Epaminonda's Blog.....: BIALA PRUDNIKA

Mai jos am postat și alte fotografii cu imagini din localitatea

poloneză BIALA PRUDNIKA, denumire germană ZULZ,

județul PRUDNIK, voievodatul OPOLE,

o vedere generală precum și o trimitere poștală ilustrată.

Gara veche

Turnul de apă

Drezina

Turnul orașului cu și fără acoperiș

Arhitectură locală

Vedere generală

Trimitere poștală ilustrată

***

ISTORIA RUJULUI

Există dovezi că în urmă cu 5000 de ani, în Mesopotamia, femeile au inventat vopsitul buzelor și chiar mai mult, decorarea buzelor cu pietre semi-prețioase. Obiceiul vopsirii buzelor nu a fost prea popular în Europa medievală, ba chiar a fost afurist de biserică, fiind considerat ca o încarnare a lui Satan. Mult timp obiceiul rujatului a făcut parte din instrumentarul de seducție al femeilor ușoare. Popularitatea rujului începe să crească în secolul al XVI-lea, când regina Elisabeta I nu ieșea în lume fără a-și vopsi în roșu buzele și în alb obrajii. Astăzi se caută doar produse de machiaj de calitate certificată.

______________xxx_______________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Integer vitae secelerisque purus ???

Președintelui Societății numismatice române

profesor universitar doctor Constantin Preda

la a 70-a aniversare - 1 noiembrie 1995

Constantin Preda (născut la data de 1 noiembrie 1925 satul Morunești, comuna Morunglav, județul Olt și decedat la data de 28 martie 2008 în București) a fost un recunoscut istoric, cercetător, profesor, arheolog și numismat român. Între anii 1947‐1951 a studiat la Facultatea de Istorie, secția de Istorie Veche a Universității Bucureşti, iar în anul 1951 a fost angajat la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti (la Cabinetul Numismatic), al cărui director va ajunge începând cu data de 1 octombrie 1981. Activitatea arheologică a lui Constantin Preda însumează un mare număr de cercetări, în colectiv sau individual, legate în special de Dobrogea, dar şi de alte puncte de interes aflate pe harta arheologică a teritoriului românesc. Din anul 1983 devine preşedinte al Societății Numismatice Române, funcție pe care a deținut‐o până la decesul său. După anul 1989, devine şeful Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române. De altfel, cea mai de seamă activitate a desfăşurat‐o în domeniul numismaticii. A obținut titlul de doctor în istorie în anul 1971 cu lucrarea “Monedele geto ‐ dacilor”. Pe parcusul deceniilor de activitate ştiințifică, datorită meritelor sale remarcabile, i s‐a acordat de două ori premiul “Vasile Pârvan” al Academiei Române. A îndeplinit şi funcțiile de redactor şef al revistelor Dacia, Studii şi Cercetări de Numismatică şi al Buletinului Societății Numismatice Române, respectiv redactor responsabil adjunct al revistei Thraco‐Dacica până la dispariția sa. Nu în ultimul rând amintesc participarea sa la realizarea Enciclopediei arheologiei şi istoriei vechi a României (trei volume) apărute în calitate de coordonator şi autor. Meritele sale au fost recunoscute şi prin disctincția primită din partea preşedintelui României, Ordinul “Meritul Cultural” în grad de ofițer, în anul 2003. Constantin Preda va rămâne pentru cei care l‐au cunoscut un exemplu de determinare, hărnicie şi altruism, oferind tuturor celor interesați ajutor şi consiliere de specialitate.

Campionatul de modele al pionierilor - Arad

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8 - 14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în U.A.E.R. (Uniunea Asociațiilor de Elevi din România). Pe data de 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. Sus este aplicată poza unei fetițe în uniformă de pionier.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad precum și o fotografie reprezentând Catedrala ortodoxă "Sfântul Ioan Botezătorul" - Arad.

Concurs internațional acrobație aeriană

Ploiești - Strejnic - România * 18 - 30 iunie 1986

Strejnicu este localitatea de reședință a comunei Târgșoru Vechi din județul Prahova, Muntenia, România, situată la aproximativ 3 km vest de Ploiești. În nordul localității Strejnicu există un aerodrom - Aeroclubul Gheorghe Bănciulescu - care permite desfășurarea de activități recreative cum ar fi aviația sportivă, aeroplanorismul sau parașutismul.

Aerodromul Strejnic a fost in perioada celui de-al II-lea război mondial, aerodrom de rezerva pentru avioanele de vanatoare care faceau apararea aeriana a zonei petroliere Ploiesti și din anul anul 1947 școala de pilotaj cu motor, a aviatiei sportive. Aici se brevetau câte 2 serii a 40 piloti pe vara anual. Acest aeroclub de talie europeana a fost inchis activitatii de pregătire a piloților sportivi în anul 2006. Deasupra am postat o fotografie a ceea ce mai este astăzi Aeroportul "Gheorghe Bănciulescu" Strejnic, de lângă Ploiești.

Insignă aviație - Acrobat

Insignă - Cotești - Vrancea

Insignă - Cotești - I.A.S. - Vrancea

(Întreprinderea agricolă de stat)

Cotești - I.A.S. - Vrancea - Cotești - 500

Podgoria Cotești - Vrancea cu o istorie de peste 600 de ani, este compusă din localitățile Faraoane, Cîrligele, Budești, Cotești, Urechești, Popești și Tâmboiești, suprafața viticolă fiind de aproximativ 12000 hectare. Centrul podgoriei, comuna Cotești, este atestat documentar din 1471, localitatea căpătându-și acest nume de la căpitanul Stan Cotea Odobescu, care a primit un domeniu în această zonă ca danie din partea domnitorului Țării Românești - Radu cel Mare. În satul Odobasca căpitanul a construit o biserică de lemn, care mai există și astăzi,putând fi vizitată. Despre Podgoria Cotești apar primele mențiuni în 1580, pe vremea domnitorului Mihnea Turcitul. În decursul timpului mai apar acte de danie sau de vânzare a viilor din această zonă. Din punct de vedere al creșterii viței de vie, zona cunoaște o dezvoltare deosebită după anul 1900, când pe lângă soiurile de viță tradiționale, mai sunt aduse și soiuri de vie din Franța și Italia. În Podgoria Cotești au fost construite, de-a lungul secolelor, unele dintre cele mai frumoase mănăstiri din Vrancea – mănăstirea Dălhăuți, mănăstirea Vărzărești, mănăstirea Cotești și mănăstirea Recea. De asemenea, tot în Podgoria Cotești poate fi vizitată și casa memorială “Alexandru Vlahuță”, dar și Muzeul Comunal Cotești. Podgorenii din Cotești sunt nu doar oameni pricepuți la vinuri ci și mari iubitori ai tradițiilor și obiceiurilor din zonă. Așa se face că aici, în Cotești există și o colecție muzeală particulară a uneltelor agricole folosite în viticultură. În Podgoria Cotești există mai multe societăți comerciale de vinificație. Una dintre acestea a reabilitat crama boierului Duiliu Zamfirescu, cu ajutorul unui program al Uniunii Europene. Căci, în Podgoria Panciu a trăit și a scris atât Alexandru Vlahuță cât și Duiliu Zamfirescu. Cele mai renumite soiuri de vinuri ale podgoriei Cotești sunt Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagra, alături de vinurile din categoria Pinot, Merlot, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Babească Neagră, Merlot și Cabernet Sauvignon. Din sortimentele de vin autohton se mai cultivă și Galbena de Odobești și Frâncușa. Vinurile de aici se încadrează în toate cele patru mari categorii: sec, demisec, demidulce, dulce. În Podgoria Cotești se produce unul din cele mai bune vinuri din soiul Șarbă. Vinul produs aici este încântător prin tonurile şi senzațiile dulci, cu note uşor amărui. Este un vin semiaromat şi uşor, iar gustul său este bine structurat şi are o aciditate echilibrată. Se poate consuma în mod optim la o temperatură de 10–12°C împreună cu carne de pasăre sau legume, dar şi alături de o carne de porc fragedă.

Cotești este o comună din județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Budești, Cotești(reședința), Goleștii de sus și Valea Cotești și care are o populație de aproximativ 4600 de locuitori. Comuna este situată în plină zonă viticolă ale dealurilor de la curbura Carpaților, în partea central-sudică a județului. Mai jos am postat o fotografie cu Mănăstirea Cotești.