Epaminonda's Blog.....: AMAY (AMA)

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente

de arhitectură specifice din localitatea belgiană

AMAY (denumire valonă AMA),

provincia LIEGE, regiunea VALONIA.

Biserica SF. GHEORGHE

Gara

Remiza PSI

Mănăstirea

Castelul JEHAY

Turnul roman din sec. 12

Vilele MARECHAL

***

CÂTEVA

PROVERBE ARABE

Frunzele veștede nu urâțesc arborii frumoși.
Ce nu vrei să știe dușmanul, nu spune prietenului.
Virtuțile încep amar și se termină dulce, iar păcatele încep dulce și se termină amar.

________xxx________

GHICITOARE

Ce viitoare personalități ale lumii

sunt prezentate mai jos?

Vei găsi răspunsul în următorul

articol de blog; BEDZIN - POLONIA

Portretul dreptunghiular

Adolescentul cu șepcuță

Portretul oval

______________xxxxxxxxxxxxxxx_____________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă vânătoare A.G.V.P.S - 1948 - 1983

(Asociația generală a vânătorilor și pescarilor sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Insignă vânătoare A.G.V.P.S. - Capră neagră

Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este un animal care face parte din familia Bovidae, subfamilia Caprinae. Ea este răspândită în regiunile muntoase din Europa şi Asia Mică. Animalul are o înălțime între 110 si 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 8 cm), având înălțimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 și 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre îndărăt. In spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. In timpul verii capra neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun ngricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă.

Insignă vânătoare A.G.V.P.S. - Fazan

Fazanul ( Phasianus colchicus ) este una din cele mai mandre si mai maiestre pasari pe care le putem observa la noi. Este greu sa-ti stapanesti reactia de placere si uimire atunci cand il vezi. Fazanul comun este originar din zona Caucazului si din zona de sud-este a Peninsulei Blacanice. Se presupune ca la noi a fost introdus pentru prima data de catre romani. Fazanul comun este mai mic decat fazanul gulerat si cel mongolic si cel mai putin prolific. Are insa o rezistenta la factorii de mediu mult mai buna si de aceea este foarte bine adaptat. Masculul poate ajunge pana la greutatea de 1,5kg iar femela pana la 1kg. Lungimea totala este de 50-90 cm iar deschiderea aripilor de 70-90 cm. Culoarea penajului este pestrita,de un rosu-aramiu cu dungi negre. Pe spate are reflexii verzi albastrui iar pe cap si pe gat este negru cu reflexii albastre. Pe obraji este de un rosu aprins. Coada este lunga mai deschisa la culoare, cu dungi transversale negre si de multe ori bifurcata ca limba unui sarpe. Femela este crem-cenusiu punctata pe cap, spate, aripi si coada cu pete de culoare brun inchis. Fazanul este o pasare poligama unde cocosul paote avea 5 sau chiar mai multe gaini. In luna mai femela depune in jur de 10 oua pe care le cloceste singura. Perioada de incubatie este de 21 de zile.

Academia națională de educație fizică și sport

București * 1922 - 2002

Prima instituţie de învăţământ superior pentru pregătirea profesorilor de educaţie fizică din România şi-a început cursurile la 1 decembrie 1922, la Bucureşti. A fost a 10-a instituţie de acest fel din lume şi a 5-a din Europa. Activitatea a debutat sub conducerea general prof. Virgil Bădulescu care a obţinut sprijinul Familiei Regale, mai ales a Majestăţii Sale Regele Ferdinand I, a lui Dimitrie Gusti – directorul Casei Culturii Poporului şi a profesorului Vasile Pîrvan. După înfiinţare INEF primeşte sprijin din partea Ministerului de Război (spaţii, terenuri şi bani), Ministerului Instrucţiunii Publice, precum şi a unor facultăţi bucureştene. Beneficiind de o dublă subordonare – a Ministerului de Război şi a Ministerului Instrucţiuni Publice - organizarea activităţii cuprindea trei secţii: secţia universitară – studii cu durata de 4 ani, care pregăteau profesori pentru învăţământ; secţia militară - studii cu durata de 1 an, care pregăteau specialişti pentru armată și secţia de amatori – un “centru de iniţiere” deschis doritorilor pentru practicarea exerciţiilor fizice. Înca din primii ani de existenta UNEFS s-a bucurat de un corp profesoral de elită. Au fost profesori ai acestei instituţi personalitati de marca ale stiintei si culturii romanesti, dintre care amintim: prof. dr. Francisc Rainer, dr.Gr. T. Popa, dr. Horia Dumitrescu, prof. dr. N. Paulescu, col. dr. C. Mihăilescu, prof.dr. D. Mezincescu, conf. Dr. Radu Olinescu, col dr. I. Lascăr, prof.univ. C-tin Rădulescu - Motru, conf. Nae Ionescu, conf. Gh. Zapan, Mircea Eliade, academicianul Octav Onicescu, savantul C. Kiriţescu. Prima promoţie de profesori de Educaţie Fizică a absolvit în 1926, iar din cadrul ei , o serie de absolvenţi aveau să devină personalităţi de referinţă în domeniu; îi amintim aici pe: C. Petre Lazăr, C. A. Botez, Virgil Roşală, Iacob Mihăilă, dr. Adrian Ionescu, dr. Traian Dumitrescu, dr. Florin Ulmeanu. De la înfiinţare promoţiile de absolveţi s-au succedat neîntrerupt de-a lungul anilor. Aici au studiat, s-au format ori şi-au desăvârşit pregătirea, mari sportivi, antrenori emeriţi, manageri şi oameni de afaceri de top din diverse domenii, oameni cu funcţii de răspundere, conducători de instituţii atât în domeniul nostru cât şi în cele în care activează, adevăraţi ambasadori ai României de azi. De-a lungul vremii institu’ia a purtat următoarele denumiri; 1922 - Institutul Naţional de Educaţie Fizică (I.N.E.F.); 1929 - Institutul Superior de Educaţie Fizică (I.S.E.F.); 1937 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.); 1942 - Şcoala superioară de Educaţie Fizică (Ş.S.E.F.); 1945 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.); 1948 - Institutul de Educaţie Fizică (I.E.F.); 1950 - Institutul de Cultură Fizică (I.C.F.); 1968 - Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (I.E.F.S.); 1990 - Academia de Educaţie Fizică (A.E.F.); 1992 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.); 1993 - Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport (A.N.E.F.S.) și 2009 - Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucuresti (U.N.E.F.S). Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al UNEFS București.

1975 - 1985

10 ani de la absolvirea Școlii de aviație "Aurel Vlaicu"

În anul 1911 au funcţionat în Bucureşti două şcoli de pilotaj unde au fost brevetaţi primii piloţi militari: Slt. Ştefan Protopopescu, slt. Gh. Negrescu, slt. Mircea Zorileanu şi slt. Nicolae Capşa. Metodele de învăţare erau dintre cele mai moderne, având în vedere că primii piloţi români au învăţat să zboare pe avioanele de şcoală construite în atelierele de la Chitila. Avioanele erau de tip monoloc, elevii piloţi trebuind să zboare singuri, fără să fie îndrumaţi în aer de către instructori. La 1 aprilie 1912 a luat fiinţă prima şcoală militară de pilotaj, sub conducerea maiorului Ion Macri, fiind cea de-a doua şcoală de aviaţie din lume, după cea din Marea Britanie. Cea de-a doua, „Şcoala de Piloţi Militari şi Civili”, a fost înfiinţată la 1 august 1912, pe aerodromul Băneasa, de către Valentin Bibescu. Ambele şcoli militare au avut o activitate fructuoasă, reuşind să pregătească şi să breveteze circa 100 de piloţi militari, numai în perioada 1912 – 1918. În timpul primului război mondial, Şcoala militară de aviaţie a fost evacuată pentru scurt timp la Tecuci, apoi la Bârlad, Botoşani şi Odessa. În perioada interbelică, la Cotroceni a funcţionat Şcoala pregătitoare de ofiţeri naviganţi, la Tecuci a luat fiinţă Şcoala militară de pilotaj şi antrenament, iar în Buzău, Şcoala de perfecţionare pentru piloţi de război, având sarcina continuării pregătirii în zbor a absolvenţilor şcolilor de la Cotroceni şi Tecuci. Durata şcolii a fost de 2 ani, iar din anul şcolar 1930 – 1931 s-a mărit la 3 ani, în scopul asigurării unei pregătiri superioare, la nivelul tehnicii de aviaţie care se moderniza şi a exigenţelor întrebuinţării în luptă a acesteia. Zborul de instrucţie începea, într-o primă fază, pe avionul Morane-109 şi continua pe avioane de vânătoare de tipul Focker D-111, Spad-61 sau pe avioane de recunoaştere de tipul Potez-15. La Constanţa a funcţionat Şcoala de tir şi bombardament. În 1940 şcolile militare de aviaţie de la Tecuci şi Buzău au fost mutate pe aerodromul Ziliştea-Boboc, terenul de zbor aflându-se pe pământurile lui Alexandru Marghiloman, cedate în folosul aeronauticii şi aviatorilor decoraţi cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”. Intrarea României în războiul de reîntregire naţională, la 22 iunie 1941, aduce aviatorilor de pe aerodromul Ziliştea onoarea de a intra primii în luptă, într-o misiune de bombardament asupra nordului şi sudului Chişinăului. După cel de-al II-lea război mondial, în conformitate cu condiţiile impuse de Comisia Aliată de Control, şcolile militare de aviaţie au fost desfiinţate. După 1948 învăţământul militar de aviaţie a început să se reorganizeze în garnizoanele Sibiu, Mediaş şi Tecuci. În 1953 Şcoala militară de aviaţie nr. 1 de la Tecuci a primit numele de Şcoala de Ofiţeri de aviaţie „Aurel Vlaicu”, iar în 1958 şi-a mutat sediul pe aerodromul Boboc, devenind Şcoala Superioară de ofiţeri, cu durată de 4 ani, unde se pregăteau atât piloţi militari cât şi piloţi pentru aviaţia civilă, personal navigant şi nenavigant. Revoluţia din decembrie 1989 a deschis instituţiei noi perspective. În 1991 Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Începând cu anul 1997, Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Sarcinile de formare a viitoarelor cadre de aviaţie, din punct de vedere teoretic, au fost preluate de Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov. La 1 august 2003, ca urmare a procesului de transformare şi redimensionare din cadrul Forţelor Aeriene, Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie îşi schimbă denumirea în Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene şi reuneşte cele trei categorii de arme specifice Forţelor Aeriene: aviaţie, artilerie antiaeriană şi rachete sol–aer şi radiolocaţie. În anul 2007 au fost finalizate două proiecte importante, constând în procesul de modernizare a infrastructurii pistei de decolare şi punerea în funcţiune a simulatorului de zbor al avionului IAR – 99 SOIM. La 1 septembrie 2008 pentru eficientizarea procesului de instruire, Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene s-a reorganizat, înfiinţându-se Centrul de Instruire pentru Forţele Aeriene, structură responsabilă de procesul de învăţare şi instrucţie în şcoală. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul școlii.

__________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII