Epaminonda's Blog.....: OBRIGHOVEN-LACKAUSEN * GERMANIA

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de

arhitectură și o veche carte poștală din localitatea germană

OBRIGHOVEN-LACKHAUSEN, municipalitatea WESEL,

landul RENANIA DE NORD WESTFALIA.

Arhitectură locală

Vedere generală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

DE LUAT AMINTE!

O POEZIE PROPRIE

__________xxx__________

O MEDALIE, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE DIN

JUDEȚUL MUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - C.S. (Clubul sportiv) Murețul (ciclism) XX - 1959 - 1979

Clubul Sportiv (C.S.)Mureşul este o structură sportivă de drept public cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Tineretului si Sportului, ce îşi desfăşoară activitatea în baza Legii Educaţiei Fizice şi Sportului nr. 69/2000, a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare aprobat de Ministrul Tineretului şi Sportului şi a Regulamentului de ordine interioară. Prin performanta si rezultatele incontestabile in sportul de performanta , CS Mureșul reuseste sa fie unul dintre cei mai buni ambasadori ai judetului Mureș. Clubul Sportiv Orasenesc Tg Mures s-a înființat în anul 1959. Adresa de corespondență a clubului este: Strada Parc Sportiv Municipal, nr. 4, Tg Mures, Jud. Mures. Clubul are 11 ramuri de sport: atletism, arte martiale, canotaj, ciclism, lupte libere, natatie, patina viteza, tenis, radio amatorism, hochei pe gheata si patinaj artistic. In cei peste 60 de ani de existență CS Muresul Tg Mures a produs sportivi de mare valoare care au participat la Jocurile Olimpice de vara si de iarna, la Campionate Mondiale, Campionate Europene, cu rezultate deosebite, care fac cinste atat acestui oras cat si miscarii sportive romanesti. Clubul are următorul personal: 140 sportivi legitimati, 7 antrenori cu calificare inalta, 18 personal tesa, executie si de conducere. In perioada anilor 2000-2018 CS Muresul a obtinut 1480 de medalii la CN si 145 la Campionate internationale.

Insigna sportivă - Chimica Târnăveni

Chimica Târnăveni este o Asociație Sportivă care are ca principală ramură sportivă fotbalul. Asociația poartă acest nume din sezonul 1957 – 1958. Alte denumiri ale echipei de fotbal au fost Patria și Energia. În prezent la acest club mai există doar două grupe de juniori care evoluează în campionatul de juniori pe județul Mureș. Cel mai cunoscut jucător care a evoluat la această echipă în perioada anilor 1967 – 1969 a fost Ladislau Boloni. Echipa s-a format și a evoluat pe lângă (fiind susținută financiar de) renumita fabrica chimică (Nitrogen) din Târnăveni. Cum fabrica a fost falimentată și echipa a decăzut.

Târnăveni, mai demult Târnava-Sân-Martin, până în data de 3 mai 1941 Diciosânmartin, (în maghiară Dicsőszentmárton, Szentmárton, sau Dicső, în germană Sankt Martin, Sankt-Martin, Martinskirch, Marteskirch, sau Märteskirch, în dialectul săsesc Mierteskirch) este un municipiu în județul Mureș, provincia istorică Transilvania, România, situat pe râul Târnava, care include și localitățile Bobohalma și Cuștelnic. Orașul are o populație de aproximativ 20000 de locuitori și este atestat documentar din anul 1278. Sus am postat stema și o poză a Primăriei Târnăveni.

Expoziția meșteșugarilor din Sighișoara - 1869

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1869 cu ocazia Expoziției meșteșugarilor din Sighișoara. Medalia este confecționată din metal comun, are forma rotundă și diametrul de 29 milimetri. Pe aversul medaliei este reprezentată o femeie șezând spre dreapta care își sprijină brațul drept pe un scut încărcat cu stema Transilvaniei. În fața ei este o masă pe care se disting diverse unelte și o statuie pe un soclu spre care femeia întinde o ramură de laur. Periferic circular, urmând conturul medaliei este aplicat înscrisul: “SCHASSBURGER GEWERBE AUSSTELLUNG 1869” (Expoziția meșteșugurilor sighișorene, 1869). În câmpul reversului este reprezentată stema orașului Sighișoara și inițialele gravorului: “J.T.”.

Sighișoara (în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum / Castrum Sex) este un municipiu situat în judeţul Mureş, România, cu populaţia de aproximativ 26500 de locuitori. Undeva lângă Sighișoara se găsea cetatea dacică Sandava, iar mai târziu o fortificație puternic întărită la Podmoale constituia Castrum Stenarum (sau Capistenarum) unde au fost descoperite cărămizi cu ștampila Legiunii a XIII-a Gemina, 26 de monede romane emise între 108 - 248, opaițe romane, inele de aur cu filigran, etc. Deasupra am postat o fotografie reprezentând Primăria Sighișoara. Localitatea a fost întemeiată de coloniști germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Kraus (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg").

Placheta - Șantierul Electromontaj Tg-Mureș - 20 ani

Neputând să vă prezint niciun fel de informații despre Societatea comercială Șantierul Electromontaj din municipiul Târgu Mureș, afară de faptul că se ocupă de construcția centralelor și rețelelor electrice și că are o vechime mai mare de 20 de ani, voi scrie câteva vorbe despre detaliul grafic de pe placheta postată mai sus. Este vorba despre Monumentul Electricității de la Barajul Vidraru. Aproape de Barajul Vidraru din județul Argeş, pe muntele Pleaşa, se află Statuia lui Prometeu sau Monumentul Electricităţii, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din sudul României. Statuia a fost realizată în 1965 şi a stârnit destule controverse de-a lungul timpului.

Această statuie, care are 10 metri înălţime şi îl înfăţisează pe Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricităţii, a fost realizată de sculptorul Constantin Popovici în 1965, pe când autorul monumentalei lucrări avea doar 27 de ani. Autorităţile comuniste au dorit ca în anul în care a fost creat barajul Vidraru să fie realizată şi o statuie de dimensiuni impresionante. Grandomania era la ea acasă în acei ani. Statuia a fost realizată în doar câteva luni”. Monumentul atrage anual zeci de mii de vizitatori din ţară şi străinătate. Accesul la statuie se face după urcarea a câteva sute de trepte. În anul 2012, faimoasa statuie a fost ironizată de site-ul Lonely Planet. „Probabil una dintre cele mai ironice construcţii din era comunistă ridicate în Europa de Est se găseşte la Barajul Vidraru din România, unde o statuie a lui Prometeu (cel care a furat focul de la zei) înaltă de 10 metri aminteşte de unul dintre cele mai mari proiecte hidroenergetice ale Blocului Comunist”. Astfel descria Lonely Planet celebra statuie de la Vidraru, într-un articol dedicat arhitecturii comuniste din ţările Europei de Est şi intitulat „Clădiri brutale: arhitectura Europei de Est”.

Insigna - Campion regional

U.C.F.S. - (Uniunea de cultură fizică și sport)

Reg. Mureș A.M. (Regiunea Mureș Autonomă Maghiară)

U.C.F.S (Uniunea de cultură fizică și sport) s-a constituit în anul 1962, ca structură subordonată Ministerului Tineretului și Sportului. Ea a înglobat toate asociațiile A.V.S.A.P. existente până la acea vreme în țară. A.V.S.A.P. (Asociația voluntară pentru sprijinirea apărării patriei) s-a constituit prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr.415 din 30 noiembrie 1952, fiind subordonată direct Consiliului de Miniștri. Activitatea acestor asociații era mascată de acțiuni cu caracter sportiv devenind astfel și mai accesibilă maselor de tineri. AVSAP a fost condusă de Comitetul central organizatoric și Comitetele organizatorice de la nivele diferite: regiune, raion, oraș, comună, sat, întreprindere, GAS, GAC, SMT, etc. Organizațiile de bază erau conduse de ofițeri ai MFA, activiști salarizați și voluntari, pregătiți în școlile Comitetului organizatoric central. La împlinirea vârstei de 16 ani tânărul semna o adeziune, precizând activitatea dorită și plătea o taxă simbolică de 1 leu pe an. Devenind membru primeai un carnet albastru și o insignă. Tineretul AVSAP s-a pregătit premilitar în ramuri tehnice legate de aviație, marină, transmisiuni, construcții drumuri și poduri, activități care ulterior pentru mulți au devenit meserii practicate toată viața.

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș și drapelul orașului, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice și istorice inconfundabile târg-mureșene, din vremuri diferite.

Sinagoga

Cetatea și Strada Bethlen Gabor

Liceul militar

Statuia Lajos Kossuth

Cazarma

Fabrica de zahăr

Școala medie "Bolyai Farkaș"

Muzeul secuilor

Gara

Biserica evanghelică reformată

Tribunalul

Hotelul Europa și Biserica reformată

Piața cu fântâna Bodor

Abatorul

Piața I.V.Stalin

Banca Agrară - azi sediu BCR

Baia comunală

Statuia lui Avram Iancu

Casa Kocepzi - Teleki

Statuia generalului Jozsef Bem

Primăria

Casa contelui Bissingen

Fabrica de mobilă "Simo Geza"

Biserica ordinului Sfântul Francisc, piața Szechenyi

Gimnaziul romano catolic

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 kilometri pătrați, numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la N-E spre S-V. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin și Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure și Ungheni precum și 89 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală precum și harta județului Mureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente istorice și arhitectonice reprezentative pentru județ, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri, cât și unele trimiteri poștale ilustrate.