Epaminonda's Blog.....: BOLKOW

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea poloneză BOLKOW (denumire germană

BOLKENHAIN), județul JAWOR, voievodatul SILEZIA

INFERIOARĂ, câteva vederi generale din perioade diferite,

precum și un jeton, un sigiliu și două insigne locale.

Biserica

Biserica evanghelică

Castelul

Arhitectură locală

Vederi generale

Jeton local

Set 2 insigne locale

Sigiliu local

***

SLOGANURI

ELECTORALE COMENTATE

DIN CAMPANIA ELECTORALĂ

PENTRU PREȘEDINȚIA

ROMÂNIEI - ANUL 2014

de Laurențiu Ghiță - București

ELENA UDREA

„Bună pentru România”

Sloganul ne aduce-aminte,
Că (printr-o exprimare clară)
Ce-i bună pentru-un președinte,
E bună pentru-ntreaga țară!

MONICA MACOVEI

„Mai bună decât ei”

Mesajul e pentru femei,
Să nu rămînă cu sechele,
Că ea-i mai bună decât ei,
Dar nu mai bună decât ele.

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Memorialul Henri Coandă

1910 - Zborul primului avion cu reacție conceput,

construit și pilotat de inginerul român Henri Coandă

Aero Model Club Pucioasa

Henri Marie Coandă a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. S-a născut pe 7 iunie 1886 la Bucureşti, în familia ofiţerului Constantin Coandă (1857-1932). Mama sa era fiica unui medic francez. Tatăl lui Henri era pe atunci căpitan la Marele Stat Major al Armatei. Constantin Coandă a avansat până la gradul de general. A avut şi o carieră politică deosebită, în anul 1918 ajungând, chiar dacă numai pentru o lună, prim-ministru (preşedinte al Consiliului de Miniştri) - a preluat postul de la Alexandru Marghiloman şi l-a predat lui Ion I.C. Brătianu. Ca o curiozitate, prima lege referitoare la circulaţia automobilelor din România, votată şi promulgată de regele Ferdinand în anul 1921, poartă şi semnătura generalului Coandă, în calitate de preşedinte al Senatului României (regulamentul de aplicare a acestei legi prevedea că în localităţi viteza maximă a automobilului este de 12 kilometri pe oră!). Henri a învăţat la Liceul Sfîntul Sava din Bucureşti şi la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, cu grad de sergent major. În urma studiilor militare făcute la Bucureşti a ajuns ofiţer de artilerie. A urmat apoi studii tehnice în Germania, Belgia şi Franţa. În anul 1908 a prezentat la Spa, în Belgia, planorul Coandă-Joachim. Între anii 1911 şi 1914 a lucrat ca director tehnic (designer şef) al uzinelor Bristol Aeroplane Company din Marea Britanie (pe atunci British and Colonial Aeroplane Co.), unde s-au făcut avioanele numite Bristol-Coandă. La concursul de avioane militare ce a avut loc în 1911 în Franţa, la Reims, Coandă a prezentat un avion cu două motoare ce acţionau o singură elice. Acest concurs a fost câştigat de Charles Terres Weymann (1889 - 1976), pilot de curse aviatice şi om de afaceri, despre care în numărul din 20 octombrie 1910 al revistei Flight se afirmă ar fi cumpărat aeroplanul Coandă 1910 (în revistă sunt publicate două imagini ale aeroplanului). Apoi a trecut ca inginer la Delaunay-Belleville din Saint-Denis, în Franţa. Această firmă era renumită pentru maşinile sale de lux, pentru locomotive şi cazane pentru nave. În timpul războiului a produs şi avioane, la comanda guvernului francez. Aici Coandă a proiectat trei tipuri de avioane, printre care şi un biplan monoloc utilizat ca observator de artilerie. Henri a fost căsătorit cu Marguerite Coandă, născută Lecca. În 1940, la căderea Franţei, Coandă a rămas în Paris, unde locuia. În anii 1942 - 1943 ar fi proiectat pentru germani o sanie cu propulsie neconvenţională, ce urma să fie folosită ca ambulanţă pe frontul de est. Între anii 1961 şi 1965 Coandă a fost consultant la Huyck Research Center în Stamford, Connecticut, firmă care derula proiecte de cercetare pentru marina militară a Statelor Unite ale Americii. Inginer şi inventator, Henri Coandă este foarte cunoscut şi datorită efectului care astăzi îi poartă numele. A fost şi membru al Academiei Române. În anul 1970 s-a mutat la Bucureşti, revenind în ţară. Ca o recunoaştere oficială a meritelor sale, a fost numit consilier cu rang de ministru în Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Henri Coandă a fost un geniu obţinând realizări deosebite în numeroase domenii ştiinţifice constând în câteva sute de brevete de invenţie în diferite ţări.

Memorialul Henri Coandă

1910 - Zborul primului avion cu reacție conceput,

construit și pilotat de inginerul român Henri Coandă

Aero Model Club Pucioasa

Aparatul de zbor al lui Henri Coandă, denumit Coandă - 1910, a fost prezentat în octombrie 1910 la al doilea Salon Internaţional de Aeronautică de la Paris. Era echipat cu motoreactorul inventat de Coandă, care l-a numit „turbopropulsor”. Probabil că inventatorul a ales această denumire din motive de reclamă, deoarece motorul nu avea nici o turbină în componenţă. În prospectul de prezentare a avionului din 1910 Coandă se prezenta ca „inginer-aeronaut, mecanician, frigorist, electrician, licenţiat în ştiinţe mecanice, fizice, metalurgice şi constructive al facultăţilor din Paris şi din Liège”. În 1911 Coandă a obţinut un brevet de invenţie elveţian şi unul britanic pentru acest „propulsor”, de fapt doar pentru partea de compresor centrifug. În construcţia avionului său Coandă a introdus cîteva noutăţi importante: sistemul de propulsie, aripa inferioară mai scurtă decît cea superioară şi amplasată decalat spre coadă, pentru ca turbioanele formate să nu se influenţeze reciproc şi să nu scadă portanţa, folosirea placajului şlefuit şi lăcuit în locul pânzei, fixarea aripilor de fuzelaj prin montanţi de oţel. Rezervorul de benzină era amplasat în interiorul aripii superioare. Profilul transversal al aripilor fusese ales în urma studiilor aerodinamice. Motoreactorul avea în compunere un motor cu piston cu patru cilindri (de 50 de cai putere şi de 1000 rotaţii pe minut, răcit cu apă, model Clerget) ce antrena, prin intermediul unui multiplicator de turaţie, compresorul centrifug (ce lucra la 4000 de rotaţii pe minut). Combustibilul se amesteca cu aerul comprimat furnizat de compresor şi ardea în camerele de ardere plasate în părţile laterale ale motorului. Pentru producerea forţei de reacţie gazele de ardere cu temperatură ridicată ieşite din camerele de ardere se destindeau şi se accelerau în două ajutaje. În botul avionului se afla un fel de obturator care permitea reglarea debitului de aer ce intra în motor, şi astfel regla forţa de tracţiune. Tracţiunea la punct fix a motorului era de 220 kilograme-forţă, mult peste valoarea ce ar fi putut fi obţinută dacă motorul Clerget ar fi antrenat direct o elice. Pentru pilotarea avionului erau prevăzute două volane, care acţionau patru cîrme, şi două manete, care modificau poziţia obturatorului şi turaţia motorului cu piston. Pe 16 decembrie 1910, la Issy-les-Moulineaux, Coandă şi-a încercat avionul. Dorea doar să încerce dacă acesta poate rula pe sol. Speriat de flăcările care ieşeau din ajutajele reactive şi de faptul că se ridicase în aer, Henri Coandă scapă avionul de sub control - el era inginer, nu pilot. Avionul se prăbuşi, luînd foc. Dar primul zbor cu un avion cu reacţie avusese loc! Erau vremuri de pionierat în aviaţie, cînd, după cum spunea Coandă, oamenii se aşezau în genunchi să vadă dacă nu cumva roţile avionului se desprindeau de pămînt. Există şi persoane care, plecînd de la lipsa de mărturii scrise contemporane, afirmă că Henri Coandă nu şi-ar fi testat niciodată avionul şi deci nici nu s-ar fi ridicat de la sol cu acesta. A decedat în Bucureşti la data de 25 noiembrie 1972.

Clădirea Primăriei

Hotelul Ceres

Pucioasa este un oraș din județul Dâmbovița, pe cursul superior al râului Ialomița, la 20 km depărtare de Târgoviște. În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor și-a însușit numele de actual Pucioasa. Izvoarele minerale de pucioasă și iod se află în localitatea Pucioasa Sat și sunt cunoscute de peste 170 de ani. Are o populație de peste 14000 de locuitori iar economia orașului se bazează pe turism. Deasupra am postat două fotografii cu clădiri reprezentative pentru orașul Pucioasa.

Insigna Selum

Compania SELUM Steaua electrică Fieni a fost fondată în 1936 sub numele de Electrostar. În 1949 compania a intrat în proprietatea statului fiind rebotezata Steaua electrică. Compania cu sediul în Fieni, a dezvoltat și diversificat continuu producția componentelor și accesoriilor de iluminat. Compania a fost privatizată în anul 1999, pachetul majoritar de acțiuni fiind deținut de trustul olandez Ormalight BV. Sus am postat logo-ul companiei SELUM Steaua electrică Fieni.

Fieni este un oraș dâmbovițean, format din localitatea de reședință și satele Berevoiești și Costești. A fost declarat oraș în anul 1968 și are o populație de aproximativ 7500 de locuitori. Deasupra am postat stema actuală și clădirea primăriei orașului Fieni.

Insignă - Festivalul concurs interjudețean de teatru istoric

Târgoviște - Ediția a II-a 1980 (Turnul Chindiei)

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Oțelinox Târgoviște - 10 ani 1979 - 1989

M.I.M. - (Ministerul Industriei Metalurgice)

OTELINOX a luat ființă la data de 1 iunie 1974 în urma unei licitații internaționale pentru furnizarea tehnologiilor și echipamentelor, câștigate de firmele japoneze NISSHIN STEEL CO Ltd. pentru fabricarea de table și benzi inoxidabile laminate la rece și DAIDO STEEL Co pentru fabricarea profilelor mici și sârmei laminate la cald. În noiembrie 1979 a fost pusă în funcțiune sectia de table și benzi din oțeluri inoxidabile. OTELINOX este singurul producator de table si benzi de oțel inoxidabil laminate la rece din România și Europa de Est. Produsele realizate sunt exportate în special în Europa, dar și în Asia și America de Nord, etc. În februarie 1981 a fost pusă în funcțiune secția de profile mici și sârma laminată la cald, care în prezent nu mai există. În octombrie 1997, pachetul majoritar de acțiuni al S.C. OTELINOX S.A.(51%) a fost achiziționat de către compania SAMSUNG DEUTSCHLAND GmbH – filială a grupului SAMSUNG CORPORATION. În iulie 2002 a fost finalizată o mare investiție prin crearea unei noi secții de productie – Sectia Laminorul nr.2, care produce benzi subțiri și ultrasubțiri din oțeluri inoxidabile cu grosimi cuprinse între 0,05 si 0,8 mm și lățimi între 5 și 650 mm. În aprilie 2010 s-a dat în folosință Sectia Laminorul nr.3, în care se produce oțel inoxidabil de înaltă precizie – benzi late cu grosimi cuprinse între 0.1 și 1,5 mm și lățimi între 30 și 1250 de milimetri. Societatea Oțelinox are aproximativ 840 de angajați și este situată pe Șoseaua Găiești, la nr.16. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al societății comerciale Oțelinox Târgoviște.

Insignă - Municipiul Târgoviște - România

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localitații este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște.

Clădirea Primăriei

Biserica Domnească

Palatul administrativ

Casa de cultură

Magazinul Muntenia

Gara

Catedrala mitropolitană

Muzeul de istorie

Muzeul Poliției

Poarta București

Hotelul Valahia

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 m) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120 – 125 m, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găiești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ.