia Calica astăzi Cartier Fileşti, în curtea Bisericii „Sfânta Treime“.

În amintirea botezului monitoarelor Ion C.Brătianu,

Lascăr Catargiu, Al.Lahovari, Mihail Kogălniceanu

și a vedetelor Maior C.Ene, Maior D.Giurăscu, Maior G.Șonțu,

Maior N.Gr.Ioan, Cap.W.Mărăcineanu, Cap.N.L.Bogdan,

Cap.M.Românu, Locot.D.Călinescu - Galați sept.1907

Nu am nicio informație despre această medalie sau despre botezul acestor nave. Se știe că regele Carol I al României a avut o contribuție importantă în crearea flotei militare naționale fluviale, el participând efectiv la ceremonia botezului acestor nave fluviale. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație în acest sens i-aș fi sincer recunoscător. Sus am postat două fotografii reprezentând o navă-monitor (sus) și o navă-vedetă (jos). Nava monitor este o navă de război, de tonaj mic, maritimă sau fluvială, prevăzută cu armament de artilerie grea (tunuri protejate cu rele), destinată luptei împotriva obiectivelor de pe mal. În limbaj tehnic, acest tip de navă este denumit "purtător de artilerie". Conform DEX nava vedetă este o ambarcațiune militară de tonaj mic, cu armament ușor, care execută misiuni de patrulare pe fluvii sau în zonele de litoral.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați.

Clădirea prefecturii

Clădirea primăriei

Gara feroviară

Hotelul Dunărea

Complexul muzeal a științelor naturii

Turnul de televiziune

Biserica fortificată Precista

Biserica greacă Agora

Muzeul de arte vizuale

Palatul navigației

Regionala de cale ferată

Casa memorială Alexandru Ioan Cuza

Teatrul muzical "Nicolae Leonard"

Biblioteca județeană V.A.Urechia

Casa de cultură

Catedrala ortodoxă

Hotelul Galați

Teatrul dramatic

Faleza Dunării și restaurantul Pescarul

Restaurantul Pescarul

Hotelul Turist

Spitalul județean

Teatrul pentru copii "Guliver"

Universitatea "Dunărea de jos"

Trimiteri poștale ilustrate

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galati face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kiloemtri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva locuri de vizitat în acest județ.