Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Hotelul Druzhba (Prietenia) a fost construit în anul 1984 de către arhitectul ucrainean Igor Vasilevski și este situat în orașul ucrainean, port la Marea Neagră – Yalta.

Edificiul este o clădire cilindrică masivă care servește ca centru de sănătate și relaxare în orașul stațiune. Hotelul este situat pe un deal cu vedere spre o plajă. Accesul vizitatorilor se face printr-un tunel încapsulat de sticlă pănă la scările și lifturile de accces spre clădirea propriu zisă, aparent cocoțată în echilibru instabil pe un stâlp. Clădirea din beton a fost construită ca o construcție rezistentă la cutremure, iar fiecare cameră asigură intimitate completă oaspeșilor. Toate ferestrele au vedere panoramică la Marea Neagră și având în realitate că o terasă se află în spatele alteia, oaspeții nu vor trebui să se teamă că vecinii de cameră îi spionează. Edificiul include facilități sociale precum o piscină cu apă sărată, un cinematograf, centru SPA și cafenele. Întreaga clădire este susținută de un stâlp solid de beton dar cu o parte se proptește în buza dealului. Chiar dacă Yalta era un oraș exclusivist în stațiunea sovietică, astăzi moștenirea continuă să atragă oameni care se bucură foarte mult de arhitectura brută.

Această clădire, asemănătoare unei nave spațiale, cu vedere la Marea Neagră, a fost etichetată ca o ascunzătoare perfectă a unor răufăcători. Văzând această clădire amenințătoare, spionii turci deja au etichetat-o “clădire militară strict secretă”.

2. Muzeul de Artă Contemporană (MAC) este unul din reperele arhitectonice ale orașului brazilian Niteroi, provincia Rio de Janeiro și a fost inaugurat în anul 1996.

Edificiul a fost proiectat de Oscar Niemeyer și construit sub directa conducere a inginerului de structuri Bruno Contarini. MAC-Niterói are o înălțime de 16 metri, iar cupola cu diametrul de 50 metri are trei etaje. Muzeul se profilează pe plaja Boa Viagem ("Bon Voyage", "Călătorie plăcută") și pe un cartier al orașului. O pantă largă de acces duce la o sală de expoziții, care are o capacitate de șaizeci de persoane. Două uși duc la galeria de vizionare, prin care se pot vedea Golful Guanbara, orașul Rio de Janeiro și Muntele Sugarloaf. Structura modernistă în formă de farfurie și care se aseamănă cu un OZN, este așezată pe o stâncă, în fundul căreia se profilează plaja.

Realizarea acestui edificiu a însemnat și un scandal politic pentru municipalitatea orașului Niteroi. E de înțeles că la achiziționarea terenului de construcție, prețurile au fost scăzute, iar după realizarea edificiului, prețul terenurilor, inclusiv cele învecinate a crescut enorm, iar cineva a avut serios de câștigat.

3. Hotelul Ryugyong, uneori romanizat ca Ryu-Gyong sau Yu-Kyung, este un zgârie-nori de 105 etaje,în formă de piramidă, aflat în construcţie în orașul Phenian, capitala statului Coreea de Nord.

Numele său (în traducere, „capitala sălciilor”) este şi unul din denumirile istorice ale oraşului Phenian. Lucrările de construcţie au început în anul 1987, dar s-au oprit în 1992, strucura fiind terminată, după ce Coreea de Nord a intrat într-o criză economică acută după dezmembrarea URSS.Lucrările s-au reluat în 2008 și în anul 2011 s-a finisat complet exteriorul. S-au dat de mai multe ori date estimative pentru deschiderea hotelului, dar de fiecare dată s-a amânat. Hotelul Ryugyong este astăzi a 49-a cea mai înaltă clădire din lume (la egalitate cu China World Trade Center – turnul 3) ca înălţime totală şi pe locul 7 la numărul de etaje. Clădirea constă din trei aripi, fiecare măsurând 100 metri lungime, 18 metri lăţime şi cu o înclinaţie de 75 de grade, care converg într-un punct comun. Clădirea are în vârf un trunchi de con de 40 metri lăţime, constând din opt etaje, care ar trebui să se rotească, deasupra lor fiind încă şase etaje fixe. Structura urmează să găzduiască cinci restaurante rotitoare, şi un număr de camere variind între 3000 și 7665.

Ziarele japoneze au estimat costurile de construcţie la 750 de milioane de dolari, fix 2 procente din produsul intern brut al Coreii de Nord. Urmare a acestui gest de curaj al autorităților nord-coreene, presa occidentală a început să se îndoiască de reușita proiectului și de calitatea sa fizică. Oprirea construcţiei, zvonurile despre problemele financiare coreene au făcut ca surse din mass-media să o poreclească „cea mai proastă clădire din lume”, „Hotelul Pierzaniei” sau „Hotelul-Fantomă”. Dar lucrările au fost reluate și se pare că totuși edificiu va fi finalizat. În noiembrie 2012, operatorul hotelier internaţional Kempinski a anunţat că va administra hotelul și va investi în dotare și finisaje interioare.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Chișinău

Chișinău este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ-teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este atestat documentar din anul 1436 iar astăzi numără aproximativ 678000 de locuitori. Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea istorică a acestui oraș și al Moldovei. Începând cu anul 1241 teritoriul este călcat sistematic de invaziile hoardelor tătare. Istorii consemnează că Principatul Moldovei, ca stat, s-a format în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea, în teritoriul general cuprins între Munții Carpați, Dunăre, Marea Neagră și Nistru. În anul 1812 teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) este anexat de către imperiul țarist rus. Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din anul 1856, în urma războiului Crimeii, retrocedează Principatului Moldovei, județele Ismail, Cahul și Bolgrad din partea de sud.

În anul 1859 are loc Unirea Principatelor Moldova și Țara românească sub domnia unică a lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unor negocieri internaționale, în 1878, cele trei județe sudice ale Basarabiei revin Rusiei, ca troc pentru acceptarea alipirii Dobrogei la România și recunoașterea independenței naționale a României. În anul 1917 Basarabia își declară pentru prima dată independența sub numele Republica Democrată Moldovenească, iar în anul 1918 se unește cu Regatul României.

Anul 1945, terminarea celui de-al doilea război mondial, marchează, încorporarea Basarabiei la Rusia, ca republică autonomă , sub numele Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar în data de 27 august 1991 teritoriul dintre Prut și Nistru își proclamă pentru a doua oară independența, ca stat, sub numele Republica Moldova. Din această prezentare succintă reiese că teritoriul de astăzi al Republicii Moldova a fost independent între anii 1917 – 1918 și 1991 – prezent, a fost sub administrație rusă între anii 1812 – 1917 și 1945 – 1991, iar în rest a aparținut Principatului Moldovei și României. Sus am postat stema orașului Chișinău, iar mai jos am postat câteva fotografii reprezentând inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din același oraș.

Insigna- Bălți

Bălți este un oraș cu statut de municipiu din Republica Moldova, aflat la 138 km la nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE), vama Sculeni. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație în Republica Moldova, surclasat doar de orașele Chișinău și Tiraspol. Orașul include și comunele Sadovoi și Elizaveta. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș sunt Răuț și Răuțel.

Orașul Bălți este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.

Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din anul 1620. În perioadele 1918 – 1940 și 1941 – 1943 orașul și zonele limitrofe au aparținut României. La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, inclusiv 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși (86,98%). Structura etnică a populației in anul 2004 se prezenta aproximativ astfe: moldoveni și români - 63,5%, ucraineni - 18,5%, ruși - 16%, bulgari - 0,2%, țigani – 0,2%) și alții - 1,41%.

Insigna - F.M.F - Federația moldovenească de fotbal - 1980

Federaţia Moldovenească de Fotbal (F.M.F.) este forul conducător al fotbalului din Republica Moldova. Aceasta se ocupă cu organizarea Cupei Moldovei, Diviziei Naționale și a naționalei de fotbal a Republicii Moldova și are sediul în Chișinău. Federaţia Moldovenească de Fotbal este afiliată la UEFA din anul 1993 dar și la FIFA, începând cu anul următor – 1994.

Deasupra admiri un timbru din Republica Moldova dedicat împlinirii a 20 de ani de existenţă a Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal şi centenarului fotbalului moldovenesc.

Mihai Eminescu - Praga 1869 Jan Tomas

Basarabia recunoscătoare 15 ianuarie 1996

Donație Nicolae Chirilciuc - orașul Bălți

"...Chiar acum când ninge în Moldova,

Vestea nea sosit din Cernăuți

Că de-acolo eminescu - tânăr

A pornit spre Chișinău, desculț..."

Nicolae Dabija

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna - Mișcarea feministă 1918 - 1935 Basarabia

Mişcarea feministă a fost un fenomen social de anvergură, un fenomen universal, variantele naţionale fiind de mare diversitate şi originalitate. Începuturile mişcării feministe în România datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, la declanşarea ei contribuind revoluţia paşoptistă. Dar, comparând feminismul românesc cu cel din Europa apuseană, remarcăm totuşi moderaţia revendicărilor şi progresul lent al mişcării. Este vorba în primul rând de o mişcare de idei, propagată prin intermediul presei, care a avut meritul de a dinamiza o societate în general patriarhală, reticentă la problematici de asemenea factură. Condiţiile naţionale au determinat femeile române din Transilvania să lupte în primul rând pentru emancipare naţională, în timp ce în Vechiul Regat iniţial s-a promovat obiectivul culturalizării femeii, apoi s-a evoluat spre un program mai amplu privind situaţia economică a acesteia, drepturile civile şi politice. În primii ani interbelici, mişcare feministă din România a cunoscut un proces de dezvoltare. Feministele active proveneau din rândurile aristocraţiei, burgheziei, erau femei cu profesii moderne în epocă, precum juriste, profesoare, ziariste, de confesiuni diferite. O personalitate proeminentă a feminismului românesc şi internaţional în primele patru decenii ale secolului al XX-lea a fost Alexandrina Gr. Cantacuzino. Membră a elitei nobiliare autohtone, cu o vastă cultură şi o voinţă puternică, ea a fost considerată cea mai bună oratoare a Europei. Fire naţionalistă, regalistă şi profund religioasă, ea a susţinut biserica ortodoxă, a colaborat cu autorităţile religioase. A fost printre primele feministe din România care a susţinut şi a luptat pentru emanciparea intelectuală, economică, politică şi legislativă a femeilor. Ea a sprijinit şi cu fonduri proprii mişcarea de emancipare a femeii române, a finanţat şcoli de fete, cămine pentru băieţi şi fete, biblioteci populare. Alte românce implicate în mișcarea feministă românescă au fost: Calypso C. Botez și Zoe Gr.Râmniceanu. În Basarabia, mişcarea feministă a pornit din jurul Ligii Femeilor Basarabene, fondată la 1917, sub președinția Elenei Alistair.

Elena Alistar a fost un medic și om politic român, care s-a născut în anul 1873 în comuna Vaisal, județul Ismail și a decedat în anul 1955 la Pucioasa. A făcut parte din Sfatul Țării fiind și mătușa scriitoarei Magda Isanoș. Pentru început a activat ca învățătoare în câteva sate basarabene. În perioada 1909 – 1916 a urmat Facultatea de Medicină a Universității. A fost arestată pentru „activitate naționalistă” împreună cu membrii grupării lui Daniel Ciugureanu deoarece susținea necesitatea eliberării prin forță a Basarabiei de sub stăpânirea rusă. În 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A continuat să profeseze la Spitalul Costiujeni de lângă Chișinău. Membră a Partidului Național Moldovenesc, a fost aleasă deputat din partea ținutului Cetatea Albă în Sfatul Țării. Este singura femeie deputat cunoscută astăzi care a luat parte activ la evenimentele politice ce au condus Basarabia către Unirea cu România. La data de 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. Elena Alistar a fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia. A fost președinte al Partidului Poporului, înființat de mareșalul Averescu. Ziarul România nouă, fondat și condus de Onisifor Ghibu, a găzduit mai multe articole semnate de Elena Alistar. În anul 1927 a fondat în Basarabia Gruparea Femeilor Române. S-a evidențiat în activitatea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române care își desfășura activitatea sub patronajul doamnei Alexandrina Cantacuzino. După 28 iunie 1940 s-a refugiat în România. După ce a locuit o vreme la Iași este arestată de regimul comunist și trimisă la Pucioasa, județul Dâmbovița unde a și decedat în 1955. Rămășitele pământești i-au fost aduse peste câțiva ani la cimitirul Bellu din București.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII