Epaminonda's Blog.....: ALTENBURG BEI PERG

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură din localitatea

ALTENBURG BEI PERG (astăzi cartier al localității WINDHAAG BEI PERG), din bundelandul AUSTRIA SUPERIOARĂ,

precum și o vedere generală.

Biserica

Mănăstirea

Vedere generală

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

ALBERT EINSTEIN (1879 - 1955)

fizician teoretician de etnie evreiască,

născut în Germania, apatrid din 1896,

elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA,

naturalizat american în 1940

Nu renunța la visele tale, continuă să dormi!
Toată știința nu este nimic mai mult decât o rafinare a găndirii de zi cu zi.
Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine; ce faci pentru alții, rămâne pentru eternitate.

_____________xxx_______________

CÂTEVA MEDALII

INSIGNE ȘI PLACHETE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Dr.Carol Davila 1828 - 1884

Universitatea de medicină și farmacie "Carol Davila" București

Invatamantul superior medical si farmaceutic din Bucuresti dateaza de mai bine de un secol. Carol Davila, medic roman de orgine franceza, in colaborare cu Nicolae Kretzulescu a pus bazele invatamantului medical din tara noastra, infiintand, in 1857 Scoala nationala de medicina si farmacie. Datorita activitatii sale au luat fiinta in tara noastra o serie de societati stiintifice: "Societatea medicala" (1857), "Societatea de cruce rosie" (1876), "Societatea stiintelor naturale" (1876), precum si doua reviste medicale: "Monitorul medial" (1862) si "Gazeta medicala" (1865). In razboiul pentru independenta (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei.Constructia Facultatii de medicina a fost complet terminata si inaugurata in ziua de 12 octombrie 1903 cand s-a facut si inaugurarea statuii lui Carol Davila, asezata in fata facultatii. Initiativa ridicarii unui monument al lui Davila a fost luata la primul congres medical national care a avut loc la Bucuresti in octombrie 1884. Statuia, opera valoroasa a lui Carol Storck, a fost turnata in bronz in atelierele Scolii de arte si meserii din Bucuresti. Inaugurarea edificiului facultatii inseamna o data importanta in evolutia invatamantului medical din Bucuresti. Noul local a adus mari imbunatatiri in functionarea laboratoarelor si organizarea lucrarilor practice, precum si in intreaga activitate didactica. El a adapostit pentru o vreme si o parte a sectiei de farmacie. Cu toate greutatile intampinate, Scoala nationala de medicina si farmacie s-a dezvoltat treptat, si la 12 noiembrie 1869, a devenit posibila infiintarea Facultatii de medicina din Bucuresti, care si-a deschis cursurile in ziua de 22 noiembrie 1869. A fost prima facultate de medicina in cadrul Universitatii din Bucuresti, si, totodata, pe terotoriul tarii noastre; prin ea stiinta medicala a reusit sa se impuna, atat in tara cat si peste granite. In 1898, Scoala de farmacie devine sectie a Facultatii de medicina, recunoscandu-i-se caracterul de institutie de invatamant superior. Ea functioneaza in aceasta situatie pe langa Facultatea de medicina pana in 1923, cand se infiinteaza Facultatea de farmacie, ca institutie separata, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Un rol insemnat la crearea Facultatii de farmacie si la stimularea cercetarii stiintifice farmaceutice l-a avut profesorul Stefan Minovici (1867-1935). Sus am postat logo-ul si o fotografie cu sediul central al Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti - fost IMF (Institutul de Medicina si Farmacie).

Universitatea de medicină și farmacie București - 2005

Carol Davila 1828 - 1884

Carol Davila, pe numele adevărat Carlos Antonio Francesco D’Avila (Charles Davilla) (născut 1828, Parma, Italia şi decedat 24 august 1884 în Bucureşti) a fost medic și farmacist român de origine franceză, cu studii în Germania şi Franţa. Urmează Facultatea de Medicină din Paris, pe care o absolvă în februarie 1853. Sosește în România la 13 martie 1853, la nici 25 de ani, după ce și-a dat doctoratul la Paris și după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne și Cher. Ar fi trebuit să stea în Valahia doar 3 ani dar a stat până la sfârșitul vieții. A fost invitat de domnul Barbu Ştirbei, pentru a organiza serviciul sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România. A fost profesor de chimie la Universitatea din Bucureşti. În 1860 a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, care s-a distins apoi în timpul Războiul de Independenţă. Modelează viața medicală sub patru domni, dintre care trei îi devin prieteni. În Bucureşti, la sosire, impresionează pe Vodă Barbu Ştirbei când se prezintă după trei zile cu rezultatele unei prime inspecții sanitare și cu proiecte de reformă. Al doilea domn pe care îl câștigă Davila de partea lui este Alexandru Ioan Cuza. Azilului său de orfane, întemeiat la București, îi dă numele Elena Doamna, după soția lui Cuza. De acest azil s-a ocupat îndeaproape și Regina Elisabeta. Al treilea domn este Carol I, sub a cărui protecție își desăvârșește în cea mai mare măsură opera. Prima soție, Maria Marsille, fiică de medic francez (Alphonse Constant Marsille) și de boieroaică româncă, a trăit doar un an după căsătorie. Ea s-a stins din viață în martie 1860, la nașterea unui copil. Avea doar 24 de ani. La 30 aprilie 1861 s-a căsătorit cu Ana Racoviţă, nepoata Goleștilor, o frumusețe brunetă, suplă, cu trăsături nobile. În februarie 1862 se naște primul copil, Alexandru, viitorul scriitor și om de teatru. Vor urma două fete, Elena, (viitoarea Elena Perticari), Zoe și încă un băiat, Pia. Ana a devenit colaboratoarea de nădejde a soțului ei, o adevărată parteneră de muncă și sacrificii. Încă de la sosire Carol Davila are mari probleme de sănătate. Din cauza primei lui locuințe întunecoase și umede, de pe cheiul gârlei, Dâmbovița, tânărul face reumatism și, cu timpul, acesta duce la pareza unui braț pe care-l va ține adesea îndoit la spate. În 1865, după ce inspectează închisoarea de la Telega și consultă deopotrivă soldați și pușcăriași, face tifos. În timpul Războiului de Independenţă din 1877 face un antrax infecțios în regiunea cefii, care trebuie operat de urgență, are o furunculoză generală și crize de sciatică care-l fac să umble în baston. Construiește, din aproape în aproape, un sistem medical care funcționează și organizează serviciul sanitar militar și civil. În 1855 înființează o școală de felceri iar în 1856 o școală secundară de chirurgie cu program școlar teoretic-liceal și sanitar-militar. Când adversarii filoruși fac demersuri pentru închiderea școlii, Davila se adresează guvernului francez, care se obligă să o mențină pe cheltuiala lui. Abia atunci caimacamul Alexandru Dimitrie Ghica dă un opis domnesc pentru menținerea tinerei instituții, pe care Davila o transformă curând în "Școala națională de medicină și farmacie". După 10 ani, în 1869 înființează Facultatea de Medicină. Între timp Davila întemeiază învățământul farmaceutic și pe cel veterinar, fondează numeroase societăți și reviste de specialitate (între care Asociația medicilor români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor), organizează conferințe medicale și ține prelegeri cu demonstrații experimentale la Sfântu Sava, înființează, împreună cu horticultorul austriac Ulrich Hoffmann, Grădina botanică din București, introduce concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale. În 1861 creează primul azil de orfane, în care strânge 40 de fetițe din mahalale, iar la puțin timp înființează și un orfelinat de băieți. Cât timp a trăit Davila a funcționat și o școală de surdo-muți, cu atelier de tâmplărie și sculptură. Împreună cu farmacistul Hepites, pune bazele farmaciei române. Tot ideea lui este introducerea consultațiilor gratuite în spitale, pentru bolnavii săraci. Stinge în diferite regiuni ale țării epidemii grave, călătorește și inspectează spitale, participă la Expoziția universală de la Viena din anul 1873 cu un compartiment medical al României, are grijă de copiii orfani. Pe cheltuiala lui se editează culegerea de poezii populare a lui Vasile Alecsandri, pe care Davila, mare iubitor de folclor, o dă premiu elevilor și elevelor din școliile sale. La 4 iunie 1864, se face un prim pas în recunoașterea oficială a patriotismului "străinului" față de noua lui țară și, la Camera Deputaților, se propune acordarea cetățeniei române. Totuși, faptul se împlinește abia după venirea lui Carol printr-un decret-lege semnat chiar de el, la 31 mai 1868. Datorită lui, serviciul ambulanțelor militare și al trenurilor sanitare este pregătit din timp și sute de vieți sunt salvate, iar 13.000 de bolnavi și răniți primesc îngrijiri. Primește decorații și de la români și de la turci. Principele Carol îi telegrafiaza Elisabetei :Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el. Colegii îl invidiază și, spune dr. Zaharia Petrescu, fost elev al Școlii de Medicină, îi iartă cu greu "extrema distincție, eleganța și naturalul manierelor, farmecul conversației, felul spiritual, vesel și plin de duh în care istorisea, ca și bogăția instrucției". În 1870, în timpul războiului franco-prusac este în Franţa cu un proiect nobil de a organiza o ambulanță cu concursul elevilor români din Paris și de a se consacra în ajutorul victimelor războiului. La 5 mai 1874 a fost propus pentru inițiere în francmasonerie. Davila continuă să muncească cu și mai multă îndârjire, până la moarte, adică până la 24 august 1884. Face parte din caracterele mari ale secolului și încercă să formeze caracter și la elevii lui. Elevii săi sunt trimiși la marile facultăți din Europa și se întorc doctori în medicină. Devin profesori la facultatea înființată la București. "Ne recomanda să fim cinstiți și să nu ne lăsăm mituiți." spuneau foștii săi elevi. Pe cartea sa de vizită nu e scris decât un singur cuvânt: DAVILA. Este suficient pentru toată lumea. La solicitarea Ministerului de Război, Constantin Brâncuşi a executat un bust din bronz al generalului Carol Davila, pentru a fi amplasat în curtea Spitalului Militar Central. Personalitate complexă, Carol Davila a fost perceput în mod diferit, uneori contradictoriu de către contemporani. Sabina Cantacuzino, care l-a cunoscut, scria despre el, cu buna sau rea intenţie: „Era un om plăcut, deștept, activ, bun organizator, dar ambițios și, se zicea, lingușitor. El fusese adus de Știrbei, dar se avu bine pe rând nu numai cu toți domnitorii: Cuza, Carol, ci cu fiecare ministru, lucru foarte rău văzut pe vremurile acelea de lupte politice pasionate, neținându-se socoteală că era străin și avea un scop special în activitatea lui. Zicea că este fiul natural al lui Franz Lisut și al contesei d'Agout; semăna mult cu cel dintâi, dar nu e menționat în nici o biografie a marelui muzicant. El ne spunea că numele îi vine de la un oraș în Spania(Avila). Era de o violență nespusă și martiriza strașnic, deși o iubea, pe biata lui nevastă. Când îl apucau nebuniile, răsturna masa cu tot serviciul, spărgând pahare, sticle, trântea ușile de tremura casa.” ?!?!?

Al 8-lea raliu balcanic - România 1972

A.C.R. - (Automobil clubul român)

In anul 1972 A.C.R. a fost organizatorul editiei a VIII-a a Raliului Balcanic in perioada 17-19 noiembrie, la competitie participand echipele nationate de automobilism ale Romaniei, Bulgariei si Turciei. Traseul a fost urmatorul : Brasov-Rucar-Campulung-Curtea de Arges-Titesti-Sibiu-Sebes-Petrosani-Hateg-Copsa Mica-Tirnaveni-Praid-Gheoghieni, a urmat apoi segmentul Gheorghieni-Lacu Rosu-Poiana Teiului- Toplita care a fost parcurs de de trei ori , la a treia iesire din Toplita s-a plecat spre Praid-Miercurea Ciuc-Tg. Secuiesc-Poiana Sarata-Tg Secuiesc-Brasov. Echipa nationala a Romaniei a utiliza in premiera cele 4 automobile Renault 12 Gordini importate de A.C.R. Dupa ce a castigat primele doua probe speciale (Moeciu si Mateias) bulgarul Ilia Ciubrikov, unul din favoritii competitiei (Renault Alpine 1600, castigatorul editiilor 1969 si 1970 ale raliului) a abandonat (defectiuni la ambreiaj si la cutia de viteze). Un alt favorit al raliului, pilotul turc Suren Faruk (Porsche 911S) a suferit o defectiune tehnica (aprinderea) la prima proba speciala de la Gheoghieni, a intarziat la start 90 de minute fiind descalificat. El a continuat insa sa parcurga probele speciale, castigand in afara concursului 5 dintre ele. Raliul a fost castigat de echipajul Eugen Ionescu Cristea/Petre Vezeanu (Renault 12 Gordini) urmati de Horst Graef/Nicolae Curtov (Renault 12 Gordini) si Aurel Puiu/Constantin Pescaru (Renault 12 Gordini). A patra « Gordina » cu care au concurat romanii Florin Morassi/Andrei Bellu s-a clasat pe pozitia a IV-a in Clasamentul General. Practic a fost o revansa a romanilor, care pentru prima data in Raliul Balcanic au beneficat de masini performante si in plus de o asistenta tehnica corespunzatoare, condusa de ing. Hubert Melot, seful departamentului de competitii al Regie Nationale RENAULT. Articolul publicat de regretatul jurnalist Dumitru Lazar in revista Autoturim ofera un amanunt interesant, precizand ca doua din masinile Renault 12 Gordini utilizate de lotul Romaniei erau echipate cu motoare de 165 CP (masina castigatoare si cea clasata pe pozitia a IV-a) in timp ce celelate doua erau in varianta standard de 125 CP. Fotografia prezentata imortalizeaza echipajul castigator Eugen Ionescu Cristea / Petre Vezeanu, pe podiumul de sosire de la Brasov. Raliul Balcanic 1972 a masurat 1950 de km si a inclus 12 probe speciale (160 km) particiantii care au terminat cursa conducand fara intrerupere 29 de ore si jumatate.

Automobil clubul român

Federația română de automobilism și karting

Raliul Dunării 1978

In luna septembrie a anului 1978 s-a desfasurat in Romania a XII-a editie a Raliului Dunarii (1978 km, cu 23 de probe speciale). Traseul deosebit de solicitant, ba chiar excesiv de dur, a facut ca aceasta etapa din Campionatul European sa fie incheiata de doar sase echipaje. Castigator a fost I.Ciubrikov-P.Cerovski (Bulgaria, Renault 5 Alpine), urmat de V.Blahna-L.Hlavka (Cehoslovacia, Skoda 130 RS). In continuare, s-au clasat, remarcabil, patru echipaje romanesti, toate pe Dacia 1300 : I.Olteanu-O.Scobai ; Gh.Urdea-M.Stangaciu ; C.Bercea-C.Tit ; A.Szalai-A.Vinta. De mentionat ca printre pilotii care au abandonat s-a numarat A.Ferjancz (Ungaria, R17 G), care conducea detasat la jumatatea cursei, si polonezul B.Krupa (Renault 5 TS).

Raliul Dunării Edițiile 12 și 13

România 1977 - 1978 A.C.R.

F.R.A.K. - Federația română de automobilism și karting

Federația română de automobilism și karting s-a reorganizat în două federații distincte - Federația română de automobilism sportiv și Federația română de karting. Deasupra admiri logo-ul Federației române de karting.

Raliul Dunării Edițiile 14 și 15

România 1979 - 1980 A.C.R. F.R.A.K.

La data de 5 aprilie 1904, în salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucuresti, un grup de automobilisti, constituiti in Adunarea Generala, a hotarat si a semnat actul de infiintare a primei asociatii a automobilistilor din tara noastra: Automobil Clubul Roman (ACR). Automobil Clubul Roman se inscrie, astfel, in primele 10 cluburi centenare din Europa si in primele 14 cluburi centenare din intreaga lume.

Raliul Dunării - Dacia - Ediția a XVI-a - 1981

Deva - Hunedoara

Raliul interanțional al Dunării - 1968- ACR

Deasupra am postat logo-ul Automobil clubului român.

A.C.R.R. - București

Automobil clubul regal român

__________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

0,5 peso aur 1953 - Columbia

Antonio Amador José de Nariño Bernardo del Casal a fost un om politic columbian, luptător pentru cauza independenței naționale, care a trăit între anii 1765 - 1824.