Epaminonda's Blog.....: NIEDERSCHLEMA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea germană NIEDERSCHLEMA, astăzi

cartier al localității BAD SCHLEMA, districtul ERZGEBIRGE,

landul SAXONIA, din vremuri diferite, câteva vederi generale,

o insignă, o acțiune, un bond al unor companii locale, dar

și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Muzeul

Vila Wisch

Hala

Gara

Puțul minei

Casa de odihnă

Arhitectură locală

Vederi generale

Trimiteri poștală ilustrată

Insignă locală

Acțiune locală

Bond local

***

SĂ ZÂMBIM PE SEAMA

CANDIDAȚILOR LA

PREȘEDINȚIA ROMÂNIEI

Prima declaraţie a lui Klaus Iohannis, după vizita sa la D.N.A.:

- Îmi place clădirea, cred că o cumpăr!

- De ce înmoaie Iohannis pâinea în ciorbă?

- Ca să nu deschidă gura de două ori.

Un procuror se laudă, cu toate că e considerat de colegi puţin dus, că deţine o înregistrare în care Iohannis vorbeşte.

Soţia lui a declarat că, de când a devenit preşedinte al P.N.L., Iohannis are gura slobodă.

____________xxx____________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Spitalul clinic Colțea - 275 de ani 1704 - 1979

Spătarul Mihai Cantacuzino - Întemeietorul Asezămintelor Colțea

Complexul arhitectonic Colţea este un reper al Bucureştilor, situat pe principalul bulevard - axa Nord-Sud a Capitalei, lângă Piaţa Universităţii. Alături de locul unde este ridicată biserica Colţii de astăzi, a existat o biserică din lemn cu câteva chilii construită de Udrea slugerul pe la 1641. Biserica a rămas fratelui ctitorului – Colţea Doicescu - mare clucer (de la care provine şi denumirea mahalalei „a bisericii lui Colţea clucer”). Ulterior, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul şi ridică în anii 1695-1698, mai întâi biserica de piatră cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi, denumită iniţial Mânăstirea Trisfetitele. La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcţionat o şcoală, iar între 1704-1707, a fost construit spitalul cu 24 de paturi „pentru odihna celor neputincioşi”, având spiţerie, case pentru chirurgi şi „o şcoală de ştiinţe” cu odăi pentru dascăli şi alte acareturi. Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, atunci când s-a ridicat şi Turnul Colţei cu intrarea în incintă - fiind cel mai înalt edificiu al vremii, slujind drept clopotniţă şi foişor de foc. Turnul a fost demolat în 1888. Spitalul actual a fost construit între 1867 - 1888 de către arhitectul Joseph Schiffler, de origine olandeză. Acesta a fost ridicat pe locul altuia - reclădit între 1836-1842 după planurile arh. Heinrich van Fausser, antreoprenor fiind arh. Conrad Schwink (cf. Ioana Cristache-Panait: Spitale bucureştene până în pragul sec. al.XX-lea, articol în revista Arhitectura). În anii 2008-2010, Spitalul este în curs de amplă renovare şi completare cu noi pavilioane. Spitalul Colţea şi biserica sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino(1640-1716). Acesta era fratele domnului Ţării Româneşti - Şerban Cantacuzino (1634-1688). Statuia în marmură de Carrara este opera sculptorului Karl Storck şi a fost realizată la 1869.

Spitalul clinic Colțea - 300 de ani 1704 - 2004

Spătarul Mihai Cantacuzino (1650 - 1716) - Întemeietorul Asezămintelor Colțea

Mihai Cantacuzino (cunoscut în istoriografia românească drept spătarul Mihai Cantacuzino (născut în anul 1640 și decedat în anul 1716), fiul marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a fost mare stolnic și spătar al Țării Românești, la sfâșitul secolului al XVII-lea. Pe lângă Așezămânul spitalicesc Colțea din București, el a ctitorit și Mănăstirea Sinaia, după ce a efectuat un pelerinaj în Palestina și în Peninsula Sinai, de unde s-a inspirat în numirea mănăstirii, și apoi a localității – stațiune de mai târziu. În poza aplicată deasupra este reprezentată Statuia spătarului Mihail Cantacuzino, realizată de către sculptor Karl Storck, în anul 1869, din marmură de Carara, situată în curtea Spitalului Colțea.

Insigna - Casa Creației Populare a Capitalei - S.P.C. ?!?!

10 ani de activitate artistică de amatori

Casa Creației Populare din București a luat ființă în anul 1953 și acesteia i-a urmat încă altel în diverse localități și zone ale țării. Crearea acestor centre de cultură s-a constituit măsură binevenită pentru regimul de atunci care viza îndrumarea formațiilor artistice de amatori (numărul acestora era mare), coordonarea unor artiști neprofesioniști, a unor meșteri și creatori populari din toate zonele etnofolclorice ale țării. Pervertirea folclorului românesc a început după anul 1950, când se înfiinţează Comitetul pentru Aşezămintele Culturale, al cărui întâi preşedinte a fost Mihail Roşianu (1900 – 1973). Consilierii sovietici, trimişi în România pentru a staliniza întreaga viaţa politică, socială, culturală şi economică a ţării, au sesizat că foarte multe din formele de expresie culturală nu sunt ”pe linie”. Ele trebuiau adaptate urgent, modelului sovietic. La noi, în domeniul culturii, o contribuţie esenţială şi-a adus-o comisarul cultural sovietic Kusnikov, cel care a dispus înfiinţarea Casei Creaţiei Populare, actualele Centre Judeţene pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.Deviza era ”formă naţională cu conţinut nou”. Asupra ”conţinutului” nu cred că mai are rost să insist. Au urmat glorioasele vremuri ale marilor ansambluri de cântece şi dansuri, o sinistră invenţie comunistă, ”made in URSS”. Primul sediu naţional al Casei Creaţiei Populare a fost stabilit în casa lui Ionel Brătianu din Bucureşti, undeva în zona Bisericii Amzei, acolo unde familia Brătianu avea o bibliotecă impresionantă. În anul 1956 se înfiinţează în fiecare regiune din Republica Populară Română, Casa Regională a Creaţiei Populare. În 1968, după reorganizarea administrativ – teritorială a ţării, în toate judeţele se înfiinţează câte o Casă a Creaţiei Populare, rebotezată apoi cu numele de Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă. Rolul acestor instituţii era acela de promovare a folclorului nou, de încurajare a mişcării artistice de masă, bineînţeles doar acea ”mişcare” care se încadra în paşi de dans tematic, în marea operă de construire a omului nou. După revoluţie, aceste instituţii au rămas…tradiţionale, funcţionând pe acelaşi calapod, promovat de kulturnikul Kusnikov, la care s-a adăugat, evident, puţin folclor bisericesc, ca să se mai dreagă busuiocul, pe traseu.

Insignă - I.C.S.I.T.E.E. 1967 - 1987

(Institutul de cercetare științifică și inginerie tehnologică

pentru echipamente energetice)

I.C.S.I.T.E.E. (Institutul de cercetare științifică și inginerie tehnologică pentru echipamente energetice, initial purtând alt nume, ca de altfel și în zilele noastre) este un institute de inginerie, cercetare și proiectare echipamente termoenergetice. Unitatea care a preluat tradiția vechiului institut este ICPET - GA S.A. (Institutul de cercetare proiectare echipamente termenergetice – generatoare pe bur – societate pe acțiuni), cu sediul în București, sectorul 4, Șoseaua Berceni, nr. 104. Mai jos prezint o istorie a transformărilor acestui institute. În anul 1966 s-a înfiinţat Centrul de Cercetare şi Proiectări Cazane - CCPC - Bucureşti prin desprinderea unei părţi a serviciului de proiectare din cadrul uzinei Vulcan Bucureşti si comasarea cu Institutul de Energetică al Academiei Române. În anul 1967 s-a înfiinţat şi Institutul de Cercetare şi Proiectare Echipamente Termoenergetice (ICPET) Bucuresti, cu domeniul de activitate: turbine de abur şi echipamente auxiliare. În anul 1970 cele două entități de cercetare-proiectare şi Institutul de Energetică al Academiei Române fuzionează sub numele de Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Echipamente Energetice (ICSITEE) Bucureşti, vezi insigna de mai sus. Între anii 1970 - 1991 ICSITEE Bucureşti funcţionează continuu, schimbându-şi denumirea prin reorganizări succesive, reluând în final denumirea ICPET. După alte schimbări, în anul 2004 S.C. ICPET S.A. se divizează în trei societăţi comerciale independente: S.C. ICPET - GENERATOARE ABUR S.A; S.C ICPET TURBO S.A.și S.C. ICPET ECO S.A. Sus am postat logo-ul și sediul central al SC ICPET GA SA - București.

Al II-lea Congres de medicină legală București

I.M.L. 1872 - 1992 (Institutul de medicină legală)

Institutul național de medicină legală „Mina Minovici” este un așezământ dedicat medicinei legale din București. Institutul a fost inaugurat în anul 1892 de către medicul al cărui nume îl poartă. Este prima instituție de profil din România și din lume. Acest institut susține înființarea unui muzeu de antropologie urbană în România. Proiectul a primit avizul favorabil de la Comisia națională a muzeelor și colecțiilor de specialitate, coordonată de Ministerul culturii și cultelor.

Mina Minovici (1858, Brăila – 1933, București) a fost un medic legist și farmacist român. Este faimos pentru studiile aprofundate despre alacaloizi cadaverici, putrefacție, simularea bolilor mintale și antropologie medico-legală. Este fondatorul școlii române de medicină judiciară și a fost directorul primului Institut de medicină legală din România, construit în anul 1892. Fondator al sistemului medico-legal modern, a fost una dintre cele mai proeminente personalități din acest domeniu în Europa timpurilor sale.

Placheta - 1/2 kilometri lansat - București - 10.06.1925

W. Appel P. & M. Panther 499 C.C. - 110.159 km/oră

Nu am nicio informație despre placheta din imagine, competiția sportivă la care face referire, precum și câștigătorul acesteia. Aș fi sincer recunoscător dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație în acest sens.

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și mai jos pozele câtorva clădiri reprezentative ale Bucureștiului.