Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Mai jos admiri două monede comemorative străine care prezintă personalități românești din diferite domenii de activitate.

Deasupra este prezentată o monedă comemorativă de 2000 șilingi emisă în anul 2006 de către statul african Uganda, care celebrează personalitatea marelui fotbalist român Gheorghe Hagi.

Gheorghe Hagi (născut la data de 5 februarie 1965 în localitatea Săcele, judeţul Constanţa) este un fost mare fotbalist român, supranumit Regele fotbalului românesc sau Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naţionalei României cu 35 de goluri înscrise. Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanţa, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani.

În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studenţesc, Steaua Bucureşti (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei). La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate.

Deasupra este prezentată moneda comemorativă de 5 kwacha emisă în anul 2009 de către statul african Malawi, care marchează trecerea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, la invitația Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române - Teoctist.

Teoctist Arăpaşu, pe numele de mirean Toader Arăpașu (născut la 7 februarie 1915 în comuna Tocileni, judeţul Botoşani şi decedat la 30 iulie 2007 în Bucureşti) a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986 - 2007. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. A avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a fost nevoit să accepte demolarea a 7 biserici ortodoxe, monumente istorice ale Bucureștiului, a ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară.După revoluție a fost acuzat de obediență față de autoritățile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 7 biserici istorice din București. A adresat numeroase telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceaușescu, căruia i-a făcut cadou vechi tipărituri și obiecte de patrimoniu. Înțelegând contestațiile de ordin politic a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință, stabilindu-se la Mănăstirea Sinaia. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.A obținut importante recunoașteri din partea majorității Bisericilor ortodoxe locale, ca și din partea altor culte religioase. În perioada 7-9 mai 1999, la invitația Patriarhului Teoctist, s-a desfășurat vizita istorică în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea (prima vizită a unui Papă într-o țară majoritar ortodoxă).

Papa Ioan Paul al II-lea, originar din Polonia, nume real Karol Josef Wojtyla, a fost capul Bisericii catolice mondiale. S-a născut la data de 18 mai 1920 la Wadowice, Polonia şi a decedat la data de 2 aprilie 2005 la Vatican. A fost un papă foarte iubit de către tinerii lumii. Este primul papă care a vizitat România în 7 - 9 mai 1999, la invitaţia Preafericitului Teoctist, capul Bisericii Ortodoxe Române.

2. Autoritatea bancară națională a statului asiatic Cambodgia procedează la schimbarea designului bancnotelor aflate în circulație, urmărind ca acestea să fie mai rezistente, să aibă un design mai atrăgător și să conțină mai multe elemente de securitate împotriva contrafacerilor. Deasupra este reprezentată noua bancnotă nouă de 50000 de riel, iar dedesubt ceva veche. Reprezentările grafice principale de pe bancnote se mențin; pe avers - chipul lui Norodom Shianaouk iar pe revers - renumitul templu cambodgian Angkor Watt.

Norodom Shinaouk, nume real complet Preah Karuna Preah Bat Sâmdech Preah Norodom Sihanouk Preahmâhaviraksat, (1922 - 2012) a fost rege al Cambodgiei din 1941 până în 1955 și din nou din 1993 până în 2004. A fost conducător efectiv al Cambodgiei din 1953 până în 1970. După cea de-a doua abdicare în 2004, a fost cunoscut drept Regele-Tată al Cambodgiei, o poziție în care a păstrat multe dintre responsabilitățile sale anterioare, ca monarh constituțional. Sihanouk a deținut atât de multe poziții începând cu anul 1941 încât Guinnes Book of World Records l-a identificat ca politicianul care a deținut cele mai multe funcții politice din lume. Au fost incluse cele două mandate ca rege, două ca prinț suveran, una ca președinte, două ca prim-ministru, și nenumărate poziții ca lider al guvernelor în exil. A servit ca șef al statului marionetă pentru guvernul Khmerilor Roșii în perioada 1975-1976.Cele mai multe dintre aceste poziții au fost doar onorifice, inclusiv ultima poziție de rege constituțional al Cambodgiei. Perioada când Sihanouk a fost șef efectiv al statului a fost de la 9 noiembrie 1953, când Franța a acordat independență Cambodgiei, până la 18 martie 1970.

Angkor Wat este un templu hindus din regiunea Angkor - Cambodgia. A fost construit la începutul secolului al XII-lea pentru un rege local și reprezintă un model de arhitectură khmeră la cel mai înalt nivel. Este cel mai bine păstrat sit arheologic şi cel mai important centru religios hindus dedicat zeului Vishnu. Este cel mai mare complex monumental religios din lumea actuală. A devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul său național, și este prima atracție pentru vizitatori Cambodgiei. Templul este înconjurat de un puternic zid înalt de 4,5 metri, curtea interioară având dimensiunile de 1024 x 802 metri.

3. Aici continui să îți prezint alte monede euro test, probă sau de încercare emise de către statul european Liechtenstein.

