Epaminonda's Blog.....: APELDOORN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea olandeză APELDOORN, regiunea

GELDERLAND, precum și câteva jetoane, medalii și insigne locale.

Palatul Het Loo

Grădina Het Loo

Monumentul eroilor

Muzeul Cancelariei

Primăria veche

Parcul

Clădirea poștei

Biserică

Biserica mare

Biserica Sf. Maria

Arhitectură locală

Set 4 medalii locale

Set 4 jetoane locale

Set 3 insigne locale

***

PLĂCINȚELE (Aforisme)

de Vasile Plăcintă - Rep. Moldova, născut 1949

Istoria – e o fugă prin trecut.

Talpa, e ştampila ţăranului român.

Uneori, talentul este considerat, un egoism profesional.

Greutăţile, eu întotdeauna le-am întâmpinat cu uşurinţă.
Învăţ femei să meargă pe bicicletă. Încălecarea este gratis!

___________xxx___________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL BUZĂU

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Inaugurarea liniei Buzău - Mărășești 1881 octombrie

1881 octombrie 1941

60 ani de la prima linie cale ferată Buzău - Mărășești

realizată de ingineri români

La 13 septembrie 1872 s-a inaugurat linia de cale ferată Bucuresti – Ploiești - Buzau - Galati - Barbosi - Tecuci – Mărășești - Roman – Suceava. Asfel că un calator care mergea de la Bucuresti la Suceava trebuia sa treaca prin Buzau-Galati-Tecuci-Marasesti spre Suceava, deci trebuia să facă un drum lung si costisitor. Lipsa legaturii directe intre Buzau si Marasesti s-a resimtit pentru prima oara in timpul transporturilor militare din timpul Razboiului de Independenta (1877 - 1878), mai ales ca portiunea de linie din zona Barbosi-Braila putea fi blocata in orice moment cu artileria turca aflata pe Dunare. Imediat dupa razboi, la initiativa curajoasa a Primului Ministru Ion Bratianu, s-a hotarat sa se incredinteze inginerilor romani constructia caii ferate Buzau-Marasesti. Aceasta reprezenta o prioritate atat politica, strategica cat si economica pentru ca lega pe drumul cel mai scurt caile ferate din Moldova cu cele din Muntenia. La 30 martie 1879 se publica in Monitorul Oficial legea nr. 591, promulgata de Regele Carol I, prin care linia Buzau-Marasesti se declara de "utilitate publica", proiectele urmand sa fie intocmite de Ministerul Lucrarilor Publice. Linia, in lungime de 90 km a fost studiata, proiectata si executata intre mai 1879 si 1 iunie 1881, de catre Inspectorul General, ing. Dimitrie Frunza, impreuna cu un grup de 22 de tineri ingineri romani. Constructia liniei a costat 8548675,4 lei aur, respectiv 93214 lei aur/km, fata de 306000 lei aur/km reprezentand costul liniilor executate de concesionarii straini. Inaugurarea oficiala a liniei Buzau-Marasesti s-a facut la 18 octombrie 1881 in prezenta Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, a Primului Ministru Ion Bratianu, membrii ai Guvernului, conducatori ai Directiei Generale CFR si a unui numeros public. Calea ferata Buzau-Marasesti a fost prima linie din Romania, proiectata si construita cu inteligenta romaneasca.

Mărășești este un oraș din județul Vrancea, Moldova, România. Orașul propriu zis numără astăzi aproximativ 10500 de locuitori, el cuprinzând și localitățile limitrofe Siretu, Tișița, Călimănești, Haret, Modruzeni și Pădureni. Sus am postat stema actuală a orașului și emblema sa - Gara CFR.

Orașul Mărășești se află în extremitatea de est a județului Vrancea, la limita cu județul Galați, pe malul drept al râului Siret. Localitatea este un important nod feroviar, în gara Mărășești întâlnindu-se calea ferată dinspre Tecuci (cu ramificație spre Galați și Iași) cu magistrala feroviară dinspre Ploiești spre Bacău și mai departe nordul Moldovei. Deasupra am postat o poză cu Mausoleul eroilor din primul război mondial - Mărășești, județul Vrancea.

Insigna - (Comandamentul 2 operațional Mareșal Averescu - Buzău)

Buzău * 1859 - 1996 Mareșal Alexandru Averescu

Comandamentul 2 operațional Buzău a fost o mare unitate a armatei române, urmașă a Armatei a II-a, de pe timpul comunismului, care avea misiunea de conducere, control, și coordonare ale misiunilor Armatei Române pe teatrele internaționale de luptă. Comandamentul 2 Operațional Buzău, a purtat numele Mareșal Averescu, personalitate marcantă a istoriei militare române. Sus am postat emblema și o poză cu clădirea marii unități buzoiene.

Alexandru Averescu (născut la data de 9 martie 1859 în localitatea Babele, azi Ucraina și decedat la data de 3 octombrie 1938 în București) a fost un mareșal și comandant al Armatei Române în timpul primului război mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României din acest război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

Insignă - Divizia 2 Infanterie "Getica" 1916 - 2011

În prezent nu mai există structură militară de Comandament operațional în Buzău, aici existând doar comandamentul unei mari unități militare de nivel divizie - Divizia 2 Infanterie "Getica".

Insignă regalistă de aviație

Forțele Aeriene Române reprezintă aviația militară a Armatei Române. Înființată oficial la 1 aprilie 1913, prin aprobarea Legii privind Organizarea Aeronauticii Militare de către Parlamentul României, istoria aviației militare române începe odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu.

În anul 1953 Şcoala militară de aviaţie nr. 1 de la Tecuci a primit numele de Şcoala de Ofiţeri de aviaţie „Aurel Vlaicu”, iar în 1958 şi-a mutat sediul pe aerodromul Boboc, devenind Şcoala Superioară de ofiţeri, cu durată de 4 ani, unde se pregăteau atât piloţi militari cât şi piloţi pentru aviaţia civilă, personal navigant şi nenavigant. Revoluţia din decembrie 1989 a deschis instituţiei noi perspective. În 1991 Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Începând cu anul 1997, Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Sarcinile de formare a viitoarelor cadre de aviaţie, din punct de vedere teoretic, au fost preluate de Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov. La 1 august 2003, ca urmare a procesului de transformare şi redimensionare din cadrul Forţelor Aeriene, Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie îşi schimbă denumirea în Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene şi reuneşte cele trei categorii de arme specifice Forţelor Aeriene: aviaţie, artilerie antiaeriană şi rachete sol–aer şi radiolocaţie. În anul 2007 au fost finalizate două proiecte importante, constând în procesul de modernizare a infrastructurii pistei de decolare şi punerea în funcţiune a simulatorului de zbor al avionului IAR – 99 SOIM. La 1 septembrie 2008 pentru eficientizarea procesului de instruire, Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene s-a reorganizat, înfiinţându-se Centrul de Instruire pentru Forţele Aeriene, structură responsabilă de procesul de învăţare şi instrucţie în şcoală.

Insignă - Fotbal club Gloria Buzău

F.C. Gloria Buzău este un club de fotbal din Buzău, situat în cartierul Crâng aflat în partea de vest a orașului, care actualmente activează în Liga a II-a. Istoria fotbalului în Buzău începe din anul înființării Diviziei C, în anul 1938, când a apărut echipa Avântul (al cărei act de naștere datează dinainte de 1930) activând în anii competiționali 1936-1937 și 1937-1938 în Liga de Sud. După cel de al doilea război mondial, Avântul ICAR Buzău evoluează în 1946-1947 în Divizia C, apoi CFR are două apariții divizionare în 1947-1948 în Divizia B și 1948-1949 în Divizia C, după care Buzăul nu mai este reprezentat, aproape un deceniu, la nivel divizionar. În 1958 apare în Divizia C echipa Victoria Buzău, transferată de la Tecuci,care în vara anului 1959 promovează în eșalonul secund, unde nu rezistă decât un an. Urmează iar o pauză divizionară până în 1966, când Buzăul are o nouă echipă în eșalonul al III-lea, Metalul. În 1971, printr-o acțiune de reorganizare a fotbalului buzoian, ia ființă Gloria care, preluând o parte din jucătorii Metalului și locul în Divizia C, reușește în anul competițional 1971-1972 să ocupe primul loc în serie și, după un baraj disputat la Ploiești, să promoveze în Divizia B. Sus am postat logo-ul clubului F.C.Gloria Buzău.

