Epaminonda's Blog.....: KUWAIT

0,5 dinari 1968

KUWAIT

Este un stat suveran, tânăr și redus ca dimensiuni,

emirat constituțional ereditar,

situat în nord estul Peninsulei Arabice,

vestul continentului Asia.

În largul coastelor de nord-est se află Insula Bubiyan,

cu un relief de câmpie.

Partea de vest a Kuwaitului seamănă cu o deltă,

dominată de Munții Ad Dibdiba

cu altitudini de până la 306 metri.

Se învecinează în sud cu Arabia Saudit,

iar în nord cu Irak și are deschidere în est la Golful Persic.

Numele de Kuwait este un derivat al cuvântului arab ākwāt,

plural kūt, care înseamnă „fortăreață construită lângă apă”.

Și-a câștigat independența față de

Regatul Unit al Marii Britanii la data de 19 iunie 1961.

Emiratul se întinde pe o suprafață de 17818 km.p.,

la o populație de aproximativ 3,1 milioane de locuitori,

iar capitala este în orașul Kuwait.

Nu are o deviză națională unanim acceptată.

Stema:

Steagul oficial adoptat la 7.09.1961:

Steagul oficial între 1899 - 1909:

Steagul oficial între 1909 - 1914:

Steagul oficial între 1914 - 1961:

Aversul bancnotei aplicate aici prezintă Turnurile kuwaitiene, monument arhitectonic inconfundabil al orașului și statului Kuwait.

Reversul bancnotei prezintă o imagine de ansamblu a orașului port industrial Shuwaikh. Eu am postat suplimentar și o fotografie cu un centru comercial din același oraș.

Mai jos admiri o medalie aniversară kuwaitiană,

confecționată din aur, precum și o monedă.

Medalie - A 40-a aniversare a statului Kuwait.

Monedă de 100 dinari

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Ion Romanescu – Buzău

comandor de aviație, în rezervă

LA STÂNĂ

Ciobanul fluieră de drag

Când are o băciţă-n prag

Şi se cutremură-n bordei;

Să stingă paşnic… focul ei!

DIN RESPECT

Hoțul de la hoț nu fură

Ba se ajută, evident,

Printr-o strânsă legătură

Până ajunge-n ...Parlament!

___________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - A.V.P.S. "Acvila" - București

(Asociația vânătorilor și pescarilor sportivi)

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și o vedere poștală cu orașul București, din anul 1983.

Insignă - A.J.V.P.S. - Teleorman

(Asociația județeană a vânătorilor și pescarilor sportivi)

Județul Teleorman este situat în sudul României, în regiunea Muntenia. Reședința județului este municipiul Alexandria. Județul se întinde pe o suprafață de 5790 km p numărând aproximativ 360000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune din; trei municipii - Alexandria, Turnu Măgurele și Roșiorii de Vede, două orașe – Zimnicea și Videle precum și 92 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Teleorman.

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Aceasta este organizată pe filiale județene. Sus am postat logo-ul AGVPS.

Pentru merite deosebite

Asociația națională "Cultul eroilor" - România

Prima institutie care si-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei si faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Cazuti in Razboi. Infintata la 12 septembrie 1919, prin Inaltul Decret Lege nr. 4106, semnat de Regele Ferdinand, acest organism era chemat “sa vorbeasca viitorimii despre jertfele si izbanzile noastre, despre frumusetea virtutilor ostasesti si despre nezdruncinata tarie a sufletului romanesc”. Societatea a functionat sub inaltul patronaj al Reginei Maria, ca presedinte de onoare, si al IPS. Mitropolitul Primat Miron Cristea, ca presedinte executiv, devenit ulterior Patriah al Romaniei. Din anul 1927, acesta si-a scimbat denumirea in Societatea “Cultul Eroilor”, iar in 1940 s-a numit Asezamantul National <> pentru Cultul Eroilor. Dupa abdicarea Regelui Mihai I si proclamarea Republicii, prin Decretul nr. 48 din 29 mai 1948. Asezamantul National “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desfintat, atributiunile si patrimoniul acestuia fiind transferate Ministerului Apararii Nationale. Hegemonia U.R.S.S. adusa de cel de-al Doilea Razboi Mondial a condus la impanzirea teritoriului tarii cu monumente dedicate “Ostasului Sovietic Eliberator”, in detrimentul eroilor romani. Abia din 1975, in conditiile emaniciparii de sub tutela Uniunii Sovietice, cand s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr. 117/1975 avand ca obiect reglementarea operelor comemorative de razboi, incepe sa se manifeste, destul de modest, cultul fata de eroii neamului. Dupa evenimentele din decembrie 1989, la initiativa unui grup de ofiteri, a fost infintat Comitetul National pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor (CNRIMCE). Prin Sentinta Civila nr. 664, din 19 noiembrie 1991, data de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, asociatia a dobandit personalitate juridica, iar in baza ordinului ministrului apararii nationale, general locotenent Niculae Spiroiu, a primit acordul de a functiona sub patronajul Ministerului Apararii Nationale, avand sediul Conducerii Comitetului in cladirea Palatului Cercului Militar National din strada str. Constantin Mille, nr. 1, etaj 4. La scurt timp, prin Hotararea Sfantului Sinod Nr. 3036 din 19-20 iunie 1992, Comitetul a primit aprobarea de a functiona sub Obladuirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, avand ca parinte spiritual pe Parintele Patriarh Teoctist. La conferinta nationala din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociatia Nationala “Cultul Eroilor”, asumandu-si misiunea de a prelua obiectivele “Asezamantului National << Regina Maria>> pentru Cultul Eroilor”. Infiintat din necesitatea de a pune capat degradarii si profanarii operelor comemorative de razboi si a cimitirelor de onoare ale eroilor, C.N.R.I.M.C.E. a trecut la reorganizarea filialelor in teritoriu, reusind, in mai putin de un an, sa infinteze 32 de filiale judetene si numeroase subfiliale orasenesti si comunale, in conducerea carora au fost cooptate persoane cu responsabilitati si putere de decizie din cadrul administratilor locale, fosti comandanti de garnizoane si regimente, slujitori ai bisericii, cadre didactice, oameni de cultura, veterani de razboi si cadre militare in rezerva si in retragere. Sus am postat emblema Asociatiei naţionale “Cultul eroilor”.

Școala militară de maiștri militari și subofițeri

a forțelor terestre - Basarab I

50 de ani de la înființare 1960 - 2010

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre „BASARAB I” este purtătoare a valorilor şi moştenirii, cultural - educative a şcolilor de formare a maiştrilor militari şi subofiţerilor care au precedat-o, formând în ultimi 17 ani de existenţă peste 12000 de maiştri militari şi subofiţeri şi perfecţionând pregătirea altor 3000, pregătire a cărei calitate a fost apreciată permanent de conducerea Armatei României, cât şi de cea a partenerilor şi aliaţilor acesteia, în teatrele de operaţii. În data de 25 iulie 1960, în baza ordinului Marelui Stat Major General, în garnizoana Piteşti s-a înfiinţat Şcoala Militară de Subofiţeri Tancuri şi Auto, prin contopirea Şcolii Militare de Subofiţeri de Tancuri din Târgovişte cu Şcoala Militară de Subofiţeri Tehnici Tancuri şi Auto din Mizil şi cu Şcoala Militară Tehnică Auto din Craiova, din 1964 denumită Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri Tancuri şi Auto, iar din 1974 Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri “BASARAB I”. Prin Hotărârea Guvernului României nr. 906/1990, Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri “BASARAB I” se transformă în institut militar de învăţământ superior, sub denumirea de Institutul Militar de Auto “BASARAB I”, asigurând pregătirea ofiţerilor cu studii superioare în arma auto şi formarea maiştrilor militari şi subofiţerilor în aceeaşi armă. În anul 1996 instituția de învățământ primește numele Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Trupelor de Uscat, iar din 2004 și “BASARAB I”.

Basarab I (numit în documentele medievale de asemenea Ivanco Basarab, Bassaraba și Bazarad), supranumit în epoca modernă Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Țării Românești. A domnit aproximativ între anii 1310 – 1352.