Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Banca Națională a statului asiatic Cambodgia procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea în circulație a unor bancnote mai rezistente la uzură și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerii acestora. Aici sunt prezentate bancnotele vechi și noi de 5000 rieli.

Pe aversul ambelor bancnote este reprezentat chipul lui Norodom Sihanouk.

Norodom Sihanouk (1922 – 2012) a fost rege al Cambodgiei din 1941 până în 1955 și din nou din 1993 până în 2004. A fost conducător efectiv al Cambodgiei din 1953 până în 1970. După cea de-a doua abdicare în 2004, a fost cunoscut drept Regele-Tată al Cambodgiei, o poziție în care a păstrat multe dintre responsabilitățile sale anterioare, ca monarh constituțional. A deținut atât de multe poziții începând cu anul 1941 încât Guiness Book of Wolrd Recordsl-a identificat ca politicianul care a deținut cele mai multe funcții politice din lume. Au fost incluse cele două mandate ca rege, două ca prinț suveran, una ca președinte, două ca prim-ministru, și nenumărate poziții ca lider al guvernelor în exil. A servit ca șef al statului marionetă pentru guvernul Khmerilor Roșii în perioada 1975 - 1976.

Pe reversul ambelor bancnote este reprezentat podul cambodgian Kampong Kdei.

Podul Kampong Kdei leagă localitățile între ele Angkor și Plmon Chisor. A fost cel mai lung pod din lume, cu mai mult de douăzeci arcurile înguste care se întind pe 87 de metri. Podul a fost construit în secolul al XII-lea în timpul domniei regelui Jayavarman al VII-lea fiind unul dintre puținele poduri din Imperiul Khmer, care au supraviețuit până în ziua de azi.

2. Banca Scoției procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea în circulație a unor bancnote mai rezistente la uzură și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerii acestora. Aici sunt prezentate bancnotele vechi și noi de 10 lire sterline.

Pe aversul bancnotei vechi este reprezentat chipul lui Walter Scott, Banca Scoției, iar pe revers este reprezentat Viaductul Glenfinann

Sir Walter Scott (1771 – 1832) a fost un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieții sale. Se poate spune că Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană.

Banca Scoției este o bancă comercială și de compensare cu sediul în Edinburgh, Scoția. Ea ființează din secolul al XVII-lea, fiind cea de-a cincea cea mai veche bancă supraviețuitoare din Regatul Unit (Banca Angliei fiind înființată cu un an înainte) și este singura instituție comercială creată de Parlamentul Scoției și care există și azi. A fost una dintre primele bănci din Europa care își imprima și își imprimă încă propriile bancnote lire sterline în cadrul unor acorduri juridice prestabilite.

Viaductul Glenfinan este o îndrăzneață construcție inginerească în sensul că este un viaduct feroviar puternic curbat ce poate fi admirat și azi. Viaducutul a fost construit în anul 1890 de către compania engleză “Robert McAlpine & Sons peste râul Finnan și are lungimea de 416 metri. Alte caracteristici tehnice ale viaductului sunt: 21 deschideri semicirculare de 50 de picioare (15 metri), înălțimea maximă - 30 metri, are o singură cale, lățimea între parapeți – 5 metri și raza de curbură - 242 metri. Betonul utilizat este un beton în masă, care nu conține nici o armătură metalică. Viaductul și-a sporit faima deoarece a apărut în mai multe filme din seria Harry Potter.

Pe aversul bancnotei noi este reprezentat chipul lui Mary Fairfax Somerville.

Mary Fairfax Somerville (1780- 1872) a fost o femeie-savant și scriitoare din Scoția. Printre domeniile de care s-a ocupat cu predilecție au fost matematica și astronomia.

3. Banca Națională a statului european Elveția procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea în circulație a unor bancnote mai rezistente la uzură și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerii acestora. Aici sunt prezentate bancnotele vechi și noi de 10 franci.

Pe aversul bancnotei vechi este reprezentat chipul lui Le Corbusier.

Le Corbusier, nume real Charles-Édouard Jeanneret-Gris (1887 - 1965) a fost un arhitect, urbanist, decorator, pictor, sculptor, realizator de mobilier, teoretician și scriitor elvețian, naturalizat cetățean francez, faimos pentru contribuțiile sale importante la curentele arhitecturale ce astăzi poartă numele de modernism, brutalism sau stilul internațional în arhitectură. Le Corbusier este, de asemenea, cunoscut ca teoretician și promotor al Purismului, respectiv al conceptului de arhitectură adaptată proporțiilor și nevoilor firești ale corpului uman, precum și forța motrice a seriei de congrese dedicate arhitecturii.

4.Loteria națională a Spaniei a emis o serie de bilete de loterie prin care prezintă principalele avioane produse de industria aviatică națională.

Aici am postat un bilet de loterie din data de 30 septembrie 1999 care prezintă hidroavionul Wal “Plus Ultra”

Hidroavionul Wal “Plus Ultra” s-a fabricat la începutul anilor 20 sub licența germană Dornier Whale și a fost recunoscut ca fiind cel mai important avion proiectat de Dornier. Nava are corp larg , cu pante duble, complet metalice, încorporate în secțiunea aerodinamică, ce îi conferă mare stabilitate pe apă și ușurință în plutire. Plus Ultra are două motoare și este manevrat de un echipaj format din doi oameni. Acest prototip a zburat pentru prima dată pe 6 noiembrie 1922, în cadrul marinei italiene din Pisa. În ianuarie 1926 hidronava a executat cu succes un zbor în America de Sud. Călătoria de 10270 km a fost finalizată în 59 de ore și 39 de minute. Ulterior avionul a fost donat armatei argentiniene și mai târziu expus în muzeul aviației din orașul Lujan, unde poate fi admirat și azi.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE DIN

JUDEȚUL MARAMUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Erou al muncii socialiste

Mina Baia Sprie - 1969

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Erou al muncii socialiste – Mina Baia Sprie făcea parte din acest ansamblu de distincții. Insigna era colorată în roșu – culoarea Partidului Comunist – dar avea și insemnul mineritului (cele două ciocane încrucișate) fiind un motiv suplimentar de mândrie a celor care o purtau.

Exploatarea de la Baia Sprie s-au deschis pentru extractii in 1950 ea preluând statutul de “lagar de munca cu regim sever”. Mai jos voi reda câteva aspecte privind deținuții politici și munca lor în mina Baia Sprie, preluate de pe niște panouri aflate în Muzeul “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” din Sighetul Marmației. În nordul țării, în Maramureș, la Baia Sprie, Cavnic și Valea Nistrului în perioada 1950 – 1955 au funcționat trei lagăre de muncă destinate deținuților politici. Din 1950 personalul tehnic al minelor a trecut la Ministerul de Interne, fiind direct subordonat comandanților de lagăre. Deținuții politici și muncitorii civili aveau locurile de muncă separate ei neputând comunica în niciun fel. Condițiile de muncă din minele de plumb erau deosebit de grele.

Normele deținuților politici erau cu 30% mai mari decât cele ale civililor deși aveau unelte mai puține. Cei care nu își îndeplineau norma erau încarcerați de la ieșirea din schimb și până când le veneau din nou rândul să intre în tură. Colonia de muncă de la Baia Sprie consta în vreo 15 barăci situate într-o poiană strict izolată, prin gard, rețea de sârmă ghimpată și pază militară, pentru a nu intra în contact cu civilii.

Baia Sprie, în limba maghiară – Felsőbánya (în traducere Baia de Sus), în limba germană – Mittelstadt, este un oraș din județul Maramureș care include și satele Chiuzbaia, Tăuții de Sus și Satu Nou de Sus. Localitatea a fost unul dintre centrele miniere importante din Maramureș. O activitate minieră în regiunea localității este semnalată încă din epoca bronzului. Exploatarea aurului și argintului este amintită prin anii 1141 la colonizarea sașilor în regiune. Prima atestare documentară a localității sub numele de Mons Medius (tradus Muntele mijlociu) ne parvine din anul 1329. Orașul Baia Sprie, așezat pe valea râului Săsar, la poalele munților Gutâi, într-un peisaj natural deosebit, a fost în secolele 18 - 19 și stațiune turistică. La recensământul din anul 2011 populația orașului era de 15476 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 73,13%, maghiari – 16,81%, romi – 3,91% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 65,52%, romano catolici – 13,735, reformați – 4,53%, greco catolici – 3,65%, penticostali – 3,06%, martorii lui Iehova – 1,16% și restul – nedeclarată sau altă religie. În zonă există două arii naturale protejate (de interes național): Rezervația Lacul Albastru, format în urma surpării unor lucrări miniere de pe filonul Domnișoara (1919-1920) și Rezervația fosiliferă Chiuzbaia. Dintre atracțiile turistice ale orașului enumăr: centrul istoric al orașului (secolele XVIII-XIX); casa de lemn Csaszi(1754); biserica Adormirea Maicii Domnului (1793); capela Calvaria (secolul XVII) și hotelul Corona (1890-1909).

Insigna - Trofeul "Carpați" - handbal - Baia Mare - 1977

Trofeul Carpați este o competiție amicală de handbal rezervată senioarelor organizată de Federația Română de Handbal(FRH) și la care participă, pe bază de invitație, diverse selecționate naționale. „Trofeul Carpați” este un turneu periodic, înscris în calendarul Federației Internaționale de Handbal. Prima ediție a competiției a avut loc în anul 1959, la inițiativa lui Lucian Grigorescu, președintele FRH de la acea vreme, și s-a numit mai întâi „Cupa Orașului București”. La această ediție au luat parte echipe de club și selecționate ale orașelor, nu echipe naționale. Începând cu a treia ediție, turneul și-a schimbat numele în „Trofeul Carpați”. Până în 1967, la competiție au participat în proporție covârșitoare selecționate ale unor orașe sau chiar provincii, dar în spatele acestora se ascundeau de multe ori selecționate naționale.De-a lungul anilor, „Trofeul Carpați” s-a desfășurat cu precădere spre sfârșitul sezoanelor competiționale, în lunile octombrie-decembrie. Din cauza programului încărcat și suprapunerii cu campionatele mondiale și europene, ediția din 2013 a fost mutată în luna martie. În noiembrie 2018, „Trofeul Carpați” a ajuns la a 50 ediție. Competiția nu are un format precis, de-a lungul anilor participând un număr variabil de echipe. Mai mult, la primele ediții nu au participat echipe naționale, ci echipe de club sau selecționate ale orașelor. Cea mai numeroasă participare s-a înregistrat la edițiile a 10-a, din 1969, a 11-a, din 1970, și 35-a, din 2000, când la turneu au luat parte opt echipe naționale. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a menținut un format în patru echipe, compus din două selecționate naționale ale României, denumite România A și România B, precum și alte două echipe naționale invitate.

U.C.M ."1 Mai" Baia Mare la 125 de ani 1844 - 1969

U.C.M. “1 Mai” Baia Mare, denumire actuală Uzina 1 “Mai” Ferneziu sau Romplumb și până la venirea comuniștilor (1947) uzina era o importantă unitate economică pe harta țării. Odată cu implementarea sistemului de naționalizare impus de noul regim, uzina s-a dezvoltat intens, devenind o unitate importantă de prelucrare a metalelor neferoase. "Uzina de plumb «1 Mai» Ferneziu a fost dotată cu o secție nouă de convertizare a cuprului, un cuptor mare Watter Jacket, o instalație de aglomerare, un cuptor de prăjire. S-a modernizat rafinarea pirometalurgică a plumbului, s-a dat în funcțiune o secție pentru rafinarea electrolitică a plumbului. S-a construit și un coș central, înalt de 80 metri pentru fum, s-au montat noi filtre, s-a construit și o baie și o cantină muncitorească", se preciza în cotidianul local "Pentru Socialism", în data de 10 februarie, 1956. An de an, uzina își sporea productivitatea. În anul 1968, aici s-a produs de 12 ori mai mult plumb decât în anul 1948, iar cupru se producea de 15 ori mai mult. Pe lângă aceste aspecte, uzina mai producea și elemente noi, pe lângă tradiționalul plumb. "Aici se mai produce, pe scară industrială, bizmut metalic, farmaceutic, azot și oxigen lichid. Cea mai recentă realizare este punerea în funcțiune a instalației de bioxid de mangan", se mai arată în paginile ziarului "Pentru Socialism".

Insigna sportivă - Minerul Baia Sprie

Minerul Baia Sprie a fost un puternic club sportiv care a funcționat pe lângă exploatarea minieră din localitate. Odată cu intrarea în faliment a industriei extractive locale clubul s-a desființat. Dar iată că în luna decembrie a anului 2017 clubul s-a reînființat sub numele Clubul sportiv orășenesc Minerul Baia Sprie și dorința localnicilor iubitori de sport s-a îndeplinit. Clubul are culorile tradiționale roșu și albastru , iar sportul principal va fi fotbalul, dar se va completa cu oina, popice, sah, tenis de câmp, tenis de masă și karate.

Set 2 insigne sportive - Minerul Ilba - Șeini

Minerul Ilba a fost un club de fotbal din localitatea Seini, județul Maramureș înființat în anul 1977. Cea mai mare performață a echipei a fost promovarea în Divizia B ce a avut loc în anul 1981, după numai 4 ani de evoluții apreciate de public (din păcate pentru un singur an). Minerul Ilba este una dintre cele opt echipe maramureșene care au evoluat cel puțin în liga secundă a fotbalului românesc.

Seini (în maghiară - Szinérváralja, în germană - Leuchtenburg) este un oraș din județul Maramureș (declarat în anul 1988) care mai includ eși satele: Săbișa și Viile Apei. Localitatea este situată la 26 km vest de Baia Mare și 42 km est de Satu Mare. La sud de oraș curge răul Someș. Cel mai înalt punct din zonă este dealul Comja (960 metri) aflat la nord de oraș. Principala ocupație este agricultura. Orașul este traversat de pârâul Seinel, ce curge pe direcția nord-sud, vărsându-se în râul Someș. Cetatea Seini este menționată documentar pentru prima dată în anul 1490 (După alte surse, prima atestare datează din 1334), iar în anul 1677 a fost distrusă de tătari, populația refugiindu-se în pădurile învecinate. În anul 1717 tătarii au măcelarit sau au luat ca robi cea mai mare parte a populației Seinului. Ruinele cetății se pot vedea și astăzi pe dealul de la Apa. De asemenea, Șeiniul este menționat printre cetățile existente în secolele X-XIII sub numele de Castrum Zynyr sau apare și sub alte denumiri ca Seinen sau Seini. Cetatea cuprinde Țara Oașului, Lunca Someșului până la Bușag și Lipău. Localitatea este atestată documentar, din nou, în secolul al XIV-lea în "Notațiile privind zecuiala papală din 1334". La 1344 Seiniul devine opidum (târg) care va supraviețui și după distrugerea cetății din anul 1563. La recensământul din anul 2011 orașul număra 8987 locuitori, în scădere față de recensământul anterior, (anul 2002) dintre care, români – 78,01%, maghiari 15,43%, romi – 2,13% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Seini astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 63,85%, reformați – 11,13%, greco catolici – 9,71%, romano catolici – 6,37%, baptiști – 1,51%, martorii lui Iehova – 1,19% și restul – nedeclarată sau altă religie. Deasupra am postat o poză cu Primăria și stema orașului Șeini.

Insigna - I.P.E.G. Maramureș - Baia Mare

XXV de ani - 1950 - 1975

(Întreprinderea de Prospecțiuni și Explorări Geologice)

Insigna de mai sus a fost bătută la comanda I.P.E.G. “Maramureș” S.A. pentru a marca existența de 25 de ani a Întreprinderii de Prospecțiuni și Explorări Geologice “Maramureșul” din Baia Mare. Sediul central al acestei societăți comerciale a fost și este situat în Baia Mare, pe strada Victoriei, la nr. 46. Obiectul de activitate al acestei întreprinderi reiese din însăși denumirea sa.

Baia Mare este un municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Maramureș. Orașul este un important centru urban și industrial din nord-vestul României, situat la poalele Carpaților Orientali, numărând aproximativ 120000 de locuitori. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 printr-un act al cancelariei regelui Carol Robert, dezvoltându-se ca centru aurifer în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Baia Mare și o trimitere poștală ilustrată, toate din vremuri diferite.

Turnul lui Ștefan cel Mare

Aeroportul

Bastionul măcelarilor (Turnul de muniții)

Casa de cultură

Gara

Hotelul Mara

Magazinul universal "Maramureș"

Direcțiunea minelor

Hotelul Carpați

Hotelul Ștefan Vodă

Monumentul ostașului român

Sanatoriul Wagner

Prefectura

Primăria

Trimitere poștală

Județul Maramureș este situat în regiunea istorică Transilvania, în nordul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno - folcorice) distincte: Țara Chioariului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului. Județul se întinde pe o suprafață de 6304 kilometri pătrați, numără aproximativ 512000 de locuitori și are reședința în municipiul Baia Mare. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Baia Mare, Sighetul Marmației, 11 orașe - Baia Sprie, Borșa, Vișeul de Sus, Târgul Lăpuș, Șeini, Cavnic, Ulmeni, Săliștea de Sus, Dragomirești, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș și 63 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Maramureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, trimiteri poștale ilustrate, din perioade diferite, din acest județ.