Insignă - Fotbal club Gloria Buzău

În anul 1974, Gloria a devenit club de fotbal, iar la finele anului 1977-1978 Gloria promovează, pentru prima oară, în Divizia A, pentru două ediții de campionat. Cea de a prezență a fost între anii 1984-1987. Cea mai bună performanță este locul 5 în ediția 1984 - 1985. În sezonul 1985 - 1986 a participat în Cupa Balcanică, unde a ajuns până în semifinale, fază în care a fost eliminată de echipa greacă Panionis. În Cupa României, cea mai bună performanță a clubului s-a înregistrat în sezonul 2007-2008, când echipa a ajuns în semifinalele competiției, fiind eliminată de către echipa Unirea Urziceni. Culorile clubului sunt roș-albastru, echipa joacă pe stadionul municipal Gloria de 18000 de locuri. Sus am postat o fotografie a stadionului Gloria Buzău.

Insignă - Tineri pentru Buzău - Puternici împreună 2012

Nu dețin nicio informație despre această insignă sau eveniment. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație sau fotografie i-aș fi sincer recunoscător.

Municipiul Buzău este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. Având 115494 locuitori la recensământul din anul 2011, este al optsprezecelea oraş ca populaţie din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Orașul, al cărui nume este atestat documentar din anul 376 E.N., a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu. Activitățile economice principale din oraș în epoca medievală au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele XVII - XVIII, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat Parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzău a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă, orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi. Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Ţării Româneşti, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelniţa și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. Sus am postat stema veche, comunistă şi actuală, precum şi câteva fotografii cu monumente buzoiene de cultură și arhitectură.

Casa albă (Prefectura)

Palatul comunal (Sediul primăriei) - inaugurat 1903

Palatul comunal - vedere aeriană

Biblioteca județeană Vasile V.Voiculescu

Biserica Greci - datată anul 1500

Gara

Monumentul Omagiu (călărețul de inox)

Sala sporturilor Romeo Iamandi

Magazinul universal Dacia

Biserica Banu - datată anul 1571

Seminarul teologic

Centrul de afaceri

Hala

Hotelul Pietroasa

Bulevardul I.C.Brătianu (azi Nicolae Bălcescu)

Colegiul național Bogdan Petriceicu Hașdeu

Strada Mare (azi Cuza Vodă)

Calea Unirii (azi Bulevardul Unirii)

Cercul militar

Palatul justiției

Episcopia Buzăului și Vrancei (azi Arhiepiscopie)

clădirea veche

Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei - clădirea nouă

Vila Alexandru Marghiloman

Trimiteri poștale ilustrate

Județul Buzău este situat în sud-estul României și are reședința în orașul cu același nume – Buzău. La nord se învecinează cu județele Brașov, Covasna și Vrancea, la vest cu Prahova, la sud cu Ialomița și la est cu județul Brăila. Județul se întinde pe o suprafață de 6103 kilometri pătrați și are o populație de aproximativ 432000 de locuitori. Ca subunități administrativ-teritoriale județul este compus din; 2 municipii – Buzău și Râmnicu-Sărat; 3 orașe – Nehoiu, Pătârlagele și Pogoanele precum și 82 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului. Mai jos am postat câteva locuri de vizitat în acest județ.