Epaminonda's Blog.....: MONEDE DE COLECȚIE BULGARIA

Moneda de colecţie de mai sus îl celebrează pe Sfântul Gheorghe. Aversul monedei îl prezintă pe Sfântul Gheorghe călare, omorând balaurul, pe când reversul prezintă emblema Băncii naționale bulgare (vezi imaginea de mai sus). Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 20 leva, data emiterii – 2 mai 2007, seria – iconografie bulgară, forma - rotundă, diametrul – 13,92 milimetri, greutatea – 1,55 grame, metalul – aur, calitate – proof, tirajul – 8000 de exemplare, designer – Plamen Chernev

Moneda de colecţie de mai sus îl celebrează tot pe Sfântul Gheorghe, fiind asemănătoare celei de 20 de leva, dar de altă valoare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 leva, data emiterii – 2 mai 2007, seria – iconografie bulgară, forma - rotundă, diametrul – 24 milimetri, greutatea – 8,64 grame, metalul – aur, calitate – proof, tirajul – 1500 de exemplare, designer – Plamen Chernev

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (275 sau 280 – decedat 303 D.Hr.) este un sfânt pomenit de aproape toate bisericile tradiționale, anual în data de 23 aprilie. Patron al unui important număr de țări, regiuni și orașe ale lumii, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadochia, regiune a Turciei de astăzi, într-o familie creștină. Legenda spune că s-a înrolat în armata romană, parcurgând ierarhia militară și remarcându-se prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de către împăratul Dioclețian în anul 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.

Moneda de colecţie de mai sus îl celebrează pe Sfântul Dimitrie. Aversul monedei îl prezintă pe Sfântul Dimitrie, omorând dușmanul, pe când reversul prezintă emblema Băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 leva, data emiterii – 19 octombrie 2009, seria – iconografie bulgară, forma - rotundă, diametrul – 24 milimetri, greutatea – 8,64 grame, metalul – aur, calitate – proof, tirajul – 4000 de exemplare, preț estimat unitar de vânzare – 1086 leva = aproximativ 2500 lei.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru, izvorâtorul de Mir a fost un martir creștin, sfânt militar, care a trait în secolul al III-lea, în vremea împăraților Maximilian și Dioclețian, în cetatea Tesalonic (orașul Salonic - Grecia). A fost martirizat cu lancea în jurul anului 306, pe timpul prigoanei anticreștine. Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman. În bisericile ortodoxă, catolică de rit bizantin, dar și de rit roman, acest sfânt este serbat în data de 26 octombrie. Creștinii ortodocși care urmează calendarul iulian îl serbează în data de 8 noiembrie.

Moneda de colecţie de mai sus îl celebrează pe Sfântul Naum. Aversul monedei îl prezintă pe Sfântul Naum și biserica ce îi poartă numele, pe când reversul prezintă emblema Băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 leva, data emiterii – 10 decembrie 2010, seria – iconografie bulgară, forma - rotundă, diametrul – 24 milimetri, greutatea – 8,64 grame, metalul – aur, calitate – proof, tirajul – 3000 de exemplare, designer – Ivan Șolakov, preț estimat unitar de vânzare – 1086 leva = aproximativ 2500 lei.

Sfantul Naum de la Ohrida (Macedonia), sărbătorit in fiecare an, la data de 23 decembrie, a fost unul din ucenicii Sfintilor Chiril si Metodie si lucrator plin de ravna impreuna cu acestia.Devenind ucenic al maritilor apostoli ai slavilor - Sfintii Chiril si Metodie, în anul 863 a plecat cu ei in misiune de predicare a credinței creștine in regiunile mai putin civilizate ale Europei centrale – anume în Moravia. Sfantul Naum a fost un om intelept, calauzitor al monahilor, aspru nevoitor, rugator si duhovnic lucrator de minuni, dar și neobosit carturar, El a tradus Sfintele Scripturi și alte cărți bisericești din limba greacă în slavonă. A fost un dascăl bulgar care a trait în perioada 830 – 23 decembrie 1910.

Manastirea Sfantul Naum - Sveti Naum - este o manastire ortodoxa aflata in localitatea omonima, in regiunea Ohrida, Macedonia. Manastirea si localitatea se afla pe malul Lacului Ohrida, la o distanta de 29 de kilometri de orasul Ohrida, in apropiere de granita cu Albania.

Biserica originala a Manastirii Sfantului Naum, închinata Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a fost construita in anul 900 de catre educatorul slavon Sfantul Naum al Ohridei, ucenicul Sfintilor Chiril si Metodie, contemporani cu Sfantul Clement de Ohrida.

***

NU-I TOTUNA…

de Gheorghe Grosu

Una e să fi uitat, și alta e să fii uitat.

Una e să faci din cap, și alta e să-ți faci de cap.

Una e să-ți umple paharul, și alta e să ți se umple paharul.

Una e să stai prost cu cărțile, și alta e să stai prost cu cartea.

_______________xxx____________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare și Sfânt 1504 - 2004

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (născut în anul 1433 la Borzeşti şi decedat la 2 iulie 1504 în Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva mai multor vecini, cum ar fi turcii, polonezii, ungurii şi chiar muntenii. Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou legendar şi sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare. Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa: "Fost-au acest Ştefan, om nu mare la statu, mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omora fara giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor.""

Ștefan cel Mare și Sfânt 1457 - 1504
Biruitor pentru țară, neam și cruce
C.M.N. - S.N.R.1996
(Cercul militar național - Societatea numismatică română)
Ctitor de țară românească și apărător al întregii Europe

Statuia lui Ștefan este un monument din piatră și bronz închinat domnitorului moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504), realizat în perioada anilor 1925 - 1928 de către sculptorul Alexandru Plămădeală și este amplasat în parcul central din municipiul Chișinău – capitala Republicii Moldova, pe locul unde a fost amplasat altădată monumentul țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Acest monument a avut multe peripeții: cu puțin timp înainte de ocuparea Basarabiei, din anul 1940, statuia a fost mutată la Vaslui; pe data 25 august 1942 a revenit la Chișinău; pentru ca în anul 1944 să revină în România. Într-un final, în anul 1945, autoritățile sovietice au ordonat restaurarea monumentului pe locul initial, la Chișinău.

Salvamont 25 ani 1969 - 1994 XXV

25 ani de la înființarea formațiilor de Salvamont în România

Salvamont sau Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R.) este o organizație recunoscută de utilitate publică care reunește salvatorii montani din România și care se ocupă de reglementarea activității de salvare montană și de pregătirea salvatorilor montani. Salvamont este o asociație cu personal calificat, care oferă servicii destinate să salveze pe cei accidentați sau rătăciți în munți. Salvamontul este compus din personal de înaltă calificare, echipamente materiale și medicale precum și vehicule potrivite terenului puternic denivelat, totul în scopul salvării vieții celor aflați în pericol, pe munte.

Insignă - Statul major general - România - 150 de ani

Considerat a fi dintotdeauna organismul superior de concepţie şi comandă al Armatei Române, Statul Major General a avut şi are, prin atribuţii legal consemnate, un rol esenţial în pregătirea armatei şi a naţiunii române pentru apărare. De la înfiinţare, Statul Major General/Marele Stat Major (S.M.G./M.St.M.) - organism cu activitate permanentă, subordonat Ministerului Apărării Naţionale (Ministerul de Război/Ministerul Forţelor Armate) - şi-a desfăşurat activitatea în baza legilor de organizare a acestui minister, precum şi a legilor şi regulamentelor serviciului de stat major, dovedind realism şi sobrietate în deciziile adoptate şi receptivitate la experienţele, tendinţele şi curentele moderne ale epocii istorice. Primele structuri militare cu atribuţii de stat major au apărut în anul 1831, sub denumirea de Ştabul Oştirii, al cărui şef era ajutorul domnitorului în conducerea treburilor ostăşeşti. Atribuţiile acestui organism erau „construirea şi formarea oastei, aplicarea regulamentului, administraţie, recrutare şi echipare.” După înfăptuirea actului Unirii, în anul 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a luat măsuri pentru crearea unui organ superior de conducere a instrucţiei ostăşeşti. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din data de 12 noiembrie 1859, a fost înfiinţat un Corp de stat major general al Armatei Principatelor Unite, dependent în atribuţiunile sale de ministerele de Război, existente în fiecare principat. La 6 aprilie 1877, odată cu mobilizarea armatei române, prin Înaltul Decret nr. 491, a fost înființat Marele Cartier General, cu atribuţii în conducerea operaţiunilor militare. Ca urmare a experienţei acumulate în timpul Războiului de Independenţă, prin legea din 10 iulie 1878 s-a creat un Consiliu Superior al Armatei, în compunerea căruia se afla şi un Şef al Statului Major al Armatei. Structura şi atribuţiile Marelui Stat Major au fost stabilite prin Înaltul Decret nr. 2945 din 29 noiembrie 1882, când acest organism a fost reînfiinţat. Aflat în subordinea Ministerului de Război, acesta urma a se ocupa cu „studiul chestiunilor de organizare militară, studiul şi pregătirea lucrărilor relative la război, studiul forţelor militare a diferitelor state”.

Insignă - O.S.P. - F.R.R.

(Organizația sportului popular - Federația română de rugby)

Prima atestare documentară a practicării oficiale a sportului rugby în România este menţionată de către Dumitru Manoileanu (fost jucător, antrenor, teoretician al jocului) la 8 septembrie 1913. Cum şi alte izvoare au menţionata data propusă de Manoileanu, dată recunoscută şi de Federaţia Română de Rugby, considerăm ca 8/21 septembrie 1913 este data naşterii oficiale a sportului cu balonul oval în România. La acea dată s–a întâmplat primul meci în care Tennis Clubul Român a jucat cu Sporting Club. Cum, întâlnirea s–a terminat cu un scor egal (3–3), cele două echipe s–au întâlnit din nou, în 13 octombrie. De data aceasta Tennis Clubul Român a învins cu scorul de 6 –0, din 2 încercări. Punctajul acelor vremuri acorda 4 puncte pentru un drop–gol şi 3 puncte pentru o încercare sau transformarea unei lovituri de pedeapsă. Transformarea unei încercări era 2 puncte. Meciurile s–au desfăşurat pe un teren aflat pe Şoseaua Bonaparte (astazi Iancu de Hunedoara). Sus am postat o fotografie a echipei Tennis Club Român, câştigătoarea primului meci oficial de rugby din România, iar mai jos o fază din sportul rugby - placaj nereușit.

În decembrie 1912 se înființează Federația Societăților Sportive din România (F.S.S.R.), reunind Uniunea Societăților Romane de Sporturi Atletice, Asociația cluburilor de fotbal, Federația societăților de sporturi de iarna precum și alte asociații și cluburi sportive individuale ce existau la acea vreme. În 1915 se recunoaste personalitatea juridică a F.S.S.R., aceasta transformându-se apoi în U.F.S.R., (Uniunea Federațiilor Sportive din România). În anul 1933 existau 11 federații sportive. În anul 1929 apare Legea educației fizice și se înfiinţează Oficiul Național de Educație Fizica (O.N.E.F.) ca instituție de stat. În 1940 U.F.S.R. structura de drept privat este desființată, patrimoniul și activitatea fiind preluate de O.S.R. (Organizarea sportului românesc), instituție de stat subordonata inițial președenției consiliului de miniștri și apoi subsecretariatului de stat al educației extrașcolare. O.S.R ste desființată prin lege în 1944 și se reînființează UFSR, persoana juridică de drept privat care va funcționa pe lângă Ministerul Culturii. UFSR a fost desființată în 1946, înfiinţându-se apoi O.S.P. (Organizația sportului popular), instituție de stat care se va restructura și ea în 1948, federațiile sportive devenind secții ale direcției tehnice în 1949. C.C. al P.M.R. desființează O.S.P. și creează C.C.F.S. (Comitetul de cultura fizica si sport). Iată o parte a framântărilor organizatorice ale sportului românesc. Să ne mai întrebăm de ce întârzie să apară rezultate mari în sport?

Cupa tineretului de la sate - 1972 - (box)

Comitetul județean U.T.C. - Locul II

(Uniunea Tineretului Comunist)

Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Campina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – in sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare;

Cupa tineretului de la sate - 1972 - (oină)

Comitetul județean U.T.C. - Locul III

(Uniunea Tineretului Comunist)

Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor și hrisoavelor timpului, fiind menționat prima dată documentar la anul 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Oina este un joc sportiv practicat în aer liber, pe un teren dreptunghiular, preferabil acoperit cu iarbă, între două echipe de câte 11 jucători. Jocul solicită calități sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mișcările de autoapărare față de loviturile mingii, precizie în aruncarea și lovirea mingii cu un baston sau bâtă).

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România. În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.