Epaminonda's Blog.....: MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la moartea lui Alois Ferdinand Hrdlička. Pe aversul monedei este redat un portret al lui Ales Hrdlicka și în dreapta jos o coafură indiană cu referire la lucrările sale științifice. Periferic, circular pe părțile stânga, jos și dreapta este aplicată inscripția: ”ALES HRDLICKA” (numele personajului). Sub gâtul personajului sunt inscripționați anii: “1869 – 2019” (anii decesului și emiterii monedei) și monograma gravorului. Pe aversul monedei care amintește de acest antropolog ceh este o descriere stilizată a etapelor de dezvoltare ale unei persoane cu trei portrete suprapuse din profil. Periferic, circular pe părțile stânga sus și dreapta este inscripționat numele statului „ČESKÁ REPUBLIKA” (Republica Cehă) și sub gât sunt inscripționate valoarea monedei (200 Kc) și monograma monetăriei naționale a statului ceh.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 20.03.2019, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – proof BU (4700 buc) și proof UNC (8800 buc) și gravor - Asamat Baltaev.

Alois Ferdinand Hrdlička a fost un antropolog ceh care a trăit în Statele Unite după ce familia sa s-a mutat acolo în anul 1881. El s-a născut în data de 30 martie 1869 și a decedat în data de 5 septembrie 1943. Când avea 13 ani, Hrdlička a sosit la New York împreună cu tatăl său Maxmilian. La vârsta de 18 ani, a decis să studieze medicina, deoarece suferise de tuberculoză și avea dificultăți de tratament din acele vremuri. În anul 1889, Hrdlička a început studiile la Eclectic Medical College și apoi a continuat la Homepatic College din New York. Pentru a-și termina studiile medicale, Hrdlička a dat unele examene la Baltimore în 1894. La început, a lucrat în azilul Meddleton pentru persoanele afectate mintal, unde a aflat de antropometrie. În 1896, Hrdlička a plecat la Paris unde a început să lucreze ca antropolog cu alți experți din domeniul stabilirii științei. Aleš Hrdlička a fondat și a devenit primul curator de antropologie fizică al Muzeului Național al SUA, în anul 1903. A fost fondatorul Revistei americane de antropologie fizică în 1918.
2. Moneda de mai jos marchează trecerea a 200 de ani de la nașterea scriitoarei Bozena Nemcova. Pe aversul monedei este redat portretul scriitoarei, privind spre dreapta și, în față, sub bărbie - o pasăre stilizată, în zbor. Sub portret este aplicată inscripția: “Bozena Nemcova” (numele personajului, cu litere de mână). În partea dreaptă sus, periferic, pe conturul monedei, sunt inscripționați anii: “1820 - 2020” (anii nașterii și baterii monedei). Pe reversul monedei este reprezentată o compoziție de animale heraldice stilizate din stema mare a statului ceh. La partea de jos, orizontal sunt aplicate inscripțiile: „ČESKÁ REPUBLIKA” (Republica Cehă – numele statului) și valoarea monedei “200 Kc”, iar sus, în dreapta - monograma monetărie naționale a statului ceh.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 29 ianuarie 2020, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – proof BU și gravor – Jiri Harcuba.

Božena Němcová a fost o scriitoare cehă din faza finală a mișcării Renașterea Națională Cehă. Ea s-a născut la data de 4 februarie 1820 și a decedat la data de 21 ianuarie 1862. Bunica sa, Magdalena Novotná, a jucat un rol important în formarea viitoarei scriitoare. Němcová a scris mai târziu romanul său cel mai cunoscut, având personajul principal inspirat de bunica ei. S-a căsătorit la vârsta de 17 ani cu Josef Němec, un bărbat cu 15 ani mai în vârstă care lucra ca ofițer vamal și era, prin urmare, un angajat al statului. Relația familială nu prea a funcționat dar totuși a avut 4 copii cu soțul său. Němcová a murit în sărăcie, înstrăinată de soțul ei, la vârsta de 42 de ani. Patrioții din Boemia i-au organizat o înmormântare solemnă. Cele mai cunoscute romane ale sale sunt: Babicka (Bunica) tradus și în limba română și Pohorska vesnice (Satul de peste munți).
3. Moneda de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la nașterea arhitectului Adolf Franz Karl Victor Maria Loos. Pe aversul monedei este redată o clădire simplă realizată în stilul lui Loos. Clădirea este încadrată de înscrisurile: “CESKA” (orizonat deasupra) și “REPUBLIKA” (orizontal jos), însemnând numele țării – Republica Cehă. La partea cea mai de sus a monedei este reprezentată monograma monetăriei statului național ceh și la partea cea mai de jos este aplicată inscripția: ”200 Kc ” (valoarea monedei). Pe reversul monedei este reprezentat chipul lui Loos privind ușor spre stânga, pe fundalul unui romb marcat. Sub chip este aplicată inscripția orizontală: “ADOLF LOOS” (numele personajului) și monograma gravorului. Chipul personajului este încadrat de anii: “1870” și “2020” (anii nașterii și emiterii monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 2 decembrie 2020, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – proof BU și gravor – Asamat Balataev.

Adolf Franz Karl Viktor Maria Loos a fost un arhitect austriac și cehoslovac și un teoretician european influent al arhitecturii moderne, care s-a născut la data de 10 decembrie 1870 și a decedat la data de 23 august 1933. El a devenit un pionier al arhitecturii moderne și a contribuit cu teorie și critică la curentul modernist din arhitectură și design. Loos a avut trei căsătorii tumultuoase care s-au încheiat toate prin divorț. El a suferit de pe urma unei stări precare de sănătate, inclusiv de o deficiență de auz moștenită, și a fost implicat într-un scandal de pedofilie. Loos a urmat studii la mai multe școli gimnaziale, precum și la o școală tehnică din Liberec, iar în 1889 a absolvit o școală tehnică din Brünn. Mai târziu, a studiat la Universitatea de Tehnologie din Dresda, fără a o termina. El a explorat ideea că progresul culturii este asociat cu eliminarea ornamentelor din obiectele de zi cu zi și că, prin urmare, era o crimă să-i forțezi pe meșteri sau constructori să-și piardă timpul cu ornamentații de orice fel. Clădirile simple ale lui Loos au influențat comasarea minimă a arhitecturii moderne și au stârnit controverse. Deși cunoscute prin lipsa de ornamentație exterioară, interioarele multor clădiri proiectate de Loos sunt finisate cu materiale scumpe, în special cu piatră, marmură și lemn, afișând modele naturale și texturi pe suprafețe plate, executate cu o măiestrie de prima clasă. Distincția nu este între complicat și simplu, ci între „organic” și decorațiunile de prisos. Loos a fost interesat, de asemenea, de artele decorative, colecționând obiecte din argint și de piele de înaltă calitate, pe care le-a remarcat pentru aspectul lor simplu. În perioada 1924 - 1928 Loos a trăit la Paris. A predat la Sorbona, concomitent fiind contractat pentru a construi o casă scriitorului român de origine evreiască Tristan Tzara, care a fost finalizată în anul 1925 pe Avenue Junot 15, Paris. În 1918 Loos a fost diagnosticat cu cancer. Stomacul, apendicele și o parte din intestinul lui au fost extirpate chirurgical. El avea pe atunci mai mult de 50 de ani și era aproape surd. Ca o curiozitate se știe că el a fost implicat într-un proces de pedofilie în Viena. În timpul procedurilor judiciare a arătat primele semne de demență. A murit la 32 de ani și este înmormântat în cimitirul Zentralfriedjof din Viena.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII LI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Concursul cultural-artistic al pionierilor și elevilor - Ed.XX

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.

C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri.

În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea).

În timpul regimului comunist se organizau anual concursuri și festivaluri ale formatiilor artistice de amatori în toate școlile, liceele și instituțiile de învățământ superior, chipurile pentru a pune în valoare valențele cultural-artistice ale poporului român, scopul ascuns fiind acela de preamărire a conducătorilor statului și a realizărilor socialismului. Punctul culminant al acestor manifestări l-a constituit Festivalul național Cântarea României. În acest sens regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. În acest sens s-au organizat festivaluri și concursuri ale elevilor și pionierilor prin care se preamăreau realizările partidului comunist la putere. Din această categorie face parte și insigna de mai sus. Și insigna postată mai sus face parte din acest ansamblu de distincții. De pe insignă nu lipsesc laurii de pe margine care simbolizează “victoria finală” în efortul de creare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou” și drapelul național.

M.S. Regele Carol II al României

Ministerul instrucțiunii - Premiul III

Produsul medalistic de mai sus este o distincție-premiu ce se acorda tuturor elevilor premianți la sfârșitul anului școlar.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria.

Set 2 piese - Ordinul național "Steaua României"

Ordinul naţional "Steaua României" este cel mai vechi ordin naţional, a fost creat în 1864, în timpul domniei lui Cuza şi a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus. După proclamarea independenţei naţionale, Carol I înfiinţează acest ordin prin legea votată în 10 mai 1877. Au fost stabilite 5 grade pentru acest ordin: cavaleri, ofiţeri, comandanţi (comandori), mari ofiţeri, mari cruci. Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincţie oferită de statul român. În 1863 reluând discuţiile pentru înfiinţarea unei distincţii româneşti, domnitorul Cuza contactează renumita casă de bijuterii Kretly din Paris.. Aceasta va prezenta domnitorului un model de distincţie ce va fi aprobat şi comandat în 1000 de exemplare. Denumirea originală, propusă de domnitor era "Ordinul Unirii" iar cele două cifre încrustate, "5" și "24", simbolizau dubla alegere a domnitorului. Deasemenea pe decoraţie era încrustată şi deviza: "Genere et cordres fratres" (Fraţi prin origini şi simţiri). Însă cum cadrul legal nu permitea instituirea ordinului, domnitorul Cuza s-a limitat la a oferi decoraţia doar câtorva prieteni apropiaţi. Pe fundalul izbucnirii conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru înfinţarea unui ordin naţional se redeschid. Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu se decide instituirea legală a distincţiei în forma ei de bază operându-se modificări doar la cifra domnească (schimbată acum cu cea a lui Carol I şi la dictonul ce nu mai corespundea momentului istoric, noua deviză fiind: "In fide salus" (În credinţă e salvarea). A fost aprobată şi noua denumire a ordinului care, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a devenit "Steaua României".

Insigna - G.F. Garda financiară - România

Garda Financiară a fost o autoritate publică de control, subordonată Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), ce a avut ca atribuții controlul în domeniul financiar, economic, vamal în vederea prevenirii și sancționării, conform legislației în vigoare, a actelor de evaziune și fraudă fiscală. Instituția a fost condusă de un funcționar public, având funcția de comisar general, acesta fiind numit de către ministrul finanțelor publice. Garda Financiară putea constata acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, stabilind implicațiile fiscale ale acestora și dispunând, în condițiile Codului de Procedură Fiscală, luarea măsurilor asiguratorii - impunerea sechestrului - ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să-și ascundă ori să-și risipească averea. De asemenea, comisarii Gărzii Financiare puteau efectua, în exercitarea controlului operativ și inopinat, monitorizări și verificări necesare prevenirii, descoperirii și combaterii faptelor de evaziune fiscală. Din ianuarie 2010, Garda Financiară a dobândit noi competențe, în principal de a încheia acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale și constatarea împrejurărilor în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal. Garda Financiară avea în structură: Comisariatul General, Secțile județene și Secția Municipiului București. Garda Financiară a raportat la sfârșitul anului 2009 o contribuție de peste 2240 milioane lei către bugetul de stat, bani provenind din recuperarea arieratelor raportate de operatorii economici privind obligațiile neachitate la termenele legale. Prin OUG nr. 74/2013, Garda Financiară a fost desființată și s-a înființat „Direcția Generală Antifraudă Fiscală” (DGAF).

Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu (născut la data de 19 noiembrie 1882 în localitatea Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara şi decedat la data de 13 septembrie 1913 în localitatea Băneşti, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binţinţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu. A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902. Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi la Ludwig Maximilians Universitat din Munchen, Germania, obţinând diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel din Russelsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi, cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord. Curajos, sfidător chiar, modest, ambițios, visător, talentat, patriot, recunoscător și, mai presus de toate, creativ. Cel care a efectuat primul zbor de pe teritoriul României, cu un aparat mai greu decât aerul, era la înălțimea tuturor epitetelor enumerate. De mic copil a avut o fire temperamentală și curioasă, fire care i-a adus necazuri încă din liceu. În anul 1902 își ia bacalaureatul la Liceul de Stat din Sibiu, după care urmează două trimestre la Facultatea de Mecanică a Școlii Politehnice din Budapesta. Se înrolează ca voluntar la marină, făcând serviciul militar în Croația. Își obține diploma de inginer după ce termină cursurile prestigioasei Ludwig-Maximilians-Universitet din Munchen. Imediat după absolvire, lucrează pentru o scurtă perioadă de timp ca inginer pentru celebra Fabrică de Automobile Opel. Cu toate acestea, Aurel Vlaicu nu era deloc mulțumit.

___________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII