Epaminonda's Blog.....: BODENDORF

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din municipalitatea KATSDORF, de care

aparține localitatea BODENDORF, care a emis nodgeldul,

din bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ.

Primăria Katsdorf

Biserica Katsdorf

Arhitectură locală Katsdorf

Vedere generală Katsdorf

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O INSIGNĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII
DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Centenar Palade - Arta cercetării 100 * 1912 - 2008

Universitatea de medicină și farmacie "Carol Davila" București

Docendo Discitur A.D. 1857 (Funcționând din anul 1857)

In drumul spre descoperirile sale, pentru care este recunoscut pe plan mondial, savantul american de origine romana, distins cu cel mai prestigios premiu in domeniul stiintei, George Emil Palade, si-a petrecut o parte din copilarie si adolescenta pe meleaguri buzoiene, unde tatal sau venise sa predea ca profesor in orasul Buzau. Renumitul cercetator in materie de biologie celulara a fost elev eminent, luindu-si bacalaureatul la liceul "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din oarsul meu, dupa care a plecat la Bucuresti pentru a studia medicina. George Emil Palade s-a nascut la Iasi in anul 1912, noiembrie 12, fiind al doilea fiu din cei trei copii ai lui Emil Palade si a Constantei Palade Cantemir. In perioada 1930-1946 a urmat cursurile Facultatii de Medicina a Universitatii Bucuresti, obtinind calificarea de doctor in medicina dupa care a profesat doi ani ca medic clinician la spitalul Colentina. Iata cum isi motiveaza marele savant decizia de a urma calea cercetarii medicale: "Hotarirea de a ma dedica cercetarii fundamentale a fost dictata de doua motive. Mai intii ma tulbura ideea ca exista o diferenta, aproape o prapastie, intre ceea ce stiam ca medic si sperantele, pe care bolnavii si le puneau in mine. Perspectiva de a deveni medic intr-un cabinet sau intr-un spital ma nemultumea. Suficienta, schematismul si plafonarea careia ii cadeau victime cei mai multi dintre colegi m-ar fi impins, fara indoiala, spre blazare, spre ratarea adevaratei mele chemari, care era incursiunea in necunoscut. Ma interesa sa patrund in profunzimea fenomenelor biologice, sa lucrez acolo unde bintuie indoielile, unde se naste stiinta". Amintesc aici doar câteva dintre realizarile sale stiintifice:

a creat in anul 1952 fixatorul Palade pentru microscopia electronica (tetraoxid de osmiu 1% in tampon de veronal sodic).
a descifrat structura ultrafina a mitocondriei.
a pus in evidenta ribozomii, la nivelul carora se realizeaza biosinteza de proteine. In onoarea sa, ribozomii s-au numit pentru o vreme, in epoca, granulele lui Palade.
a pus la punct tehnica autocitoradiografiei.

Savantul are multe realizari impreuna cu alte echipe de medici si savanti de pe tot globul pamintesc. Pentru activitatea sa stiintifica si pentru rezultatele obtinute de-a lungul timpului, George Emil Palade a fost in mai multe rinduri recompensat cu importante premii si totodata a devenit membru a mai multor recunoscute academii. Cu prilejul acordarii unei inalte distinctii, a fost numit: "exploratorul unei lumi noi, al carei principal cartograf ramine". La 10 noiembrie 1974, in ziua comemorarii incetarii din viata a lui Alfred Nobel, lui George Emil Palade si altor doi cercetatori, li s-au decernat Premiul Nobel pentru Medicina, pentru descoperirile lor privind organizarea structurala si functionala a celulei. Ca recunoastere a meritelor sale stiintifice incontestabile insusi presedintele american Ronald Reagan l-a distins cu Medalia pentru merite deosebite in domeniul stiintei. Pentru toata munca sa, dedicata stiintei, si presedintele României l-a decorat in anul 2007 cu cea mai inalta distinctie a Romaniei, Ordinul Steaua Romaniei in grad de Colan. In semn de mare pretuire a faptului ca marele savant si-a petrecut adolescenta in Buzaul meu, Scoala generala de 10 clase din strada Spiru Haret (fosta nr.15) poarta cu demnitate numele "GEORGE EMIL PALADE". Terenul pe care este ridicata scoala a apartinut candva familiei Palade.

Invatamantul superior medical si farmaceutic din Bucuresti dateaza de mai bine de un secol. Carol Davila, medic roman de orgine franceza, in colaborare cu Nicolae Kretzulescu a pus bazele invatamantului medical din tara noastra, infiintand, in 1857 Scoala nationala de medicina si farmacie. Datorita activitatii sale au luat fiinta in tara noastra o serie de societati stiintifice: "Societatea medicala" (1857), "Societatea de cruce rosie" (1876), "Societatea stiintelor naturale" (1876), precum si doua reviste medicale: "Monitorul medial" (1862) si "Gazeta medicala" (1865). In razboiul pentru independenta (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Constructia Facultatii de medicina a fost complet terminata si inaugurata in ziua de 12 octombrie 1903 cand s-a facut si inaugurarea statuii lui Carol Davila, asezata in fata facultatii. Initiativa ridicarii unui monument al lui Davila a fost luata la primul congres medical national care a avut loc la Bucuresti in octombrie 1884. Statuia, opera valoroasa a lui Carol Storck, a fost turnata in bronz in atelierele Scolii de arte si meserii din Bucuresti. Inaugurarea edificiului facultatii inseamna o data importanta in evolutia invatamantului medical din Bucuresti. Noul local a adus mari imbunatatiri in functionarea laboratoarelor si organizarea lucrarilor practice, precum si in intreaga activitate didactica. El a adapostit pentru o vreme si o parte a sectiei de farmacie. Cu toate greutatile intampinate, Scoala nationala de medicina si farmacie s-a dezvoltat treptat, si la 12 noiembrie 1869, a devenit posibila infiintarea Facultatii de medicina din Bucuresti, care si-a deschis cursurile in ziua de 22 noiembrie 1869. A fost prima facultate de medicina in cadrul Universitatii din Bucuresti, si, totodata, pe terotoriul tarii noastre; prin ea stiinta medicala a reusit sa se impuna, atat in tara cat si peste granite. In 1898, Scoala de farmacie devine sectie a Facultatii de medicina, recunoscandu-i-se caracterul de institutie de invatamant superior. Ea functioneaza in aceasta situatie pe langa Facultatea de medicina pana in 1923, cand se infiinteaza Facultatea de farmacie, ca institutie separata, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Un rol insemnat la crearea Facultatii de farmacie si la stimularea cercetarii stiintifice farmaceutice l-a avut profesorul Stefan Minovici (1867-1935). Sus am postat logo-ul si o fotografie cu sediul central al Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti - fost I.M.F. (Institutul de Medicina si Farmacie).

Batalionul 2 infanterie Călugăreni

In hoc signo vinces - Cu acest semn vei învinge

Ministerul Apărării Naționale - România

Batalionul 2 Infanterie “Călugăreni” reprezintă o unitate de elită capabilă să își asume misiuni de înaltă responsabilitate, atât în interiorul granițelor naționale, cât și în afara lor, oriunde valorile pe care le apărăm, în care credem sunt puse în pericol.

Batalionul 2 Infanterie "Călugăreni" a executat, până în prezent, mai multe misiuni în afara statului român: UNAVEM (1995) și MONUA (1998 — 1999) în Angola, "Antica Babilonia" în Irak (2005) și ISAF în Afganistan (2006 — 2007, 2011). Pentru profesionalismul dovedit în timpul misiunilor internaționale, Batalionul 2 Infanterie "Călugăreni" a fost decorat cu medalia "În serviciul păcii" (pentru misiunea UNAVEM III), Ordinul "Virtutea Militară" în grad de Cavaler cu însemn pentru război, medalia NATO "Non-Art. 5" (pentru misiunea ISAF), Ordinul "Virtutea Militară" în grad de Ofițer, cu însemn pentru militari, de război, și emblemele de onoare ale Armatei României, Statului Major General și Forțelor Terestre. Această unitate este dislocată în garnizoana București, pe strada Olteniței. Deasupra am postat ecusonul și steagul de identificare al acestei structuri militare.

Campionatele Europei de gimnastică ritmică sportivă

U.E.G. '93 - București

Gimnastica ritmica este o ramură a gimnasticii și singurul sport olimpic exclusiv feminin, introdus in programul olimpic in 1984, la JO de la Los Angeles. Fiecare gimnasta concureaza la sol cu minge, panglica, maciuci, coarda sau cerc, acompaniata de muzica. Pana in 1992, la Barcelona, s-a concurat doar la individual, iar din 1996, de la JO de la Atlanta a fost introdusa si competitia pe echipe grupuri, formate din cate sase sportive. Romania a fost reprezentata in competitia olimpica de gimnastica ritmica la editiile JO din 1984, 1992, 1996 si 2016 . Programele de gimnastică ritmică se desfășoară pe muzică, durează între 60 și 120 de secunde și sunt notate de 3 echipe de arbitri. Practicanții folosesc cinci articole de echipament în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge și un cerc. Primele regulamente de concurs, categorii și programe de concurs pentru gimnastica ritmică au fost întocmite în URSS. Apoi s-a extins, devenind o ramură de sine stătătoare, cu concursuri interne și internaționale și regulamente întocmite de Federația de specialitate. Ca și la gimnastica sportivă, exercițiile sunt impuse și liber alese. Conform regulamentului de Gimnastică Artistică, gimnastele înscrise la gimnastică artistică nu au voie să concureze, în cadrul aceleiași competiții și la întrecerea de gimnastică ritmică.

Insigna - A.V.P.S. "Lunca" București

(Asociația de vânătoare și pescuit sportiv)

Asociația de vânătoare și pescuit sportiv “Lunca” are sediul central în București, Strada Profesor Gheorghe Murgoci, nr.2, sectorul 4. Asociația a luat ființă în anul 1905 iar primii săi doi președinți au fost: Dumitru Brănișteanu și apoi dr. Ștefan Anastasiu. În timpul răscoalei țărănești de la 1907 asociația se autodizolvă pentru ca în anul 1908 să se reînființeze sub presedinția lui Anton Vilmăr. Prin grija acestei asociații sau construit trei cabane de vânătoare în pădurile arendate. Dacă în 1908 asociația avea 20 de membri în 1920 număra peste 200 de membri și avea în arendă peste 70 de terenuri cu păduri și bălți în întreaga țară.În anul 1920 toate asociațiile de vânătoare au încorporate în UGVR (probabil Uniunea generală a vânătorilor din România). Asociația Lunca deținea în arendă pădurile din jurul capitalei: Cernica, Tânganu, Cucu-Brănești, Pasărea și Ciornuleasa. La 19 august 1948 UGVR-ul devine AGVR (Asociația generală a vânătorilor din România) și apoi prin cooptarea pescarilor – anul 1953 – devine AGVPSR (Asociația generală a vânătorilor și pescarilor sportivi din România). În urma reformei administrativ teritoriale din anul 1953 (organizarea pe regiuni și raioane), în București ia ființă Regiunea de vânătoare cu filiale pe sectoare, asociația Lunca devenind I.V.Stalin (nume deținut până în 1956), ulterior Asociația Sector 1 București (până în anul 1980) și apoi revenind la denumirea inițială – Lunca. Astăzi asociația are peste 1000 de membri și deține în arendă 26 fonduri de vânătoare.

Balkanfila III - București

Pace și prietenie în Balcani

Dumitru Pașșalega - București

Balkanfila este numele unei expoziții balcanice periodice de filatelie. Denumirea și ideea organizării acestei expoziții a aparținut Bulgariei iar prima ediție a avut loc firesc în Bulgaria la Varna în perioada 7 – 15 august 1965. Pentru început ea se organiza anual, apoi o dată la doi ani pentru ca ulterior și mai răruț. Ediția a III-a acestei expoziții s-a organizat în București, în perioada 27 mai - 5 iunie 1971 sub semnul Pace și Prietenie în Balcani. De remarcat că încă două ediții ale acestei expoziții s-au desfășurat în România: ediția a IX-a București 17 – 21 decembrie 1983 și ediția a ediția a XIII-a Bacău 20 – 25 septembrie 1991.

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale Bucureștiului, în vremuri diferite.