Epaminonda's Blog.....: AITONA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de arhitectură din localitatea spaniolă AITONA, regiunea SEGRIA, provincia LLEIDA, comunitatea autonomă CATALONIA, precum și câteva vederi generale.

Biserica

Hotelul

Arhitectură locală

Vederi generală

Vedere aeriană

***

CELEBRITĂȚI ALE LUMII

DESPRE MEDICI

ȘI ACTUL MEDICAL

JOHN CHIENE (1843 - 1923)

profesor și chirurg scoțian

Operația a fost un succes deplin,

dar pacientul a murit din altă cauză.

DON HEROLD (1889 - 1966)

scriitor și umorist american

Medicii cred că mulți pacienți care pur și simplu

au plecat dezamăgiți înainte să intre la consult

sau după prima consultație nu au mai revenit,

au reușit să se vindece.

SYDNEY TREMAYNE (1912 - 1986)

scriitor și jurnalist canadian

Vai de medicul care nu poate prescrie

un tratament costisitor unui pacient bogat.

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Cpt. av.Alexandru Șerbănescu (1912 - 1944)

Ziua regimentului "Căpitan aviator Alexandru Șerbănescu"

Căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu, cunoscut ca „Alecu”, (născut 1912 – decedat 18 august 1944) a fost un as al aviației de vânătoare al aviației române, în timpul celui de al doilea război mondial. Format inițial ca vânător de munte, este atras de aviație, devenind întâi observator aerian, iar în anul 1941 pilot, zburând inițial pe avionul IAR 80, ulterior pe BF109 G. A participat la campaniile de la Stalingrad, Dnepropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației URSS. A participat la apărarea regiunii petroliere Ploiești, împotriva aviației de bombardament americane. A luptat în cadrul Grupului 7 Vânătoare în perioada 22 august 1942 – 27 octombrie 1943 și apoi Grupul 9 Vânătoare, unde a ajuns și comandant. A căzut eroic în lupta împotriva Aliaților, copleșit de escorta de avioane Mustang, ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului din 18 august 1944, în zona Rușavățu – Buzău. În momentul căderii era asul cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47) din Forțele Aeriene Regale ale României. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul militar Ghencea – București, în data de 22 august 1944. A fost citat de două ori pe ordin de zi și decorat cu următoarele ordine și medalii: Mihai Viteazul, Steaua României, Coroana României, Virtutea Aeronautică, Bene Merenti, Peleș și Crucea de Fier. Numele eroului căpitan aviator Alexandru Șerbănescu a fost purtat de un regiment de aviație transformat apoi în Baza Aeriană 95 din Bacău (denumirea actuală - Flotila aeriană 95 - Bacău).

A.S.E. - Academia de studii economice București - 1968

50 ani de învățământ economic superior în România

Academia de Studii Economice din București, abreviat ASE București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul ASE se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii Economice din București a luat ființă în baza unei legi care a fost promulgată de către Carol I prin Decretul Regal nr. 2978 din data de 6 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale". Actuala denumire datează din anul 1967, de-a lungul anilor instituția a pregătit zeci de generații de economiști, contribuind la afirmarea și dezvoltarea învațământului, științei și culturii economice din România. Academia de Studii Economice din București este atașată tradiției gândirii libere, libertății academice, recunoașterii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și principiului supremației legii. Sus am postat logo-ul şi o imagine cu clădirea ASE București.

A.I.S.M. - (Academia de înalte studii militare)

Alere flammam - (Pentru a menține flacăra)

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".

A.G.R.U. -Pentru neam și lege

(Asociația generală a românilor uniți)

Asociaţia Generală a Românilor Uniţi,Greco-Catolici (AGRU) este o Asociație de tip acţiune catolică cu caracter religios, cultural, sportiv şi umanitar a credincioşilor laici greco-catolici din România. Este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, apolitică, funcţionând în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare civile și canonice. La 23 noiembrie 1929, se deschidea la Blaj congresul de constituire al Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi (AGRU). Între această dată şi reînfiinţarea din 1990 s-a intercalat şi un lung şi trist hiat (1948-1989). La 29 noiembrie 1929 lua formă concretă, prin congresul patronat de Mitropolitul Vasile Suciu, dorinţa exprimată în diverse întruniri şi conciliabule locale în Transilvania, de a opune asaltului secularizării (atunci încă nu se folosea termenul) şi atacurilor contra Instituţiei Bisericii, un laicat responsabil, organizat, puternic. Primul preşedinte a fost ales Valeriu Pop, un tânăr avocat din Bistriţa, preşedintele comitetului de iniţiativă, iar secretar general Augustin Popa, profesor la Academia teologică din Blaj (nu era preot). Membri marcanţi: prof. Iuliu Haţieganu, Nicolae Drăgan, Romul Boilă, Alexandru Borza..

Arad - insignă tir

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al județului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureș, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Dedesubt am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad precum și două fotografii cu clădiri reprezentative și inconfundabile ale municipiului Arad (Palatul de Justiție și Palatul Szantay).