Epaminonda's Blog.....: MONBRUN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente arhitectonice specifice localității franceze MONBRUN (nume actual MONBRUN DES CORBIERES), regiunea LANGUEDOC - ROUSSILLON, departamentul AUDE, precum și câteva vederi generale de acum sau din urmă cu aproape un secol.

Biserica

Capela NOTRE DAME DE COLOMBIER

Moara COPIER

Monumentul eroilor locali

Grupul școlar

Arhitectură locală

Piața

Vechea biserică

Vederi generale

***

DICȚIONAR

DE ÎNȚELEPCIUNE

SIRAH – înțelept biblic

Fă gurii tale ușă și încuietoare!
Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina vorbelor rostite.
Darul Domnului este femeia tăcută, iar femeia bine crescută nu are preț pe pământ.

___________xxx____________

UN JETON,

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Insignă vânătoare - A.J.V.P.S. Mehedinți

(Asociația județeană de vânătoare și pescuit sportiv)

Județul Mehedinți este situat în sud-vestul României, regiunea Oltenia-Banat. Reședința județului este municipiul Drobeta -Turnu Severin. Există două posibile origini ale cuvântului Mehedinți: una latină, ce ar deriva din anticul "mediam", colonie romană de lângă localitatea "Mehadia" (Caraș-Severin) sau maghiară: "méhészkedés" - stupărit ("méhek" însemnând albină). Imaginea albinelor în heraldica ținutului regiunii Mehedințiului pare să confirme cea de-a doua origine etimologică. Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului vecin Caraș Severin, la granița cu Mehedințiul. Ca subunități administrative județul are în compunere 2 municipii – Drobeta Turnu Severin și Orșova, 3 orașe – Strehaia, Vânju Mare și Baia de Aramă precum și 60 de comune. Sus am postat stema și harta județului.

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Sus am postat logo-ul AGVPS.

Insignă vânătoare - A.J.V.P.S. Mureș

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 km, p., numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la NE la SV. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin, Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure, Ungheni și 89 de comune. Sus am postat drapelul, harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Mureș.

Anul internațional al Astronomiei - România - 2009

Descoperă singur Universul!

ASTRONOMIA este știința care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului. Anul Internațional al Astronomiei (AIA) a reprezentat aniversarea timp de un an a astronomiei, pe parcursul anului 2009, coincizând cu cea de-a 400-a aniversare a primelor observații astronomice cu o lunetă făcute de către Galileo Galilei și cu publicarea lucrării Astronomia nova de către Johannes Kepler, în secolul al XVII-lea. Această inițiativă a fost o oportunitate pentru locuitorii Pământului pentru a înțelege mai bine rolul astronomiei în îmbogățirea culturilor umane. Mai mult decât atât aceasta a servit ca platformă pentru informarea publicului cu privire la ultimele descoperiri astronomice, punându-se accent pe rolul esențial al acesteia în educația științifică. Sus am postat logo-ul Anului Internațional al Astronomiei - 2009.

Galileo Galilei (1564 – 1642) a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în revoluţia ştiinţifică mondială. Printre meritele sale se numără îmbunătățirea telescoapelor şi a busolelor, efectuarea unor observaţii astronomice precise și susţinerea teoriei copercianiste conform căreia Pământul se învârte în jurul Soarelui. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne” şi „părintele științei moderne”.

La 1 aprilie 1908 ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, Spiru Haret, semnează decretul de înfiinţare a Observatorului Meteorologic şi Astronomic, numindu-l ca director pe Nicolae Coculescu. Observatoarele de la Bucureşti, Cluj şi Timişoara se vor reuni la 1 aprilie 1990 într-un singur institut: Institutul Astronomic al Academiei Române, cel de la Iaşi rămânând de uz didactic. Observatorul din Bucureşti al Institutului va rămâne însă cel mai important centru de observare astronomică din România, în special datorită dotărilor cu care a fost înzestrat încă de la început. Nicolae Coculescu a făcut tot posibilul ca să achiziţioneze cele mai moderne instrumente ale vremii, conform unui principiu care ar trebui să fie valabil şi astăzi: «nu suntem atât de bogaţi încât să ne permitem să luăm lucruri ieftine». Este vorba de marele cerc meridian Gauthier-Prin şi de dublul astrograf Gautier-Merz. Datorită calităţilor lor optice remarcabile, precum şi a grijii cu care au fost instalate de către Gheorghe Demetrescu, ele au fost multă vreme cotate printre cele mai performante instrumente de acest tip. Numai poluarea din ce în ce mai mare a oraşului şi competiţia cu misiunile spaţiale le-au facut sa iasă din circuitul internaţional, deşi dublul astrograf mai participă încă la campanii internaționale care solicită astfel de instrumente. Acestor două lunete li s-au adăugat ulterior alte instrumente, iar în ultimii ani o bază de calcul ultramodernă, care permite cercetării româneşti să participe la programele de colaborare la care Institutul Astronomic al Academiei Române s-a angajat dupa 1990.

A XVI-a Balcaniadă de marș P.T.T. - România - 1987

(Poștă, telefon, telegraf)

Poșta română - Breaza - 20 septembrie 1987

Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziție. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu. La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale. În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Strada Belvedere. La 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoţită de "Regulamentul pentru fixarea atribuţiunilor funcţionarilor telegrafo-poştali". Cu începere din 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poştă rurală", care a avut ca efect imediat înfiinţarea unui număr de 115 birouri poştale rurale. În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900. În anul 1925, adminstraţia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia (comunicaţiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR. În perioada interbelică, administraţia de poştă şi telecomunicaţii a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, structura organizatorică fiind, iniţial bazată pe direcţii regionale. În anul 1955, a fost promulgat Decretul nr.197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de poştă şi telecomunicaţii, fiind din nou consfinţit monopolul absolut al statului în acest domeniu. După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administraţia centrală a statului, reflectate si în domeniul postei si telecomunicatiilor. Sus am postat doua logo-uri din istoria institutiei Posta Romana.