LIECHTENSTEIN este un principat autonom European organizat politic ca democrație parlamentară. Principatul are o populație de aproximativ 35000 de locuitori, la o suprafață de 160 kilometri pătrați, iar capitala cestuia funcționează în orașul Vaduz. Și-a câștigat independența în anul 1866 față de Germania. Deviză națională unanim acceptată este: Pentru Dumnezeu, prinţ şi patrie! Sus am postat drapelul și stema statului Liechtenstein.

Mai jos admiri câteva monumente arhitectonice din capitala Vaduz.

Sediul Guvernului

Castelul

Catedrala St.Florin

Clădirea Primăriei

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit a se celebra personalitatea lui Joseph Johann Adam.

Joseph Johann Adam (născut în anul 1690 și decedat în anul 1732) a fost Prinț de Liechtenstein între anii 1721 – 1732.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

TEZAURUL "CLOȘCA CU PUII DE AUR"

A STAT LA MOSCOVA 40 DE ANI

de George Petrone

Nu-s de-acord cu cei ce-mproşcă
Vorbe grele de reproş:
Ei cu-n ochi erau pe cloşcă
Şi c-un deget pe cocoş!

AMINTIRE (Unde dai si unde crapă)

de Gheorghe Șchiop

Pe vremea dulce când iubeam,
Uitarea-şi cerne-ncet cenuşa,
Băteam cu degetul în geam
Şi auzeam cum crapă uşa.

__________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Emblema de onoare a Forțelor Terestre

Emblema de Onoare a Forțelor Terestre se conferă prin ordin de către Șeful Satului Major al Forțelor Terestre pentru fapte deosebite care au contribuit la ridicarea prestigiului Armatei României, pentru fapte de eroism, pentru îndeplinirea ireproșabilă a misiunilor sau pentru obținerea de rezultate deosebite în procesul de instruire. Distincția se conferă personalului militar și civil, structurilor Armatei României, rezerviștilor, veteranilor de război, precum și militarilor și structurilor militare străine din forțele terestre. Pe aversul acestei embleme este reprezentat însemnul heraldic al Statului Major al Forțelor Terestre, înalt de 35 mm, înconjurat de o cunună de lauri deschisă, lată de 10 mm. În deschiderea cununii de lauri este dispusă central o cruce. Deasupra cununii de lauri este dispusă central plăcuţa superioară, cu dimensiunile 20 mm x 10 mm, pe care este înscris, în relief, cu majuscule, cuvântul „ONOARE”. Pe reversul emblemei este reprezentată aceeaşi cunună de lauri, cu o cruce în deschiderea acesteia. Cuvântul „ONOARE“ este scris şi pe reversul plăcuţei superioare, în relief, cu acelaşi tip de caractere. Pe reversul emblemei, central, este scris în relief cu majuscule, cu litere înalte de 3 mm, următoarea denumire: EMBLEMA DE ONOARE A FORTELOR TERESTRE.

Insigna - Regina noastră Maria

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg ;I Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”

TESTAMENTUL REGINEI MARIA

Ţării mele şi Poporului meu,

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu,

eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice,

care rămâne pentru noi o mare taină.

Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o,

aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată,

chiar de dincolo de liniştea mormântului.

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea. Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre. Aceasta ţi-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit “Mama tuturor” şi aş vrea să rămân în amintirea ta aceia care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, şi v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aşa de mult ca în zilele când credeaţi în mine. Dar aceasta e uitată. Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putinţă că trebuie să te părăsesc; totuşi, orice om ajunge la capătul drumului său. Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit… Niciodată nu mi-au plăcut formele şi formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul şi am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăieşte cum poate nu cum ar dori. Dar când îţi vei aminti de mine, Poporul meu, gândeşte-te ca la una care a îndrăgit viaţa şi frumuseţea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece. N-am nici o avuţie să vă las, ceiace cu atâta mărinimie mi-aţi dăruit am cheltuit între voi: am înfrumuseţat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iţi vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ţi-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez. Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva ( Balcicul ) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aşi putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării. Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aşi dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă. Încredinţez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greşi, dar inimile lor calde aşa cum a fost a mea: iubiţii şi fiţi folositori unul altuia căci aşa trebuie să fie. Şi acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul meu, că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare. Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voinţe. Binecuvântez Ţara, pe copiii şi nepoţiii mei. Rog pe copii mei să nu uite niciodată că încrederea în Dumnezeu este o călăuză în fericire şi mângâere în suferinţă. Îi rog să fie uniţi, să susţie Ţara şi să se susţie între ei. Îi mai rog să se supuie fără discordii ultimelor mele voinţe. Iubirea mea de Mamă pentru ei, este aceiaşi şi dacă dispun de partea disponibilă numai în favoarea unuia din ei, este numai pentru că este mai lipsit de nevoile vieţii. Aş fi vrut să pot lăsa mai multe iubitei mele Ţări în semn de dragoste necurmată ce i-am purtat şi pe care o las izvor nesecat moştenitorilor mei. Dorinţa mea fierbinte ar fi fost să înalţ o biserică mică pe fostul front de la Oneşti şi să înfiinţez un cămin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iaşi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo în timpul marelui războiu pentru întregirea neamului. Resimt o vie întristare că modesta mea avere, datorată generozităţii iubitului meu soţ Regele Ferdinand, şi redusă încă prin greutăţile din ultimul timp nu-mi îngăduie să fac binele ce aş dori. Iert pe cei cari m-au făcut să sufăr. Rog pe cei cărora involuntar le-aş fi greşit să mă ierte căci nu am voit să fac rău nimănui. ( … )

Acest testament a fost făcut, scris, datat şi semnat cu mâna mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933. - MARIA, REGINA ROMÂNIEI

Coroana purtată de regina Maria la încoronarea de pe 15 octombrie 1922 de la Alba Iulia a fost executată la Paris, de casa de bijuterii „Falize”, după desenele pictorului Costin Petrescu. Acesta a folosit ca sursă de inspiraţie coroana purtată de Doamna Elena - Despina (soţia lui Neagoe Basarab, domnitor al Ţării Româneşti între 1512 şi 1521, fiica despotului sârb Iovan Brancovici), aşa cum apare ea zugrăvită în tabloul votiv al bisericii episcopale de la Curtea de Argeş. Braţele coroanei sunt evazate, fiind terminate în vârfuri cu crini. Coroana este bătută cu pietre scumpe. Pe laterale are câte un pandantiv, cu câte un disc de care atârnă câte trei şiruri de mărgele, terminate cu câte o cruce gamată. Pe cele două discuri sunt reprezentate stema României şi a Marii Britanii (aceasta din urmă ca un omagiu adus originii britanice a reginei Maria). În vârful coroanei se găseşte o cruce gamată. Din punct de vedere artistic, coroana aparţine aşa-zisului „stil 1900”. Coroana are aproape 2 kg, cu diametrul la bază de 17,5 centimetri şi cu înălţimea de 18 centimetri. În prezent ea este expusă în sala Tezaur a Muzeului Naţional de Istorie, la Bucureşti. Această coroană a costat la timpul ei aproximativ 65000 de franci fiind asigurată în prezent pentru suma de 25 milioane de euro.

Insignă - G.M.A. - (Gata pentru muncă și apărare)

Printr-o scrisoare deschisă, (C.C.) Comitetul Central al U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor) a propus C.C.F.S. (Comitetului pentru cultură fizică și sport) de pe lângă Consiliul de Miniștri al României introducerea Complexului polisportiv G.M.A. (Gata pentru muncă și apărare), menit a satisface interesul popular. Pe baza moțiunilor și telegramelor primite din teritoriu, ședința plenară a C.C. al U.T.M. din 2-3 martie 1950, de la București, a făcut primii pași spre instituționalizarea modelului sovietic G.T.O.. Introducerea Complexului polisportiv G.M.A. era privită ca o contribuție la “educarea tineretului în spiritul dragostei nemărginite față de Partidul Muncitoresc Român, față de scumpa noastră Patrie” și, nu în ultimul rând, față de “conducătoarea lagărului păcii și socialismului și al ei genial învățător și conducător al omenirii muncitoare, I.V. Stalin”. G.M.A. urma să devină “baza activității sportive românești”, o unificare a eforturilor competiționale populare cuprinzând “masele de oameni ai muncii” și nu doar “o simplă întrecere”. Asigurarea condițiilor materiale era de asemenea o problemă a “colectivelor sportive din întreprinderi, dela sate și din școli”, fiind vorba despre “amenajarea terenurilor, de procurarea echipamentului sportiv, precum și de confecționarea materialelor pentru cursa cu obstacole”, folosindu-se uneori și munca “voluntară” a detașamentelor de pioneri. Intrucțiunile de la centru îndemnau la folosirea tuturor resurselor locale (“atelierul de tâmplărie la confecționarea obstacolelor, atelierele de pielărie la repararea materialelor sportive”), iar “cea mai importantă sumă din cota” provenită din fondul directorial, precum și taxele din înscrieri și cotizații urmau a asigura “buna desfășurare a concursurilor G.M.A.”.

Insigna - Polisportiv 1946

Insigna - Polisportiv

Insigna - Polisportiv categoria a I-a

Deasupra sunt reprezentate câteva insigne de polisportiv.

Insigna - Pentru merite în paza frontierei

R.S.R. - (Republica Socialistă România)

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.” Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste.

Insigna - Pentru merite în paza frontierei

R.S.R. - (Republica Socialistă România)

Și insigna Pentru merite în paza frontierei face parte din acest ansamblu de distincții. Nu lipsesc simbolurile specifice; culorile tradiționale ale drapelului național, stema comunistă a statului și borna de frontieră. La loc de cinste sunt laurii de pe margine care simbolizează “victoria finală” în desăvârșirea societății comuniste în România.

_________ooOoo_________

INSEMNE MILITARE STRĂINE