Epaminonda's Blog.....: REPUBLICA FEDERALĂ GERMANĂ (R.F.G.)

100 MĂRCI 1996

REPUBLICA FEDERALĂ
GERMANĂ (R.F.G.)

A fost un stat vest-european ce a existat

doar în perioada anilor 1949 – 1990.

Înainte și după această perioadă

a existat și există un singur stat – Germania,

mare putere economică și politică europeană

și chiar mondială.

În fapt acest stat a fost o zonă

de ocupație britanică, americană și franceză

din Germania, după cel de-al doilea război mondial

și posterior retragerii acestora,

până în momentul reunificării din data

de 3 octombrie 1990.

În această perioadă a existat

și un al doilea stat german,

nerecunoscut drept stat de

către Republica Federală Germană,

anume Republica Democrată Germană,

stat numit prin contrast,

neoficial, Germania de Est.

Germania Occidentală și-a proclamat

deplina suveranitate la 5 mai 1955

deși trupele americane, britanice și franceze

au staționat în țară tot atâta

cât au staționat și trupele sovietice

pe teritoriul RDG-ului.

Capitala Germaniei de Vest a fost orașul Bonn.

Deviza națională a statului vest-german a fost:

Unitate, justiție și liberate

Steagul oficial al statului:

Stema oficială a statului:

Pe aversul bancnotei prezentate aici este

reprezentată Clara Josephine Schumann,

născută Wieck, care a fost o

apreciată pianistă și compozitoare germană,

soția compozitorului Robert Schuman.

Ea s-a născut la data de 13 septembrie 1819

la Leipzig și a decedata la data de 20 mai 1896

la Frankfurt pe Main.

Mai jos admiri trei reprezentative

monumente de arhitectură din capitala Bon:

Muzeul regal de istorie naturală

Primăria orașului Bonn

Catedrala romano-catolică Munster

Mai jos admiri câteva piese

de medalistică și numismatică

emise în acest stat:

Insignă RFG

Monedă RFG

Jeton RFG

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DE LUAT AMINTE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Grigore Alexandrescu 1810 - 1885

200 de ani de la naștere

Grigore Alexandrescu a fost un poet și fabulist român care s-a născut la data de 22 februarie 1810 la Târgoviște și a decedat la data de 25 noiembrie 1885 la București. Rămânând orfan și sărac, de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară, învățând greaca și franceza. Ca elev a fost coleg cu Ion Ghica la Colegiul Național “Sfântu Sava”. A uimit pe mulți cu talentul său poetic. La cunoscut pe Ion Heliade Rădulescu care l-a invitat să locuiască la el o vreme. Tot Heliade i-a publicat prima poezie, “Miezul nopții” în “Curierul Românesc”, urmată de elegia “Adio.La Târgoviște”. O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (“Anul 1840” sau “Lebăda și puii corbului” ) a fost chiar întemnițat. A ocupat funcții mărunte, în anul 1948 ajungând redactor al ziarului “Poporului suveran”. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. Grigore Alexandrescu este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților (Boul și vițelul, Dreptatea leului, vulpea liberală ș.a.). Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Ghințura galbenă - Gențiana Lutea

Fauna și flora României - 2020

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 2020 la Monetăria națională a statului român și este dedicată plantei Ghințura galbenă. Caracteristicile tehnice ale medaliei sunt: seria – flora și fauna României, metal (compoziție) – argint, puritatea – 99,9%, forma - rotundă, diametrul - 30 milimetri, greutatea – 16,5 grame, calitatea – proof, tirajul – 100 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus - 217 lei.

Ghinţura galbenǎ (Genţiana lutea) este o plantǎ ocrotită de lege și monument al naturii în Munţii Bucegi. Ea face parte din familia Genţianaceae, categoria - floră spontanǎ. Ghinţura galbenǎ se descoperă în zonele cu bolovăniş, pe coastele luminate şi ierboase, mai rar în zonele de pǎdure. Este o plantǎ cu flori mari, alungite, cu cinci până la șapte petale, de culoare galbenǎ şi dispuse în buchete înghesuite la axila perechilor de frunze ca nişte coşuleţe. Înfloreşte în lunile iulie şi august. Ghințura galbenă, este o plantă cu tulpină dreaptă, cilindrică, erectă, poate atinge 1-1,5 metri înălțime, frunzele sunt verzi - albăstrui, eliptice, mari, late, dispuse în perechi, florile sunt mari de culoare galbenă, sunt așezate în buchete dese la baza perechilor de frunze. Această plantă este foarte apreciată de medicina naturistă. Preparatele din ghințură - ceai la rece, pulbere, tinctură, decoct, vin - sunt benefice în:

afecțiuni ale stomacului și intestinelor - gastrită hipoacidă, balonări, digestie lentă sau dificile, anorexie, diaree -.
stimulează pofta de mâncare, fiind recomandate în anemie,
afecțiuni ale ficatului, în dischinezie biliară,
ciroză hepatică,
afecțiuni ale rinichilor,
stimulează contracția vezicii urinare, și a vezicii biliare,
combat paraziți intestinali,
tratează răceala, gripa, guta,
eficiente în convalescență,
depresie, nevroze, oboseală cronică.

Ana training VII - România

Neexistând informații despre detaliile scrise pe acest produs medalistic mă voi referi cât se poate la detalii grafice. La partea superioară a medaliei sunt reprezentate stilizat detalii de pe stema Siebenburgen.

Siebenburgen este denumirea în limba germană a provinciei românești Transilvania (Ardeal). Cele șapte turnuri de pe stemă reprezintă cele șapte mari cetăți ale Transilvaniei, Siebenburgen, din limba germană, însemnând în limba română chiar Șapte cetăți. Cele șapte cetăți (burguri – orașe) transilvane renumite erau; Sebe (Muhlbach), Sibiu (Hermanstadt), Mediaș (Mediasch), Sighișoara (Schassburg), Brașov (Kronstadt), Bistrița (Bistritz) și Orăștie (Klausenburg). Sintagma Siebenburgen a fost atestată prima dată la data de 14 iulie 1349. În urma Dietei de la Sebeș din 24 mai 1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol. Maghiarii erau reprezentați de acvila neagră, secuii de soare și lună iar sașii de cele șapte turnuri de cetate, de culoare roșie. Elemente de pe stema și insignele de mai sus sunt preluate și în stema actuală a României. Pe mijlocul medalii se prezintă steagul de luptă al dacilor.

Steagul de luptă al dacilor, înfăţişat și pe Columna lui Traian, are forma unui cap de lup care pare să se repeadă asupra prăzii şi un corp de balaur, ce se înfoaie în bătaia vântului. Istoricii susţin că în vâltoarea luptelor flamura confecţionată din material textil şi din bronz sau argint isca un zgomot asemănător urletului lupilor, menit să-i înfioare pe duşmani. Cu referire la simbolul grafic cel mai de jos nu am niciun fel de informații, regret!

Insigna - Aviația utilitară - 8000 ore de zbor

S.C. Aviaţia utilitară Bucureşti S.A. a fost înfiinţată în anul 1964 ca întreprindere de stat, în subordinea Ministerului Transporturilor. Anterior, Aviaţia Utilitară a funcţionat ca detaşament al Companiei TAROM, având în componenţă un sector AVIASAN, care utilizează elicoptere şi avioane uşoare pentru transportat bolnavi, nou-născuţi cu probleme deosebite, sânge sau subproduse sanguine, organe, ţesuturi sau pacienţi în vederea transplantului, personal specializat medical, aparatură medicală sau medicamente. Ca un exemplu al activităţii AVIASAN, considerată în anii 1975-1980 ca fiind una dintre cele mai dezvoltate unităţi de transport aerian medical din estul Europei, stau mărturie următoarele cifre: 110.000 ore de zbor; 52.000 curse sanitare; 45.000 grav bolnavi şi accidentaţi transportaţi; 60.000 kg sânge conservat; 25.000 kg medicamente transportate; peste 1.500 medici şi personal medical transportaţi pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă. În decursul anilor, Aviaţia Utilitară a executat misiuni de zbor pe întreg teritoriul României prestând, pe lângă serviciile de ambulanţă aeriană amintite, servicii de transport marfă şi pasageri, tratamente aviochimice, misiuni de aerofotogrametrie, reclamă aeriană şi filmări, zboruri de cautare-salvare, stingere de incendii, ajungând la sfârşitul anilor ’80, la 60 - 65000 ore de zbor anual. După 1990, ca urmare a Legii Privatizării, întreprinderea a trecut în administrarea Fondului Proprietăţii de Stat, care a decis în 1998 divizarea societăţii în 5 părţi. În urma divizării, S.C. Aviaţia utilitară Bucureşti S.A., executând toată gama de prestări servicii, întreţinere tehnică şi reparaţii, pe care o executa vechea societate, cuprinde şi aerobazele teritoriale Piteşti şi Braşov.

Insigna - C.T.A. (vânători de munte)

(Cerc tehnico aplicativ)

Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) au fost forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși mișcarea reformatoare de acolo. E de reținut că România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15 noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente. Principalele activități pe care le desfășurau tinerii în cadrul acestui cerc tehnico-aplicativ erau excursiile (marșurile) pe diverse distanțe în teren cu diferite grade de denivelare și cățărări de grade diferite de dificultate la peretele artificial sau chiar pe anumite stânci montane. Astfel se cultiva în sufletul participanților dragostea de munte, dragoste de sport, tinerii deveneau vânjoși, tocmai buni pentru a-și face stagiul militar la vânători de munte.

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII