Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Banca Centrală a statului african Trinidad Tobago procedează începând cu data de 2 noiembrie 2020 la înlocuirea bancnotelor dedicate circuitului economic urmărindu-se introducerea de bancnote cu mai multe elemente de securitate pentru a preveni contrafacerea lor. Bancnotele sunt tipărite folosind tehnologia polimer Safeguard a De La Rue. Elementele de securitate ale bancnotelor sunt cele specifice bancnotelor de polimer: fereastră transparentă, cerneală vizibilă în lumină ultravioletă, elemente microtipărite etc. Până în prezent s-au înlocuit bancnotele de 5, 10 și 20 dolari. Eu vă prezint aici doar bancnotele vechi (anul 2002) și noi (anul 2020) de 20 dolari.

Bancnotele au designul aproximativ același, diferind doar modul de așezare al elementelor grafice. Pe aversul bancnotei de 20 dolari este reprezentată pasărea Colibri în stânga (cea care a dat numele inițial al insulei Trinidad - Țara păsării Colibri), stema națională (în centru) și drapelul național (în partea dreaptă sus).

De-a lungul Americii de Nord și de Sud trăiește una dintre cele mai uimitoare creaturi ale lui Dumnezeu, pasărea Colibri. Există mai mult de 300 de specii din această pasăre minunată, cu penajul irizat. Pasărea colibri variază ca mărime, cea mai mica fiind colibri-albina, care este cât lungimea degetului mic al unui adult, și culminând cu pasărea colibri uriașă, care poate ajunge și la 22 de centimetri. Probabil cele mai cunoscute caracteristici ale acestei păsări sunt viteza extrem de rapidă a aripilor (50-80 bătăi pe secundă) și abilitatea sa uimitoare de a se mișca. Ea poate plana în aer, poate zbura înapoi și în lateral, și poate zbura la viteze mai mari de 90 de kilometri pe oră. Pasărea poate trăi cel mult 12 ani.

Pe reversul bancnotei se disting turnurile gemene ale Băncii Centrale a statului Trinidad Tobago (în partea stângă), iar în dreapta încă o dată pasărea Colibri.

2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de

loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 24 iunie 2006 prin care se popularizează Farul Morro Jable din arhipelagul Canare.

Farul Morro Jable este un far funcțional situat pe insula Fuerteventura, arhipelagul Canare (Spania), aproape de orașul stațiune Morro Jable, pe plajă, la 300 metri de malul apei. Farul este un turn tronconic din beton, prevăzut la partea superioară cu un balcon, felinar și cameră de observație. Finalizat în 1991, acesta este cel mai înalt far din arhipelagul Canare, cu un turn înalt de 59 metri. Cu o înălțime focală de 62 metri deasupra mării, lumina sa poate fi văzută de la distanța de 17 mile marine, ea constând în două flash-uri de lumină albă la fiecare 10 secunde.

3. În data de 12 noiembrie 2020 Banca Naţională a satului centr-american Mexic a pus în circulaţie a treia bancnotă din seria G, cu denominarea de 100 pesos. Nou lansata bancnotă este prima din serie realizată din polimer și este realizată pe verticală.

Bancnota prezintă următoarele elemente de securitate: fereastră transparentă, tipărire în relief, cerneală iridescentă și imagine holografică având culoarea predominant roșu și dimensiunile 132 x 65 milimetri. Aversul noii bancnote este dedicat sorei Juana Ines de la Cruz, continuându-se seria istorică şi culturală specifică bancnotelor mexicane.

Juana Ines de la Cruz a fost un copil precoce, învăţând să citească la vârsta de trei ani. Ea a fost o călugăriță, femeie de știință autodidactă și poetă mexicană care s-a născut la data de 12 noiembrie 1648 și a decedat la data de 17 aprilie 1695. Într-o eră în care femeile nu aveau acces la educaţie, acumulează primele cunoştinţe mulţumită bibliotecii bunicului, continuându-şi apoi studiile în Mexico City, unde reuşeşte să înveţe limba latină în doar 20 de lecţii. În anul 1667 se călugăreşte, iar în anul 1669 ajunge la mănăstirea Sam Jeronimo, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii (1695). Aici reuşeşte să întemeieze o bibliotecă cu peste 4000 de volume şi studiază discipline multiple: teologie, astronomie, pictură, muzică, limbi străine.

În spatele portretului este prezentată o parte din curtea interioară a fostului Colegiu San Ildefonso, localizat în centrul istoric al capitalei mexicane. În timpul Noii Spanii, colegiul a fost un etalon al educaţiei.

Reversul bancnotei este dedicat Rezervaţiei Biosferei Fluturelui Monarh. Rezervaţia se întinde pe teritoriul a două state mexicane, Mexico şi Michoacán de Ocampo şi este compusă din floră specific zonei temperat montane (stejar, pin brad sacru - abies religiosa). Habitatul bradului sacru coincide cu zona de iernat a a fluturilor monarh şi cum bradul este specie în pericol de dispariţie, acest lucru pune în pericol şi supravieţuirea fluturilor. Rezervaţia Biosferei Fluturelui Monarh face parte din Patrimoniul Natural Mondial UNESCO.

4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de

loterie prin care sunt popularizați câștigătorii Premiilor Nobel în cursul timpului.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 2 februarie 1998 prin care este popularizat Edgar Douglas Adrian.

Sir Edgar Douglas Adrian, primul baron Adrian, a fost un electro fiziolog britanic care s-a născut la data de 30 noiembrie 1889 și a decedata la data de 4 august 1977.În anul 1932, împreună cu alt cercetător a devenit laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină pentru descoperirile lui în domeniul funcțiilor neuronilor. A fost unul din inițiatorii aplicării electronicii în studiile fiziologice. A făcut cele dintâi experimente pe fibrele nervoase și pe terminațiile nervoase individuale. Din anul 1934 s-a dedicat studiului electro fiziologic al funcțiilor creierului și al tulburărilor cerebrale. A reușit să înregistreze activitatea electrică a neuronilor individuali. El a amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite de la organele de simț, pentru a înregistra modificări din ce în ce mai mici, reușind să înregistreze impulsuri de la o singură terminație senzorială și de la o singură fibră nervoasă motorie. Cercetările sale au clarificat baza fizică a senzației și mecanismul controlului muscular. Studiile sale de mai târziu, asupra activității electrice a creierului, au inclus investigarea epilepsiei și localizarea leziunilor cerebrale. Din anul 1923 a fost membru al Societății Regale din Londra, fiind ales și președintele acesteia între anii 1950-1955.

5. În data de 8 ianuarie 2021 banca centrală a statului african Capul Verde a lansat în circulație o bancnotă nouă de 200 escudos ce diferă de cea veche prin câteva elemente grafice dar și de securitate. Mai jos se pot admira bancnota veche de 200 escudos 2014 și cea nouă din anul 2021.

Bancnota nouă este din polimer, realizată în culoarea generală roșie și are dimensiunile 124 x 62 milimetri. Ca elemente de securitate enumăr: imprimare în relief, imagine latentă, micro tipăritură, fir de siguranță holografic și magnetic, element specific pentru persoanele cu deficiență de vedere și imprimare fluorescentă. Elementele grafice esențiale ale bancnotelor sunt cam aceleași. Pe avers este redat portretul lui Henrique Teixeira De Sousa.

Henrique Teixeira de Sousa a fost medic și scriitor din Capul Verde, care s-a născut la data de 19 septembrie 1919 și a decedat pe data de 3 martie 2003. A absolvit facultatea de medicină din Lisabona și apoi Institutul de medicină tropicală din Porto, specializându-se pe nutriție. S-a stabilit pe insula natală Fogo și înainte de obținerea independenței nationale a statului Capul Verde s-a mutat în Portugalia, unde a și decedat. Ca scriitor Teixeira de Sousa a scris ficțiune, inclusiv romane, în țara sa natală fiind considerat o icoană a literaturii. Cele mai renumite cărți ale sale sunt Contra Mar e Vento (volum de povestiri), Ilhéu de Contenda și Capitão de Mar e Terra. În fundal, pe o jumătate de avers este reprezentată o țesătură specific insulei, denumită pano di terra.

Pe revers avem o reprezentare a Vulcanului de Foc (Vulcao/Pico do Fogo) de pe insula cu același nume și localitatea Cha das Caldeiras. Chã das Caldeiras este singura zonă din Capul Verde, cu o producție semnificativă de struguri, exportând o mare parte din acesta. Mare parte a comunității a fost distrusă de erupția vulcanică din anul 2014.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DE LUAT AMINTE!

_______xxx_______

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SĂLAJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Loja română "Porolissum" Zalău

5 ani de lumină 14 mai 2005 - 14 mai 2010

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Insigna - A.J.V.P.S. - Sălaj

(Asociația județeană a vânătorilor și pescarilor sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.

Căprioara preferă zonele împădurite şi cele cu vegetaţie bogată, înaltă (pajişti, tufărişuri) din Europa și Asia Mică. Căprioarele trăiesc solitare sau în grupuri formate din femele şi iezii acestora. Grupurile se formează mai ales în timpul iernii. Coarnele masculilor au de obicei două sau trei vârfuri şi pot ajunge la lungimi de 20-25 cm. Durata de viață a căprioarei în sălbăticie este de aproximativ 10 ani, în captivitate ea trăiește până la 15 ani sau chiar mai mult. Lungimea corpului între variază între 1 şi 1,25 metri, înălţimea la greabăn 66-83 cm, greutate 22-30 kg. Masculii sunt ceva mai mari. Este un animal exclusiv erbivore. Mănâncă aproape orice material vegetal aflat la îndemână (inclusiv ace de conifere, dacă resursele de hrană sunt sărace), dar preferă alimente moi, bogate în surse energetice şi care conţin multă apă. Toamna preferă seminţe şi fructe, cu valoare energetică mare. După o gestație 264-318 zile, femelele dau naştere unui număr de 1-3 iezi (de obicei 2). Aceştia sunt complet neajutoraţi în primele câteva zile şi depind în totalitate de mama lor, dar se dezvoltă rapid – după două săptămâni, dublându-și greutatea.

Insigna - Primar - Jud. Sălaj

Prin decretul Regal nr. 546 din 9 martie 1935, s-a aprobat semnul distinctiv al primarilor, ajutorilor de primari și consilierilor comunali, sub forma insignei postate deasupra dar cu inscripția adaptată după caz. Insigna este o placă ușor bombată cu dimensiunile de gabarit de 3,5 centimetri, având forma țării românești, pe metal aurit pentru primari și ajutori de primari, și argintat pentru consilierii comunali, emailată cu culorile țării, albastru, galben, și roșu, în diagonal, având la mijloc suprapusă stema țării de o mărime de 12 milimetri în înălțime. Deasupra stemei este o panglică aurită sau argintată pe care stă scris numele funcției persoanei iar dedesubt altă panglică cu numele județului. Această insignă se purta de primari, ajutorii de primari și consilierii comunali în funcțiune, prinsă printr-o agrafă de reverul stâng al hainei. Textul decretului a fost publicat în Monitorul Oficial Nr. 67 din 20 Martie 1935.

Insigna sportivă - A.S. Silvania (Asociația sportivă)- Cehu Silvaniei

A.S. (Asociația sportivă) “Silvania” Cehu Silvaniei, denumire actuală – A.C.S. (Asociația clubul sportiv) “Silvania” Cehu Silvaniei este numele unei echipe de fotbal din orașul Cehu Silvaniei din județul Sălaj. Care evoluează în Liga a IV-a.

Cehu Silvaniei, în limba maghiară - Szilágycseh, în limba germană –Bömischdorf, este un oraș din județul Sălaj, care include și satele: Horoatu Cehului, Motiș, Nadiș, și Ulciug.Orașul este situat în nordul județului Sălaj, la limita acestuia cu județul Maramureș,la distanța de 34 km față de municipiul Zalău. Deși atestat documentar doar din anul 1405, sub denumirea de Chehy (1854 - Szilagy Cseh), in anul 1319 este semnalată prezența unei cetăți de pământ, Castrum Cheevar, care se pare că a avut rolul de a apăra așezarea din vatra actualului oraș Cehu Silvaniei. În istoria orașului se consemnează diferite perioade de prosperitate economică, dar și de decădere. La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 7214 locuitor, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 8008 locuitori) , dintre care: români – 43,7%, maghiari – 49,4%, romi – 4,75% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului sălăjean Cehu Silvaniei astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano catolici – 3,6%, ortodocși – 46,09%, reformați – 43,13%, martorii lui Iehova - 1,85% și restul – nedeclarată sau altă religie.Cele mai importante obiective de interes turistic ale orașului Cehu Silvaniei sunt:

Parcul central
Biserica reformată (1519);
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” (secolul al XVII-lea);
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Nadiș (1738);
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Ulciug (1781);
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Horoatu Cehului (1749);
Fântâna de piatră (secolul al XVI-lea);
Rezervația naturală „Lunca cu lalea pestriță” - Valea Sălajului (10 hectare).

Insigna sportivă - A.S. Silvania - Șimleu (Asociația sportivă)

F.C. (Fotbal club) “Silvania”, denumire veche – A.S. (Asociația sportivă) “Silvania” a fost un club de fotbal din orașul Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, ce activat între anii 2008 – 2011. În sezonul 2008-2009 a terminat pe locul 2, înaintea unor echipe mai bine cotate precum CFR II Cluj sau CSM Sebeș. Ocuparea locului secund le-a dat dreptul șimleuanilor de a participa la un turneu de baraj pentru promovarea în Liga a II-a, Silvania a învins cu 2-0 pe FC Caracal iar apoi a trecut cu 3-0 de CS Ineu, reușind astfel să acceadă în liga secundă a fotbalului românesc. Lipsa fondurilor financiară a obligat echipa nu după multă vreme să se retragă din campionat.

Șimleu Silvaniei, în limba maghiară - Szilágysomlyó, în traducere Șimleu Sălajului, în limba germană - Schomlenmarkt, în idiș - Shamloya, este un oraș din județul Sălaj, care include și satele: Bic, Cehei și Pusta. Orașul este situat în nord-estul regiunii istorice Crișana, în partea de vest a județului Sălaj, la o distanță de 29 km față de municipiul Zalău, în depresiunea Șimleului, sub Măgura Șimleului, în bazinul hidrografic al Crasnei, lângă vechea așezare dacică Dacidava. Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul administrativ al orașului au scos la lumină un bogat material ce a aparținut populației iazige. Două tezaure formate din piese de aur descoperite la Șimleu, datate din secolul al V-lea, se află în prezent expuse la muzeele de istorie din Viena și Budapesta. Localitatea a fost atestată prima dată documentar în anul 1251 când, într-un act emis la Alba Iulia, se amintește de Vathasomlyowa, prima denumire cunoscută a localității; în anul 1429 devine târg și este cunoscut sub denumirea de oppidum Somllyo, iar la 1854 este cunoscut ca Szilágy-Somlyó. Istoria medievală a Șimleului este strâns legată de familia Bathory, care a jucat roluri importante în istoria Transilvaniei. Cetatea Șimleu intră în posesia familiei mai sus amintite în urma căsătoriei lui Ladislau Báthory cu Anna Medgyesaljai, în anul 1351. Cetatea Șimleului a fost de-a lungul istoriei reședința principilor ardeleni din familia Báthory, fiind teatru de război pentru armatele turcești, care în anul 1660 au incendiat orașul. A fost și un centru important, vizat de răsculații curuți și locul de unde generalul Iosif Bem a pornit, în anul 1848, acțiunile militare pentru ocuparea orașelor de pe Someș: Jibou, Dej și Cluj. În anul 1810 a fost înființat Vicariatul Silvaniei, iar orașul a devenit un centru al intelectualității românești, găzduind o școală primară românească, departamentul sălăjean al Astrei, tipografia românească Victoria etc., aflându-se sub îndrumarea lui Simion Bărnuțiu. În anul 1825 s-a deschis gimnaziul călugărilor minoriți din Șimleu, monument istoric care adăpostește în prezent internatul Colegiului Tehnic „Iuliu Maniu”. În anul 1916 s-a inaugurat noua clădire a gimnaziului romano-catolic, în care a fost deschis primul liceu românesc din Sălaj, în anul 1919. Piața centrală a orașului s-a numit de-a lungul vremii Piața Bem, Piața Regina Maria și, recent, Piața 1 Mai. Și astăzi în această piață dăinuiește coloana ce are în vârf statuia Sfintei Treimi, înalțată în anul 1772, în semn de mulțumire că orașul a fost cruțat de epidemia de ciumă. La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 14436 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 16066 locuitori), dintre care: români – 60,47%, maghiari – 20,78%, romi – 8,94% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului sălăjean Șimleu Silvaniei astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 51,96%, romano catolici – 8,75%, reformați – 13,37%, penticostali – 1,57%, greco catolici – 5,76%, baptiști – 7,68% și restul - nedeclarată sau altă religie. Alături de municipiul Zalău, orașul Șimleu Silvaniei este un important centru economic al județului Sălaj. Industria prelucrării lemnului, industria textilă și industria alimentară sunt bine reprezentate în oraș, iar activitățile sectorului terțiar au căpătat în ultimii ani ponderi din ce în ce mai însemnate. Calitatea șampaniei produsă la Șimleu Silvaniei, a dus faima acestui oraș, atât în țară, cât și în străinătate. Principalele atracții turistice ale orașului sunt:

Sinagoga, construită în anul 1876 și transformată în primul Muzeu al Holocaustului din România
Ruinele cetății Bathory (secolul XVI), de fapt un castel rezidențial, a fost un interesant reprezentant al arhitecturii renascentiste din Transilvania. Este alcătuit din două incinte fortificate, construite în două etape. Aflat azi în ruină, castelul păstrează pavilionul porții, cu două nivele, deasupra gangului boltit. Se mai păstrează de asemenea două turnuri, un bastion și o parte din zidurile de apărare. În anul 2007 au avut loc săpături arheologice în vederea unei restaurări și eventuale puneri în valoare a sitului arheologic.
Biserica de lemn din Stâna
Biserica romano-catolică (cu o ușă din 1532)
În apropierea orașului, la 3 km, se afla Mănăstirea Bic, care este un loc de pelerinaj și un atractiv punct turistic, unic în regiune.
Fabrica de șampanie, ale cărei galerii subterane se întind pe 3,5 kilometri.
Biserica ortodoxă „Sfinții Apostoli” din Cehei (1765).
Ruinele cetății Dacidava
Biserica reformată (1730)
Rezervația naturală Lacul Cehei
Ștrandul termal „Broscăria”, minunat loc de scăldat și de pescuit, situat la doar 5 km de oraș.

Zalău (în maghiară Zilah, în germană Zillenmarkt) este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Sălaj, provincia istorică Crișana, România. Conform recensământului din anul 2011, orașul avea o populație de 56202 locuitori. Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Miții și din vestul orașului, la care se adaugă importante elemente aparținătoare culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porrolissum. Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Bela al III-lea al Ungariei)), lucrare apărută în jurul anului 1200. În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare încă din jurul anului 900.După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în anul 1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația Episcopiei Catolice de Oradea. Această tutelă s-a menținut până în anul 1542, când Zalăul a intrat în componența Principatului Transilvania. Din 1968 orașul este reședință de județ, iar în anul 1979 devine municipiu. Sus am postat stema municipiului Sălaj, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, dar și trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite.

Cazarma General Dragalina

Cazinoul

Hotel Porolissum

Strada Rakoczy

Școala normală de învățători

Spitalul vechi

Complexul statuar Wesselenyi

Biserica romano catolică

Policlinica

Colegiul Wesselenyi

Biserica greco catolică

Liceul reformat Wesselenyi

Biserica reformată

Liceul român de stat

Strada Wesselenyi

Piața Republicii (Mihai Viteazu)

Muzeul de artă "Ioan Sima"

Monumentul Tuhutum

Școala de fete

Școala "Simion Bărnuțiu"

Vederi

Sălaj este un județ situat în nord-vestul României, la limita dintre provinciile istorice Crișana și Transilvania, cu reședința la Zalău. Județul se întinde pe o suprafață de 3864 kilometri pătrați numărând în prezent aproximativ 224000 de locuitori. În ce privește etnia locuitorilor județului statisticile arată că aproximativ 69% sunt români, 23% sunt maghiari, iar restul alte etnii. Din punct de vedere teritorial-administrativ județul este compus din; 1 municipiu – Zalău, 3 orașe - Șimleu Silvaniei, Cehu Silvaniei și Jibou precum și 57 de comune. Sus am postat stema și harta județului Sălaj iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și trimiteri poștale ilustrate din acest județ din vremuri diferite.