Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE - HOTELUL TIOC, BULEVARDUL C. A.ROSETTI, GARA ȘI PRIMĂRIA DIN TÂRGU JIU

1. Una dintre cele mai impunătoare clădiri, veche de mai bine de un secol, din Târgu Jiu, era Hotelul Tioc.

Construită în anul 1900, la intersecţia străzilor Victoria cu Eroilor, clădirea avea 39 de camere şi 74 de uşi exterioare şi interioare, iar pentru fundaţie şi temelie au fost aduşi bolovani de râu. Hotelul îi aparţinea lui Gheorghe Tioc, vestit negustor din Gorj. În preajma primului război mondial, Hotel Tioc devine Sichitiu, după numele noilor proprietari, Ion şi Gheorghe Sichitiu, alţi negustori de vază, din Turcineştii de Gorj.

După anul 1926, hotelul ia un alt nume, Regal, noii proprietari fiind asociaţii Dumitru Maniţoiu şi Gheorghe Pătrăşcoiu, ca, după câţiva ani, clădirea să aparțină în totalitate celui din urmă. Nu există informații că această clădire ar mai fi astăzi în picioare.

Gheorghe Pătrășcoiu s-a născut la Schela, în anul 1892, ca fiu de agricultori. După ce termină școala primară vine la Târgu Jiu ca ucenic la un negustor. Visul lui era să cucerească lumea, așa că se urcă pe un vas și pleacă în căutarea unor noi oportunități. Însă lumea nu era cum se aştepta el, aşa că, după mulţi ani de trudă în S.U.A., Gheorghe Pătrăşcoiu reuşeşte să strângă câţiva bănuţi, cu care se întoarce în ţară pentru a-şi deschide propria afacere. Cu aceste economii cumpără, împreună cu un asociat, cele mai mari hoteluri din Târgu Jiu, Sichitiu şi Central. Acestea îi aduc venituri importante timp de 20 de ani. Pierde tot însă, atunci când imobilele deţinute sunt naţionalizate, în anul 1948. În ajunul Crăciunului, Gheorghe este dat afară din casă, împreună cu soţia şi cei trei copii. Din toată averea pe care o strânseseră de-a lungul anilor, n-au putut lua cu ei decât un pat şi câteva haine. S-au mutat într-o cămăruţă în casa unei rude, acolo unde au locuit mai mulţi ani. Vremurile deveniseră extrem de grele pentru familia lui Gheorghe Pătrăşcoiu. El şi-a găsit cu greu un loc de muncă şi a trăit modest până la moarte, în 1976. Valentina, soţia sa, s-a ocupat mai mult de creşterea celor trei fii ai familiei. Părinţii ei proveneau din alte ţări, tatăl său, patiserul Filip Iliovici, fiind sârb, iar mama sa grecoaică. Valentina mai avea trei surori, care la rândul lor s-au căsătorit cu cei mai mari negustori din oraş. Clădirea în care familia Pătrăşcoiu a trăit până în ’50 a fost demolată între 1987 - 1988.

2. Bulevardul C.A. Rosetti a fost o importantă stradă care traversa orașul Târgu-Jiu, aproximativ, de la nord la sud, (vezi harta anexată) paralel cu albia Jiului, pe lângă Parcul central al orașului care găzduiește complexul monumental Constantin Brâncuși.

Julis Doppelreiter este numele arhitectului considerat părintele orașului Târgu Jiu, care este responsabil de construirea multor edificii inconfundabile în acest oraș și nu numai.

El este cel care a pavat inclusiv Bulevardul C.A.Rosetti, care în zilele noastre a preluat numele marelui sculptor român, numindu-se Bulevardul Constantin Brâncuși.

Constantin Alexandru Rosetti (2 iunie 1816 - 8 aprilie 1885) a fost un om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române.

Constantin Brâncuși (născut la data de 19 februarie 1876 în localitatea Hobița, județul Gorj și decedat la data de 16 martie 1957 în Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române. Trupul său neînsuflețit odihnește la Paris deși dorința marelui artist a fost de a fi înmormântat în țara sa. În zilele noastre s-a încercat mici demersuri pentru repatrierea rămășițelor sale pământești.

3. Mai jos admiri câteva vechi cărți poștale dar și poze recente reprezentând Primăria municipiului Târgu Jiu, dar de fapt este Clădirea Prefecturii județului Gorj și nicidecum Primăria. Probabil într-o vreme acest edificiu a găzduit Primăria orașului.

Clădirea situată în centrul municipiului Târgu Jiu, vis-a-vis de catedrala ortodoxă, sediu al Prefecturii şi Consiliului Judeţean Gorj, are un istoric aparte, fiind una dintre acele clădiri ce oferă zonei centrale a municipiului Târgu Jiu o amprentă arhitecturală definitorie.

Construită de un arhitect renumit, aceasta are ca principal punct de atracţie Sala Maură, realizată în stilul hispano – maur, aşa cum era moda în acele vremuri, aceasta regăsindu-se atât la Castelul Peleş cât şi la alte clădiri cu pretenţii din ţară. La punerea pietrei de temelie a participat Prinţul Ferdinand, moştenitorul tronului. Clădirea se remarcă şi astăzi, prin maiestuozitatea sa. Proiectată de către unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi arhitecţi români – Petre Antonescu – clădirea a fost construită pentru a servi ca sediu al primăriei oraşului Târgu Jiu.

A fost amplasată pe locul fostului Arest Preventiv – închisoarea oraşului – şi pe câteva terenuri particulare aflate în vecinătate. Lucrările de construcţie a clădirii au început la 22 august 1898, dată la care a fost pusă piatra de temelie a clădirii.

Pe pergamentul aşezat cu această ocazie la temelia clădirii era scris următorul text: “Anul mântuirii una mie opt sute nouăzeci şi opt, luna lui august, în 22 zile, aşezatu-s-a peatra de temelie a palatului municipal al oraşului Târgu Jiului în al XXXIII-lea an al Domniei Majestăţii Sale Regelui Carol I şi a Majestăţii Sale Regina Elisabeta, al XXI-lea al independenţei României, al XVII-lea al Regatului Român, în prezenţa Alteţei Sale Regale Principelui Ferdinand, în întâia vizită ce a binevoit a face oraşului Tg-Jiului (…). În prezenţa tuturor autorităţilor civile şi eclesiastice fiind prefect al judeţului I. Carabatescu, iar primar al oraşului Tg-Jiu, Titu D. Frumuşanu”. Alături de Alteţa Sa Regală Principele Ferdinand, respectivul pergament era semnat şi de către domnul Ion I. C. Brătianu, ministru al Lucrărilor Publice în acel moment.

La 9 mai 1900 a fost făcută recepţia provizorie a clădirii, dar lucrările de construcţie a acesteia au continuat până în anul 1904, când a fost montat orologiul din turla clădirii. Proiectantul clădirii, arhitectul Petre Antonescu, a prevăzut-o cu două corpuri laterale care, însă, au fost dărâmate în anul 1969, când au început lucrările de construcţie ale noului sediu politico-administrativ al judeţului Gorj, reînfiinţat ca urmare a reformei administrative din anul 1968, reformă decisă de către autorităţile comuniste ale vremii.

4. Aici admiri o veche carte poștală și o poză actuală cu gara municipiului Târgu-Jiu.

Târgu Jiu, în limba maghiară - Zsilvásárhely, în limba germană – Tergoschwyl, este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Gorj, din regiunea istorică Oltenia, sud-vestul României. Orașul, cu o populație de aproximativ 82000 de locuitori, este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg.Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din municipiul Târgu Jiu, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL PRAHOVA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Muzeul ceasului Ploiești

Ceas deșteptător C.F.R. - 1930 (Căile ferate române)

Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române, (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului ceasului - Ploiești.

Nicolae I. Simache (născut la data de 5 noiembrie 1905 și decedat la data de 6 ianuarie 1972) a fost un profesor, publicist și istoric român.

Insigna turistică - Sinaia

Sinaia este un oraș situat în județul Prahova, România, pe valea Prahovei, la poalele Munților Bucegi, cunoscut mai ales datorită importanței sale turistice. Orașul este situat la circa 60 kilometri nord-vest de Ploiești și la 50 kilometri sud de Brașov. Altitudinea medie a orașului este de 880 de metri, orașul numărând aproximativ 10500 de locuitori. În secolul al XVII-lea această zonă era nelocuită. Primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici au fost călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită între anii 1690-1695 de către Marele Spătar Mihail Cantacuzino, precum și niște scutelnici care se ocupau cu paza mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia. Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită astfel după călătoria spătarului în Palestina și Peninsula Sinai. Sus am postat stema orașului iar dedesubt pozele câtorva clădiri interesante din Sinaia. La recensământul din anul 2011 populația orașului Sinaia număra 10410 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 93,02%, romi -1,23% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Sinaia astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,68%, greco catolici – 1,47% și restul – nedeclarată sau altă religie. În orașul Sinaia se află unsprezece monumente istorice de arhitectură de interes național: Cazinoul Sinaia (1912–1913); Hotelul Caraiman (1911); Vila Alina Știrbei (1875, astăzi Circumscripția Financiară Sinaia); Vila Emil Costinescu (1892, cu extinderi între 1918 – 1939); Ansamblul Gării Sinaia, format din gara regală (1870) și gara de călători (1930–1940); Casa Nicolae Iorga (1918); Hotelul Furnica (sfârșitul secolului al XIX-lea); Hotelul Palace (1911–1912); Vila Take Ionescu (începutul secolului al XX-lea); Casa George Enescu (1923–1926); Mănăstirea Sinaia (1690–1695), ansamblu alcătuit din biserica „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi și nu în ultimul rând, Ansamblul Castelului Peleș (1873–1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fostă moară a mănăstirii Sinaia), Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casa Veche, vila Casa Nouă, vilele A, B și C, și parcul. Tot de interes național sunt și monumentul de for public reprezentat de bustul actorului Ion Iancu Brezeanu (1935) aflat în parcul central „Dimitrie Ghica”, precum și monumentele memoriale sau funerare cimitirul eroilor din primul război mondial și Cavoul lui Take Ionescu din în incinta veche a mănăstirii Sinaia. Pe lângă acestea, în orașul mai cuprinde și multe alte obiective din oraș clasificate ca monumente de interes local: șaizeci și trei de monumente de arhitectură (diverse case și vile) și un monument memorial sau funerar (crucea de mormânt a lui Badea Cârțan-1911). Muzeul orasului Sinaia, cel mai nou obiectiv turistic al statiuni, fostul Castel Stirbey este una dintre cele mai vechi resedinte de vacanta construite in Sinaia, in perioada 1874-1875, de printesa Alina Stirbey si sotul ei generalul Ioan Emanuel Florescu, dupa planurile arhitectului olandez Josef Jacob Schieffeleers. Domeniul Stirbey din Sinaia este considerat a fi fost unul dintre cele mai frumoase domenii apartinand familiei. Castelul care are arhitectura specifica stilului romantic german, tipic statiunilor montane, era inconjurat de un parc natural, iar fatada se oglindea intr-un mic lac natural alimentat de un parau. In apropierea castelului, in acelasi parc, se afla si o capela a familiei Știrbey, pictata de Gheorghe Tattarescu.

Insigna - Întreprinderea mecanică Câmpina

Atelierele centrale Câmpina 1911 - 1986

Insigna postată deasupra a fost bătută la comanda Întreprinderii Mecanice din municipiul prahovean Câmpina, denumire veche Atelierele Centrale Câmpina, cu sediul central în Strada Bogdan Petriceicu Hașdeu, nr. 1. După revoluție întreprinderea a fost cumpărată de concernul american Cameron, astăzi purtând numele de SC Cameron România SA 2011 – Câmpina. Cameron România produce si comercializează:

echipamente pentru industria de petrol si gaze:
echipamente pentru gura sondei (inclusiv capete de erupție, capete de coloana);
robinete cu sertar paralel pentru echipamentele de suprafața;
pompe de adâncime acționate cu prăjini (tije) de pompare;
mufe si accesorii; piese de schimb;
prăjini de pompare, etc

Toate produsele Cameron sunt certificate API si ISO 9001.

Insigna - Inspectoratul școlar județean Prahova

40 de ani 1968 - 2008

Insigna de mai sus s-a realizat la comanda Inspectoratului Școlar Județean Prahova, cu ocazia aniversării a patru decenii de existență, a forului diriguitor al învățământului preuniversitar prahovean, ce are sediul în Strada Democrației, la nr.35. Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, se organizează la nivel județean, și acționează pentru realizarea obiectivelor educaționale prevăzute de Legea Educației în domeniul învățământului preuniversitar.Își desfășoară întreaga activitate pe baza Legii Educației, a Statutului personalului didactic, a hotărârilor și ordonanțelor emise de Guvernul României, a tuturor actelor normative ce decurg din conținutul Legii Educației, precum și a ordinelor, precizărilor elaborate de Ministerul Educației. Acestea aplică politicile şi strategiile, controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de predare-învăţare şi respectarea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă, prin inspecţia şcolară, controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor şi monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu, coordonează admiterea în licee, evaluările naţionale şi concursurile şcolare la nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ şi, respectiv, din municipiul Bucureşti.

Insigna - Stadionul Regele Carol II - Ploesti 1936

Stadionul Regele Carol II din municipiul Ploiești a fost o arenă modernă pentru practicarea jocului de fotbal, construiă în perioada 1930 – 1936, pe locul actualului stadion ploieștean Ilie Oană, situat pe strada Stadionului la nr. 26. În cadrul complexului sportiv actual Ilie Oană, se mai pot vedea încă unele anexe ale vechiului stadion. Inaugurarea cochetului stadion Regele Carol II din Ploiești s-a inaugurat în dat de 30 mai 1937, cu o serbare străjerească la modă în acele vremuri. Capacitatea stadionului era de 12000 locuri. Lucrările au fost executate din fondurile exclusive ale municipalității investiția ridicându-se la impresionanta sumă, pentru acea vreme, de 20 milioane lei. Presa vremii menţiona despre inaugurarea măreţului stadion: “Eri s’a jucat la Ploeşti primul match public pe stadionul municipal Regele Carol II. Edilii ploieşteni au cu ce se mândri, iar acei cari au avut un cuvânt de spus în această realizare şi-au legat numele de una din cele mai frumoase opere edilitare sportive a ţării româneşti. Ce s’a făcut la Ploeşti întrece orice închipuire. Stadionul municipal din Ploeşti este astăzi cea mai frumoasă realizare arhitectonică în domeniul sportiv. S’au respectat toate regulile tehnice, s’a realizat un cadru splendid, pentru toate sporturile, iar publicului i s’a oferit o tribună confortabilă şi cu o vizibilitate 100%. Nu s’a mai lucrat cu planuri improvizate, nu s’a mai lucrat cu fonduri restrânse şi cu o necunoaştere a nevoilor unui stadion modern. Stadionul de la Ploeşti e cel mai frumos din ţară". Primul meci de fotbal pe acest stadion s-a jucat între echipa locală Tricolor C.F.P.V. și echipa slovacă S.K.Bratislava, meci ce s-a terminat cu un scor jignitor, umilitor și incredibil de 1-7.

Insigna - Expo fotbal - Ploiești - 1983

Manifestarea numismatică culturală și sportivă “EXPO FOTBAL” s-a permanentizat la Ploiești prin inițiativa și strădania inimosului localnic Manu Nicolae. Acesta era un mare pasionat de sport, în special fotbal, și medalistică, în special insignografie. Și astfel din 26 iunie 1982, în orașul aurului negru românesc – Ploiești, au loc anual întâlniri și expoziții ale iubitorilor de fotbal și de insigne sub genericul EXPO FOTBAL PLOIEȘTI.

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de kilometri depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ploieșteană din vremuri diferite.

Catedrala ortodoxă Sfântul Ioan Botezătorul

Halele

Muzeul de istorie

Monumentul vânătorilor

Liceul Mihai Viteazul

Muzeul Ion Luca Caragiale

Muzeul de artă

Palatul culturii

Baia municipală

Calea Câmpinei

Gara de Sud

Liceul Petru și Pavel

Piața I.V.Stalin

Piața Unirii

Statuia Libertății

Strada Lipscani

Palatul administrativ

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 kilometri pătrați, numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăeni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova precum, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură prahovene din vremuri diferite și câteva splendide locuri de vizitat în acest județ.e.