Epaminonda's Blog.....: BIALA PISKA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente arhitectonice

din localitatea poloneză BIALA PISKA,

(denumire germană BIALLA), voievodatul VARMIA ȘI MAZURIA.

Hotelul Kaliszki

Turnul de apă

Biserica ST. ANDREW BOBOLA

Arhitectură locală

Piața mare

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN REGIMUL COMUNIST

de Păstorel Teodoreanu

LA PELISOR - PALAT TRANSFORMAT

DE REGIMUL COMUNIST

ÎN CASĂ DE CREAȚIE

Voi, creatori ai artei pure,

Ce staţi acuma la pădure,

Să fiţi atenţi când vă plimbaţi

Să nu călcaţi în ...ce creaţi!

LA RESTAURANTUL

UNIUNII SCRIITORILOR

Beau băieţii, harnici,

De cu seară-n zori,

Unii sunt paharnici,

Alţii ...turnători!

__________xxx___________

UN JETON.

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Insigna sportivă din fotbal - C.C.E. 1984

(Cupa Campionilor Europeni)

Liverpool - Dinamo București

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:

JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)

- 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)

CAMPIONATE MONDIALE

- 797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )

CAMPIONATE EUROPENE

- 880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )

CAMPIONATE BALCANICE

- 3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )

JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE

- 179 medalii (70 aur)

CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

- 9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )

- 5 locuri II (scrimă)

- 1 loc III (scrima)

CUPA CUPELOR

- 1 loc I (volei masculin)

RECORDURI OLIMPICE : 5

RECORDURI MONDIALE : 4

RECORDURI NAŢIONALE : 2.632

TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10.751

Sus am postat emblemele clubului Dinamo de-a lungul timpului.

Fotbal Club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în anul 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională iar celelalte meciuri pe arena Dinamo. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 cupe naționale și 2 supercupe. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, echipa Ministerului Apărării Naționale, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Sus am postat logo-ul actual al clubului de fotbal Dinamo București.

Liverpool Football Club (cunoscut mai simplu ca Liverpool) este o echipă de fotbal din nord-vestul Angliei. De la fondarea sa în 1892, Liverpool a câștigat cel mai mare număr de Cupe UEFA, supercupe ale Europei și Cupe ale ligii.Terenul propriu al clubului este arena Anfield, cu o capacitate de 45362 de locuri. Clubul a fost fondat la data 15 martie 1892 de către John Houlding, proprietarul lui Anfield. Sus am postat logo-ul clubului englezesc de fotbal Liverpool.

Insigna - Asociația pensionarilor "Casa muncii -CFR"

(Căile ferate române)

Nu am informații suplimentare despre această insignă. Deasupra am postat o marcă poștală cu sigla acestei asociații de pensionari.

Baza transport aerian și Grupul tehnic de aerodrom

1990 - 1995 * 1942

Aviaţia de transport militară are o bogată istorie, anul 1920 însemnând începutul organizării aviaţiei de transport în România, prin Decretul nr. 2705 fiind înfiinţată Direcţiunea Aviaţiei în cadrul Ministerului Comunicaţiilor. Înaintea celui de-al doilea război mondial, au fost constituite în cadrul aviaţiei militare primele formaţiuni specifice aviaţiei de transport care şi-au adus o contribuţie remarcabilă în desfăşurarea acţiunilor de luptă din perioada 1940-1945. Aerodromul are o vechime de 50 de ani, documentele de arhivă certificând faptul că anul 1949 a constituit pentru aviaţia de transport militară anul înfiinţării primei unităţi, respectiv Regimentul 49 Aviaţie Transport. În anul 1971 a luat fiinţă o escadrilă specială, care în 1972 s-a transformat în Flotila 50 Aviaţie transport. Din 1995, organizarea acestei unităţi a fost schimbată, luând fiinţă Baza 90 Transport Aerian, iar în 1996 a primit denumirea de Baza 90 Transport Aerian „Comandor Aviator Gheorghe Bănciulescu”. Misiunea actuală a unităţii constă în executarea transportului aerian de personal, tehnică şi materiale şi de sprijin în folosul Forţelor Aeriene şi al celorlalte elemente din Sistemul Naţional de Apărare, atât în spaţiul aerian naţional cât şi în zone de criză sau conflict, în cadrul unor misiuni sub mandat ONU, OSCE sau NATO.

Ministerul Apărării Naționale a inaugurat la Baza Aeriană 90 de la Otopeni un hangar destinat asigurării mentenanței avioanelor C-130 Hercules. Hangarul este singurul din țară destinat asigurării întreținerii acestui tip de aeronave și a costat 19 milioane RON, find realizat din banii Consiliului Județean Dâmbovița. Hangarul a fost construit ca urmare a faptului că administraţia locală dâmbovițeană Titu a primit de la MApN unitatea militară de la Titu, care a devenit acum un centru al grupului Renault. Investiţia CJ Dâmboviţa de la Otopeni cuprinde şi un simulator pentru avionul de tip Spartan pe care se pot pregăti piloţii. Simulatorul este singurul de acest gen din România şi a fost adus la Bucureşti pentru a reduce consumul de resurse materiale şi financiare, dar şi pentru pregătirea piloţilor la cele mai înalte standarde.

Castelul Peleș - Peleș Castle

Castelul Pelișor - Pelișor Castle

Această medalie are diametrul de 40 mm.

Castelul Peleş a fost construit la iniţiativa primului Rege al României, Carol I, în afara perimetrului comunei Podul Neagului, localitate cu o suprafaţă de 24 de km în anul 1874, an în care, din iniţiativa suveranului, comuna primeşte numele de Sinaia. Un an mai târziu, în centrul localităţii sunt construite primele case boiereşti, iar în 1876 începe construirea căii ferate Ploieşti – Predeal, care străbate şi Sinaia. Concomitent, între anii 1873 şi 1875 a fost edificată fundaţia castelului Peleş. Ceremonia de punere a pietrei de temelie a reşedinţei a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875. Castelul s-a construit pe un teren de 1000 de hectare numit Piatra Arsă sau moşia Sinaia, achiziţionat de Regele Carol I de la Eforia Spitalelor în anul 1871. Realizatorii importantei construcţii sunt arhitecţii: Wilhelm von Doderer (1872–1876), profesor la Technische Hochschule din Viena şi Johannes Schultz (1873, diriginte de şantier, asistentul lui Doderer, iar din 1876 până în 1883, arhitect-şef), Émile André Lecomte du Noüy (1890 – 1892), Karel Liman (1896 – 1924); Jean Ernest, antreprenori, constructori şi proprietari de depozite de materiale de construcţie. Statutul juridic al clădirii se prezintă astfel: fostă reşedinţă regală (1883 – 1947), naţionalizată în 1948, muzeu din 1953 în 1975 şi din 1990 până azi, proprietate din anul 2007 a Maiestăţii Sale, Regele Mihai I al României şi instituţie publică administrată de Statul român, sub egida Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Castelul Peleş a fost construit la iniţiativa Regelui Carol I, pentru a-i servi drept reşedinţă de vară, investită cu funcţii politice, culturale şi simbolice. După 1914, castelul Peleş şi-a exersat în continuare funcţia de reprezentare şi de muzeu, fără a mai fi însă locuit timp 6 luni pe an, aşa cum obişnuia suveranul fondator. Până în 1947, devine spaţiu aulic pentru vizitele oficiale sau găzduieşte ceremonii cu caracter militar. Cel mai important eveniment organizat la Sinaia şi găzduit de castelul Peleş până la abdicarea Regelui Mihai, în decembrie 1947, a fost legat de sărbătorirea semicentenarului castelului în anul 1933 de către Regele Carol al II-lea (1930-1940). În perioada ianuarie – martie 1948, castelul este închis din ordinul autorităţilor comuniste, iar bunurile de patrimoniu sunt inventariate. Cea mai mare parte a colecţiilor de pictură, mobilier, textile, piese de artă decorativă şi cărţi au fost transferate la Muzeul de Artă din capitală. Din luna mai a aceluiaşi an, alte piese au intrat în custodia diferitor instituţii de cultură din marile oraşe ale României, Bucureşti, Braşov, Sibiu etc. Din anul 1953, castelul devine Muzeu Naţional, deschis publicului larg, în timp ce celelalte imobile situate pe domeniul Peleş, precum castelele Pelişor, reşedinţa particulară a celui de-al doilea cuplu regal, Ferdinand I, Maria şi Foişor, fosta Casă de vânătoare a primului Rege al României şi reşedinţă a regilor Carol al II-lea şi Mihai I vor deveni case de creaţie şi odihnă pentru scriitorii, muzicologii şi artiştii plastici agreaţi de regimul comunist. Două decenii mai târziu, în anul 1975, starea de conservare tot mai critică a imobilului determină măsura închiderii acestuia şi evacuarea unei părţi importante a patrimoniului muzeal în depozitele amenajate într-un vechi conac boieresc al familiei Bibescu din Posada, localitate situată la cca 20 de km sud de Sinaia. Între anii 1966 şi 1982, într-o fostă dependinţă a castelului regal, situată în apropierea acestuia, a fost amenajat Muzeul de Artă Decorativă (Ceramica), ce valorifica piese reprezentative din vechile colecţii regale. Concomitent cu lucrările masive de restaurare, castelul găzduieşte până în 1989, anul înlăturării regimului comunist în România, o serie de vizite de şefi de stat. Din 1990, respectiv 1993 şi până azi, castelele Peleş şi Pelişor sunt redeschise spre vizitare. În anul 2007, după cinci ani de negocieri între Statul român şi Casa regală, se ajunge la un acord, prin care castelul Peleş, castelul Pelişor, precum şi întregul domeniu Peleş alcătuit din fostele dependinţe regale, au reintrat în proprietatea Regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947), dar continuă să fie administrate de statul român. Excepţie face castelul Foişor, clădire inaugurată în anul 1881. Acordul cu Casa regală, expirat în anul 2009, în cazul castelului Pelişor şi în 2010, în cazul castelului Peleş, a fost din nou prelungit. În 1932, Foişorul a căzut pradă unui incendiu devastator. A fost reconstruit un an mai târziu în perioada Regelui Carol al II-lea (1930-1940). În anii 1970, clădirii iniţiale i s-a adăugat o aripă nouă şi interioarele au suferit modificări semnificative. După 1989, clădirea a devenit vilă de protocol a preşedenţiei României, statut pe care continuă să îl păstreze. Elaborarea planurilor iniţiale ale castelului Peleş i-au fost încredinţate arhitectului Wilhelm von Doderer (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena. Doderer a înaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca şi din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Proiectele sunt respinse de către Carol I în 1876, iar conducerea lucrărilor este încredinţată arhitectului german, Johannes Schultz, care elaborează planurile castelului în prima sa fază de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian, compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil german, Fachwerk. La 1890, este construită pe locul terasei acoperite de pe aripa de sud, Sala Maură, după proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte de Noüy, discipolul celebrului arhitect francez, Violet Le Duc. În anul 1894, la conducerea lucrărilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 ? – 1928). Sub coordonarea sa, între 1895-1897 sunt amenajate Capela reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentele principeselor de Wied şi Hohenzollern de pe latura de nord şi Mezaninul. În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul dispunând de un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construită centrala electrică. Între anii 1903 – 1906, Liman proiectează Galeria de marmură, Sala de concerte, Sala mică de muzică şi Baia reginei şi amenajează încăperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamnă a Palatului şi apartamentele oaspeţilor din aripa de nord a castelului. Între 1906-1914, se întreprind lucrările de amenajare a teraselor exterioare. La 1906 este înălţat turnul central al castelului, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creaţie a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria, Johann Mannhardt. Totodată, sunt amenajate Sala veche de muzică, Sala Florentină şi Sala Coloanelor, pe locul primei Camere de şah, iar Sufrageria regală este extinsă. La etaj, pe aripa de nord, este construit Apartamentul primului ministru. Între anii 1905 – 1906, sunt concepute vastul Apartament imperial, compus din Salon mare, Salon mic, Dormitor, Budoir, Baie şi Camera valetului şi Apartamentul principilor moştenitori, Ferdinand – Maria. În anul 1906, au loc modificări ale Sălii de teatru de la Parter. Tot acum, sala este adaptată proiecţiilor cinematografice, prin amenajarea cabinei de proiecţie. Aparatura cinematografică a fost modernizată în 1939, de Societatea Concordia din Bucureşti, la cererea expresă a regelui Carol al II-lea. Între anii 1908 – 1911, este definitivată construcţia Sălilor de arme, ca şi decoraţia Sălii Florentine, după planurile arhitecţilor Karel Liman şi Ferdinand de Tiersch, acesta din urmă, consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei. Între anii 1907 şi 1911, este amenajat Holul de onoare pe locul celei de-a doua curţi interioare, principala sală de recepţie a castelului. Holul este decorat în stilul Renaşterii germane, cu subtile accente baroce, de către Bernhard Ludwig din Viena, care colaborează strâns cu arhitectul Liman. Modelul de inspiraţie al sălii îl constituie Sala Fredenhagen a Palatului Camerei de Comerţ din Lübeck. În paralel, sunt construite la Parter, Sala de şah şi Sala de biliard, în continuarea Sălii maure. În sfârşit, între anii 1911-1914 este amenajată terasa cu busturi de împăraţi romani, iar pe aripa de sud-est, este proiectată Sala consiliilor de către arhitectul Liman şi decoratorul vienez, Bernhard Ludwig. Moartea regelui Carol I la 27 septembrie 1914, marchează finalul vastului proiect arhitectonic coordonat de suveran. Dintre furnizorii principali, pentru prima etapă de construcţie, amintim casa Heymann din Hamburg şi atelierul condus de August Bembé din Köln-Mainz. Dintre cei care au lucrat constant la decorarea şi furnizarea de piese de artă decorativă pentru castel, din 1883 până în 1914, îi menţionăm pe Joseph Dollitschek, arhitect şi decorator din Viena, Anton Pössenbacher din München, creator de decoraţiuni şi de piese de mobilier şi L. Bernheimer, din acelaşi oraş, furnizor de decoraţiuni interioare, mobilier, covoare orientale, Habie&Polako, din Viena, furnizori de covoare gen Smyrna, atelierele Zettler din München, 1882, creatorii de vitralii. Acestea au fost lucrate de patruzeci de artişti şi tehnicieni timp de trei ani după schiţele color executate de profesorii E. Widmann si Julius Juers. F. X. Barth. Celălalt autor de vitralii al castelului Peleş a fost A. Zwölfer, titularul unui celebru atelier vienez, cu filiala la Bucureşti. Colecţiile de artă decorativă s-au constituit prin cooptarea unor celebre firme occidentale din epocă: Odiot, din Paris, Eduard Wollenweber, München şi Paul Telge, din Berlin, creatori şi furnizori de produse de orfevrărie. Lor li s-au alăturat Josef Resch, celebru magazin de bijuterii din Paris şi J.A Eysser, fabricant faimos de mobilier din Nürenberg.

Castelul Pelisor a fost deschis publicului vizitator in februarie 1993. Muzeul, cu o valoare inestimabila, ce cuprinde o valenta istorica, o alta memorialistica si una artistica, constituie o importanta componenta a zestrei culturale a poporului roman. Acest edificiu este parte integranta a vastului ansamblu arhitectonic creat de regele Carol I pe valea paraului Peles, intr-o perioada ce se suprapune practic intregii sale vieti traita in Romania. In paralel cu castelul Peles, au fost construite in apropiere Casa Cavalerilor, Economatul, Casa Corpului de Garda, Casa Arhitectilor, Casa Gradinii, iar mai tarziu, intre 1899 – 1902, Castelul Pelisor, un dar oferit de regele Carol I principilor moștenitori. Arhitectul şef al castelului Pelisor, Karel Liman, respecta cerintele comanditarului pentru arhitectura exterioara, cu elemente "Fachwerk", adăugând insa si elemente romanesti, ce dau cladirii o notă vesela: cele doua turnuri acoperite cu olane de gresie colorata, aidoma turlelor de biserici din Bucovina. In ceea ce priveste arhitectura interioara, K. Liman a folosit, fara indoiala la cererea principesei Maria, alaturi de elemente de ,,Arta 1900" elemente romanesti: ocnite specifice Vaii Prahovei, divizarea spatiului prin folosirea elementelor brancovenesti, amplificarea functionalitatii prin compartimentarea spatiului in plan orizontal. Caci, prin treptata intelegere a naturii poporului roman, cu care a ajuns sa se identifice ca nici un alt personaj regal, Maria a inteles necesitatea cuprinderii functiei ,,nationale” in resedinta regala. Decoratia interioara, conceputa de Maria in diverse perioade, 1902 – 1903 si 1925 – 1928, ilustra crezul ei in materie de frumos. In testamentul moral adresat ,,Tarii si Poporului roman” Regina marturisea: ,,daca toate cele frumoase va vor aminti de mine, voi fi pe deplin rasplatita pentru dragostea ce v-am purtat-o, caci pentru mine frumosul a fost un crez.” Cutezatoarele demersuri artistice ale Mariei nu au avut, ca la Carol I, pretentii civilizatoare sau de exemplaritate, ele au fost manifestarea spiritului sau nonconformist, deschis catre nou, doritor de libertate. Ca şi Palatul Cotroceni, Pelisorul va cunoaste mai multe etape ale decoratiei, ce vor ilustra evolutia sentimentelor si a gustului reginei Maria. De la ,,cuiburile aurite”, unde printesa mostenitoare, ranita de lumea reala, se putea refugia pentru a visa departe de cruda realitate, pana la epurarea severa a liniilor, la geometrismul Modern Style-ului sau la includerea in stilul personal a elementelor de arta romaneasca, expresie artistica a identificării Reginei cu durerile si bucuriile neamului romanesc. Aceasta este replica pe care ,,Regina tuturor romanilor” a dat-o, peste ani, regelui Carol I si germanitatii sale nezdruncinate. Castelul Pelisor dezvaluie, prin decoratia sa interioara, personalitatea romantica, misterioasa, indrazneata, promotoare a unei arte noi si insolite a reginei Maria, caci, stilul ales de ea pentru aceasta ,,casa de vis” este ,,Arta 1900”.

Jeton - Hotel "Traian" - Iași

Acest jeton este confecționat din bronz și are diametrul de 58 mm.

În anul 1882 Gustave Eiffel retusa ultimele detalii ale veritabilei bijuterii arhitectonice care avea să devină GRAND HOTEL TRAIAN, hotel de 4 stele din Iași. Poartã de intrare în secolul XIX, impozant si unic, Grand Hotel TRAÍAN îsi scrie istoria prin evenimentele ale cãror gazdã este: 1884 - banchetul celei de a XXI-a aniversãri a Societãii Literare Junimea; 1884 - centenarul rãscoalei lui Horia, eveniment la care au participat Mihai Eminescu si Ion Creangã; 1918 - pe timpul primului rãzboi mondial - aici a funcionat Guvernul României; 1934 - oferã ospitalitate "divei" ecranului Greta Garbo; 1980 - cu ocazia trecerii Flacãrii Olimpice în drum spre Moscova, cazeazã delegatia condusã de I. Pãun. Spectaculos, elegant si cu o pozitie privilegiatã, în centrul orasului, Grand Hotel TRAÍAN este, ca si Palatul Culturii, Teatrul Vasile Alecsandri sau Catedrala Mitropolitanã, simbol al orașului Iasi.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII