Epaminonda's Blog.....: PROPUNERI PENTRU MONEDA EURO

Stimate cititor, până aici ţi-am prezentat monedele euro ale statelor europene, cu explicaţii sumare despre reprezentările grafice aplicate pe acestea şi câţiva parametri tehnici. Revin cu precizarea că, la această dată, doar 16 state europene, cele din tabelul de mai jos, au acceptat ca monedă de schimb moneda comună a Europei - Euro. Alte trei state europene (Monaco, Vatican şi San Marino) au primit acceptul Uniunii Europene să emită monede euro, dar numai în scop de colecţie. S-a anunţat că în anul 2013 şi principatul Andorra va emite monede euro, dar tot în scop de colecţie. Nu se ştie nimic despre reprezentările grafice care vor fi aplicate, dar la timpul oportun te voi anunţa aici. Este necesar să mai repet că monedele euro ale tuturor celor 16 state au o faţă comună şi una naţională precum şi faptul că setul de monede este compus din 8 valori: 1 cent, 2 cenţi, 5 cenţi, 10 cenţi, 20 de cenţi, 50 de cenţi, 1 euro şi 2 euro. Pe faţa naţională statele zonei euro au avut libertatea să aplice între 1 şi 8 desene care să le reprezinte identitatea naţională cel mai bine. Daca vrei să revezi monedele euro te invit să accesezi articolele MONEDELE EURO - ...(STATUL RESPECTIV) din acest blog. Domeniile din care s-au inspirat până în prezent designerii monedelor euro sunt: arhitectura, flora, fauna, personalităţile culturale, oamenii politici, tradiţiile naţionale, stemele naţionale, monumentele naturii (munţii), statuile şi monumentele istorice. Uniunea Europeană a recomandat să nu se aplice pe monede lăcaşe de cult religios pentru a se evita apariţia unor disensiuni între grupuri de oameni. Fiind la mine acasă, adică pe blogul meu, mi-am permis să fac un tabel centralizator cu referire la reprezentările grafice aplicate pe moneda euro şi sa dau si un calificativ (notă de la 4 la 10). Studiază, analizează şi fii de acord, sau nu, cu mine! Acum exprim părerile mele personale. Şi eu susţin recomandarea făcută de Uniunea Europeană de a nu aplica monumente religioase pe monede. În plus spun răspicat că nici oamenii politici contemporani sau din timpuri recente nu ar avea ce căuta pe monede, deoarece sunt trecători prin viaţă şi adeseori nu lasă nimic după ei. Dacă sunt personalităţi istorice cu merite deosebite în istoria unui popor aş fi de acord să fie postate, dar numai după o analiză atentă, şi după trecerea a câteva zeci de ani, pentru a se sedimenta o părere corectă despre acestea. Nu înţeleg alegerea unor state de a posta plante, animale, munti sau chiar stema naţională, deşi, cu ultima variantă, mai că aş fi de acord. Pornind de la această crudă neînţelegere mi-a venit ideea să mă gândesc cam la ce reprezentări grafice să se orienteze ţara mea şi a ta, dacă vreodată va fi acceptaţă în spaţiul comun european al monedei euro. Am postat mai jos câteva reprezentări grafice grupate pe domenii. Mă gândesc să trimit această primă parte a articolului meu şi conducerii BNR cu propunerea de a lansa o campanie naţională prin care poporul să aleagă simbolurile care să îl reprezinte pe moneda euro, şi nu altcineva. Aştept şi părerea ta cu privire la iniţiativa redactării acestui articol, la idea de a propune BNR acea campanie şi la propunerile mele aplicate sub tabel.

Îţi mulţumesc!

La mulţi ani, 2013!

Statul	Nr.de desene aplicate / din totalul de 8	Domeniile desenelor	Nota acordata
Austria	8	Floră , Arhitectură, Oameni de cultură	7
Belgia	1	Om politic	4
Cipru	5	Faună, Tradiţii locale	7
Estonia	1	Stema statului	5
Finlanda	3	Floră, Faună, Tradiţii locale	6
Franţa	3	Floră, Tradiţii locale	9
Germania	3	Floră, Arhitectură, Tradiţii locale	7
Grecia	8	Tradiţii locale, Oameni politici, Om de cultură	8
Irlanda	1	Tradiţii locale	6
Italia	8	Arhitectură, Oameni de cultură, Monumente	10
Luxemburg	3	Om politic	4
Malta	3	Stema statului, Tradiţii locale, Monument	6
Olanda	2	Om politic	4
Portugalia	3	Tradiţii locale	7
Slovacia	3	Munte, Arhitectură, Tradiţii locale	6
Slovenia	8	Faună, Tradiţii locale, Munte, Arhitectură, Oameni de cultură	7
Spania	3	Arhitectură, Om de cultură, Om politic	7

MONUMENTE ISTORICE

ARC PESTE TIMP

Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman în Adamclisi, județul Constanța, ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106-109 d.Hr. pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor în anul 102 d.Hr. Acesta a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine. În muzeul adăpostit în interiorul acestuia se găsesc părți din monumentul original. Construcția este situată în regiunea podișului Negru Vodă, lângă comuna Adamclisi, la 60 km sud-vest de Constanța, pe drumul național Călărași - Constanța. Tropaeum Traiani este unul dintre cel mai importante monumente antice de pe teritoriul României. Primele săpături au fost înterprinse începând cu anul 1882 de către Grigore Tocilescu. Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi. Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și anume circa 40 m. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea de 1,48‐1,49 m. Din cele 54 metope inițiale, se mai păstrează 48. Deasupra metopelor se află o friză cu 26 de creneluri, din care s-au păstrat numai 23, sculptate și ele în basorelief, care alcătuiesc coronamentul nucleului circular. Ansamblul, din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți probabil în lupta de la Adamclisi, și de asemena un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care se pare că a fost înmormântat comandantul (praefectus castrorum), care, cu prețul vieții sale, a decis victoria din anul 102. La 2 km vest de monumentul triumfal a fost întemeiată de Traian cetatea romană Tropaeum Traiani, care este menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170. În Complexul muzeal Tropaeum Traiani pe lângă "Monumentul triumfal Tropaeum Traiani" și "cetatea Tropaeum Traiani" (care datează din secolul al II-lea) se află și muzeul de sit. Clădirea muzeului, inaugurată în 1977, este concepută ca un lapidarium și cuprinde numeroase vestigii arheologice descoperite în cetate și împrejurimi. Pe o parte a muzeului sunt expuse metopele, friza inferioară și cea superioară, pilaștrii, crenelurile și blocurile de parapet ale stilului attic festonat. În centrul sălii este expusă statuia colosală a trofeului, inscripția și friza cu arme. Celelalte exponate sunt constituite de colecțiile ceramice (vase aparținând culturii Hamangia, ceramică getică, amfore grecești, romane și bizantine), opaițe, unelte, podoabe, fragmente de apeducte, sculptură, documente epigrafice. (Sursa - NET - Marilena Tun)

Podul lui Traian de la Drobeta Turnu Severin a fost construit in numai trei ani de zile (103-105), dupa planurile arhitectului Apolodor din Damasc, cel care a proiectat si Columna lui Traian de la Roma. A fost cel mai mare pod construit in antichitate, ingenios ca tehnica si ca forma. Si astazi ruinele sale starnesc admiratia oamenilor. Numai pentru construirea pilelor au fost folosite blocuri masive de piatra si stejarii de pe 200 ha de padure. Podul era lung de 1135 m, inalt de 18,60 m si lat de 14,55 m. Peste podul de la Drobeta latinitatea a trecut la nordul Dunarii in toata splendoarea si complexitatea ei. Langa cetate si pod s-a ridicat orasul roman Drobeta ce si-a luat numele de la vechea asezare dacica DRUBETA. La mijiocul secolului al III-lea orasul ocupa o suprafata de 60 ha si avea o populatie de aproximativ 40.000 locuitori. A fost primul oras din Dacia care in timpul imparatului Hadrian a primit titlul de municipium, pentru ca in timpul lui Septimius Severus sa devina colonia. Pe un altar onorific de la mijiocul secolului al III-lea numele orasului este insotit de apelativul ,,Splendidissima colonia Drobeta". Viata orasului a putut fi urmarita pana la sfarsitui secolului al VI-lea, cand acesta a cazut prada popoarelor migratoare, ca multe alte orase din imperiu. Sus poţi vedea piciorul podului de pe malul românesc al Dunării şi o machetă a podului.

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei preromane fiind situată pe raza satului Grădiştea Muncelului, din judeţul Hunedoara de astăzi.

ARHITECTURĂ ROMÂNEASCĂ

GRANDOARE ŞI MODERNITATE

Clădirea Parlamentului naţional al României din capitala Bucureşti, cunoscută şi sub numele de Casa Poporului sau Casa Republicii, lungime – 270 m, lăţime – 240 m, înalţime - 86 m cu 12 nivele, adâncime la subsol - 92 m cu 8 nivele, suprafaţă construită – 66000 mp, suprafaţă desfăşurată – 330000 mp, deţine 3 recorduri Guinness: pentru cea mai mare clădire pentru uz civil, cea mai scumpă clădire şi cea mai grea clădire din lume, pentru realizarea clădirii folosindu-se: 1000000 m.c. de marmură 5500 de tone de ciment, 7000 de tone de oţel, 20000 de tone de nisip, 1000 de tone de bazalt, 900000 m.c. lemn esenţe diferite, 3500 de tone de cristal, 200000 m.c. de sticlă, 2800 de candelabre, 220000 m.p. de covoare şi 3500 m.p. de piele, la construcţie au participat 200 arhitecţi şi aproximativ 20000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi, arhitect şef fiind Anca Petrescu, clădirea ocupă locul 2 în lume la capitolul clădiri administrative după Pentagon şi locul 3 în lume ca volum construit cu 2550000 mc după Pavilionul de montaj al rachetelor cosmice de la Cape Canaveral- SUA şi piramida Quetzalcoatl din Mexic, costurile clädirii fiind estimate la 1,75 miliarde dolari SUA în anul 1989 şi 3 miliarde Euro în anul 2006, data începerii construcţiei 1983.

Palatul Culturii din Iaşi este o clădire emblematică, construită, în perioada 1906 - 1925, în perimetrul fostei Curți Domnești medievale moldoveneşti, pe locul fostului Palat Domnesc. Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii este schimbată într-una culturală, devenind gazda unor importante instituții culturale din Iași.

Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, clădire situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (partea nordică a Pieței Palatului). Tot aici se află şi sediul Filarmonicii George Enescu. Edificiu-simbol al culturii nationale, Ateneul Roman, construit in inima Bucurestilor in perioada anilor 1886-1889, a devenit exponentul arhitectonic si spiritual nu doar al unui oras, al unei Capitale, ci al unei natiuni. Aici au conferentiat marile personalitati si savanti ai Romaniei, aici au concertat toti consacratii si tinerii artisti profesionisti ai tarii, aici au urcat pe podium multe formatii si solisti de nivel mondial, aici s-au lansat “in prima auditie“ capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici s-au organizat primele expozitii ample, retrospective de pictura si sculptura ale maestrilor artei plastice nationale, aici s-au perindat regi si regine, oameni politici si oaspeti de seama de peste hotare spre a participa la evenimente de importanta nationala si universala intr-un cuvant, la Ateneul Roman s-au petrecut momente de anvergura istorica ce s-au inscris in cartea de aur a poporului nostru. Putini stiu astazi ca Palatul Ateneului Roman s-a cladit cu banii dintr-o subscriptie publica, in urma organizarii unei loterii nationale (500.000 de bilete in valoare de un leu), apelul adresat cetatenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societatii Ateneul Roman, sunand ca o chemare populara, printr-un slogan de-a dreptul comic si banal: "Dati un leu pentru Ateneu!". Ideea apelului s-a transformat surprinzator intr-o lectie de unitate, de trezire a constiintei nationale. Conceputa de arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu, revizuite si completate de un manunchi de specialisti romani (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundatiilor deja existente din Gradina Episcopiei ce urmau sa serveasca ridicarii unui circ. Inspirat din vechile temple grecesti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce sustine un fronton triunghiular. La parter, impresionantul hol din marmura inglobeaza cele 12 coloane dorice de sustinere a salii de concerte. Patru scari monumentale in spirala de tip baroc din marmura de Carrara, desfasurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legatura cu sala si anexele (birouri, sali de repetitii, cabine pentru solisti si dirijor etc.). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter si doua randuri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o loja centrala) ofera o vizibilitate perfecta din orice colt si o auditie impecabila. Perfectiunea sunetului se datoreaza imensei cupole (bogat decorata) care "absoarbe" fondul instrumental si vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberatie catre auditori, cu intreaga gama de armonice pana la cele mai fine culori timbrale si nuante. Se pare ca acustica exceptionala a cavitatii sonore, proprii Ateneului Roman, aplasat sala printre cele mai reusite constructii de acest gen nu doar din Europa, ci din intreaga lume. Fresca, evocand istoria poporului roman in 25 de episoade, realizata timp de cinci ani de catre pictorul Costin Petrescu, orga instalata in 1939 in urma ajutorului material al lui George Enescu, numeroasele imbunatatiri tehnice produse dupa cutremurele de pamant si bombardamentul din 1944, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, dar mai ales modificarile din 1966-1967 (introducerea aerului conditionat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, largirea avanscenelor etc.) au transformat Ateneul Roman intr-un complex arhitectural singular in centrul Capitalei. De peste o jumatate de veac, a devenit sediul Filarmonicii "George Enescu", iar din 1958 "Cartierul general" al Festivalurilor Internationale "George Enescu". Templu al artei si culturii romanesti, Ateneul Roman ramane, la cei 120 de ani, nu doar o cladire de patrimoniu universal, reprezentativa ca arhitectura pentru Romania si Balcani (cu trimitere la antichitatea greceasca), ci si un simbol de traditie spirituala a unui popor. Iar daca fundatia circulara initiala, nicicand nu a fost visata de fondatori, arhitecti si constructori ca forma ideala pentru un monument arhitectonic (au existat glasuri in epoca ce au criticat solutia tehnica insolita), iata ca timpul a harazit urmasilor culturii vechii Dacii sa devina o scena turnanta nu doar a istoriei, ci si a artei in contextul Europei. "Calare" pe trei secole (fundatia ecvestra s-a dovedit bazaltica), Ateneul Roman si-a deschis larg portile unor spirite universale luminate, ce si-au dat intalnire la Bucuresti, spre a se infrati cu autohtonii meleagurilor de la gurile Dunarii. Desi ctitorii au visat ca toate artele surori sa-si afle locul sub cupola acestui for cultural, totusi se pare ca putini si-au dat seama ca acustica naturala exceptionala a salii ofera doar muzicii un climat de afirmare plenara, singulara, devenind casa parinteasca pentru marile personalitati si talente ale lumii. A concerta pe podiumul Ateneului Roman din Bucuresti echivaleaza astazi in arta lirica cu aparitia pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din inima Capitalei, zidit in urma cu 120 de ani, s-a transformat in "cartea de vizita" nepieritoare a Romaniei contemporane.

CASTELE

GENIUL CREATOR ROMÂNESC

Castelul Peleş, reşedinţa de vară a primului cuplu regal al României, regele Carol I (1866-1914) şi regina Elisabeta, a fost construit între 1873 și 1914, la dorința suveranului, după planurile arhitecților Johannes Schultz şi Karel Liman. Edificiul a fost decorat de celebrii creatori, J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș este considerat cel mai important ansamblu arhitectonic de tip istorist din România, având caracter de unicat și prin valoarea sa istorică şi artistică, rămâne unul dintre cele mai importante şi frumoase monumente din Europa.

Castelul Bran este un monument istoric și arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Braşov. Construcţia sa a început la anul 1211.

Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România, ridicat în secolul al XV-lea.

PERSONALITĂŢI SPORTIVE

VOINŢĂ DE ROMÂNI

Nadia Comăneci (născută 12 noimbrie 1961) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului al XX-lea i una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut.

Helmuth Duckadam (născut 1 aprilie 1959), este un fost portar de fotbal al României, supranumit „Eroul de la Sevilla”. A jucat la echipele Constructorul Arad şi Steaua Bucureşti. În finala Cupei Campionilor Europeni, pe care Steaua Bucureşti a jucat-o cu F.C.Barcelona, Duckadam a apărat toate cele patru lovituri de departajare, de la 11 metri, având contribuția majoră la câștigarea trofeului de către Steaua București. Performanța reușită de Helmuth Duckadam este înscrisă în celebra Carte a Recordurilor.

Nicolae Linca (1929 - 2008) este singurul campion român olimpic la box. În anul 1956, în finala tuneului olimpic de la Melbourne, categoria semimijlocie, a jucat şi a câştigat la irlandezul Frederick Tiedt, având o luxaţie la degetul mainii drepte.

OAMENI DE STAT

ROMÂNI "VERZI"

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide.

Burebista a fost un rege al geto-dacilor între anii 82 î.Hr. - 44 î.Hr. şi întemeietorul statului dac centralizat. Conform istoricului Iordanes, Burebista a moștenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor și uniunilor de triburi geto dace de către autoritatea centrală. La acest proces de unificare nu au contribuit numai factori interni (aristocrația tribală și masa războinică, puterea și iscusința lui Burebista), ci și cei externi (creșterea amenințărilor celţilor şi romanilor). Unificarea într-un regat a triburilor geto-dace s-a realizat pe două căi: pe cale pașnică, când șefii daci de trib acceptă supunerea față de Burebista de bună voie, și pe cale războinică, când se dorește păstrarea puterii tribale de către unii conducători locali. Desigur, creșterea puterii militare a lui Burebista a determinat supunerea de bunăvoie a multor uniuni tribale geto-dacice. Strabon scria că, ascultându-l pe Deceneu, geto-dacii "s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin". Unificarea triburilor geto-dacice se termină pe la 60 î.Hr.-59 î.Hr. În munţii Orăştiei va fi centrul statului dac format de Burebista. Aici el ridică cetăți de piatră, cele mai importante fiind: Costeşti, Blidaru, Căpâlna şi Sarmisegetusa, ultima transformată, până la urmă, chiar în capitală a regatului.

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 şi decedat la data de 9 august 1601) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, deci făuritorul, pentu prima dată, al Unirii celor trei Ţări Române.

OAMENI DE ŞTIINŢĂ

INTELIGENŢĂ CREATOARE

George Emil Palade (născut 19 noiembrie 1912 şi decedat 8 octombrie 2008) a fost un medic și om de știință, stabilit în SUA, specialist în domeniul biologiei celulare, singurul laureat român al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină, în anul 1974.

Ana Aslan (născută 1 ianuarie 1897 şi decedată 20 mai 1988) a fost un medic român specialist în gerontologie, membră a Academiei Române din anul 1974. A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, special construită, sub numele de Gerovital. Amintesc aici doar câteva dintre marile personalităţi ale lumii care s-au tratat la Ana Aslan cu renumitul Gerovital: Iosif Broz Tito, Charles du Gaulle, Hruşciov, J.F.Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali, Pablo Neruda, Claudia Cardinale, regele Fhad al Arabiei Saudite, generalul Franco şi soţii Ceauşescu. Împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu a inventat produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producție industrială în anul 1980.

Henri Coandă (născut 7 iunie 1886 şi decedat 25 noiembrie 1972) a fost un academician și inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator. A inventat motorul cu reacţie şi este descoperitorul efectului care îi poartă numele. În anul 1970 a devenit membru al Academiei Române.

OAMENI DE CULTURĂ

DEDICAŢI SEMENILOR

Constantin Brâncuși (născut 19 februarie 1876 şi decedat 16 martie 1957) a fost un renumit sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană, stabilit în Franţa. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române.

Mircea Eliade (născut 13 martie 1907 şi decedat 22 aprilie 1986), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român, stabilit în SUA. Este autorul a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale.

Nicolae Titulescu (născut 4 martie 1882 şi decedat 17 martie 1941) a fost un renumit diplomat şi om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine şi de două ori ales Președinte al Ligii Naţiunilor (precursoare a ONU, din zilele noastre) - 1930 şi 1931.

FEMEI CELEBRE

MAI PRESUS DE ORICE

Regina Maria, nume real Marie Alexandra Victoria, născută la data de 29 octombrie 1875 şi decedată la data de 18 iulie 1938), a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei şi apoi soţia regelui Ferdinand al României. Regina a avut un mare suflet de soldat, diplomat, artist, dar şi colecţionar. Celebra sa bunică, Regina Victoria, caracteriza România ca fiind o țară „foarte instabilă și având populația destul de coruptă“. În timpul Primului Război, tânărul stat român născut la 1859 a fost îngenuncheat, familia regală şi toate instituţiile statului retrăgându-se Iaşi. Avand în vedere că şi în statul aliat de la est, Rusia, izbucnise revoluţia bolşevică, România se afla într-o grea dilemă care a durat 2 ani (1914 - 1916). O influență deosebită în a-l determina pe regele Ferdinand (după 1914) să intre în război de partea Antantei în 1916 l-a avut Regina Maria. Armata română, antrenată de francezi, a luptat cu vitejie și a învins o armată germană superior dotată, dar în cele din urmă a fost forțată să se retragă la sfârșitul războiului. Au intrat acum în scenă diplomații care au obținut o victorie și recunoașterea acestor eforturi și fapte de vitejie prin includerea sa de partea taberei victorioase în momentul semnării Tratatului de la Versailles. Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinței de Pace și s-a instalat cu fiicele sale, extrem de frumoase, la hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau, un fost ofițer de armată cu maniere impecabile și cu o înclinație spre femei frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit în toată splendoarea sa. Frumusețea ei era dublată de o inteligență ieșită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaților occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deși puțin înțeles. Când negociatorul șef al delegației românești, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris și la Londra. A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice româneşti. Dupa Marea Unire s-a pus problema incoronarii ca si suverani ai poporului unitar roman, intr-o ceremonie fastuoasa organizata la Alba-Iulia, stravechea capitala a Transilvaniei. Cuplul regal si guvernul liberal au considerat acest lucru un act simbolic si necesar pentru a pecetlui unirea tuturor provinciilor romanesti. Deși rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia, în anul 1927. Regina Maria a iubit arta, poezia și filosofia. Ea a continuat tradiția Reginei Elisabeta, prima regină a României, de susținere a acestora, ajutând cu burse de studiu și bani o seamă de personalități din lumea literară și artistică. A scris la rândul ei povestiri pentru copii, poezii și a pictat, florile ei preferate fiind crinii și macii. A colecționat lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuți ai vremii.

Elena Cuza (născută 17 iunie 1825 - decedată 2 aprilie 1909), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Calitățile sale sufletești și educația primită au îndemnat-o să-și dedice întreaga sa viață și avere acțiunilor caritabile. Și-a început opera de binefacere la Bucureşti, patronând Azilul Elena Doamna de la Cotroceni, destinat fetelor orfane, și a încununat-o la Iaşi, unde a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea”. Suflet generos, Elena Cuza a consimțit să-i adopte pe cei doi fii nelegitimi, Alexandru și Dimitrie, pe care soțul său îi avea cu prințesa Maria Obrenovici, acordându-le întreaga sa atenție, ocupându-se de educația lor și înconjurându-i cu o afecțiune maternă. Elena Doamna, femeia plăpândă și sfioasă, a supraviețuit tuturor celor care i-au marcat viața în vreun fel. A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și - o spunea cu mândrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept” (N. Iorga).

Elena Caragiani - Stoienescu (născută 13 mai 1887 - decedată 29 martie 1929) este prima femeie aviator din România.

TRADIŢII ROMÂNEŞTI
CONTINUITATE ŞI SPIRITUALITATE NAŢIONALĂ

Aici am postat Pecetea lui Mihai Viteazul, realizatorul de facto al Unirii celor trei Ţări Române, la anul 1600. Primele steme unite ale celor trei țări românești datează însă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În urma tratatului din anul 1595, semnat la Alba Iulia, Sigismund Bathory devenea, de jure, principe al Transilvaniei, Ţării Româneşti şi Moldovei. Pecetea lui Mihai a preluat stemele celor trei voievodate româneşti, la care s-a adăugat și cea a Daciei (doi lei afrontați, care sprijină o sabie). Reprezentarea heraldică a Daciei este o compoziție creată în Evul Mediu, cu tradiţie larg răspândită, fiind cunoscută în toată Europa și regăsită în diferite izvoare din acea perioadă. Folosirea acestui simbol în compoziția stemelor domnitorilor români simboliza aspirația lor de a reface vechea Dacie prin unirea celor trei țări române sub un singur sceptru.

Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor și hrisoavelor timpului, fiind menționat prima dată documentar la anul 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Oina este un joc sportiv practicat în aer liber, pe un teren dreptunghiular, preferabil acoperit cu iarbă, între două echipe de câte 11 jucători. Jocul solicită calități sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mișcările de autoapărare față de loviturile mingii, precizie în aruncarea și lovirea mingii cu un baston sau bâtă).

Dansul Călușului este un dans tradițional românesc practicat din vremuri imemoriale în Moldova şi Transilvania, dar care astăzi mai este practicat doar în Muntenia şi Oltenia. În mod tradițional, dansul se execută în săptămâna dinaintea Rusalilor și are scop cathartic (tămăduitor), însă există documente istorice care atestă practicarea dansului și cu alte ocazii. Călușul este un obicei românesc care ţine de cultul unui străvechi zeu cabalin numit de tradiția populară a dacilor Căluș, Căluț sau Călucean. Piesele din „echipamentul” călușarilor poartă și ele denumiri care amintesc de numele zeului, mișcările dansului simbolizând tropăiturile și comportamentul cabalin.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

Decât un car de minte mai bine un gram de noroc.
Fiecăruia ce i se cuvine.
Trăind, înveţi multe.
Tonul face muzica.
Norocu-i după cum şi-l face omul.

_____________xxXxx_____________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Cluj Napoca

Cupa "Constructorul" - 1982 - T.C.C.

Statuia lui Mihai Viteazul din Cluj, dezvelită în 17 decembrie 1976, operă a sculptorului Marius Butunoiu, este amplasată în mijlocul pieței care îi poartă numele, fiind înconjurată de un mic parc. Până în 1919, denumirea pieții era Istvan Szechenzi, an în care a fost schimbată în piaţa Mihai Viteazul. Statuia ecvestră a domnitorului, cu înălțimea de 7 m, montată un soclu înalt de 4,70 m, este amplasată pe o platformă cu trei rampe, decorată cu basoreliefuri, reprezentând luptele cu otomanii și Unirea Moldovei și a Transilvaniei cu Țara Românească. Pe soclul statuii se află o stemă sigilară a domnitorului, care reunește însemnele heraldice ale celor trei țări române. Tot pe soclu este montată o inscripție cu textul: Mihai Viteazul * 1593 - 1601 * Domnul Țării Românești al Ardealului și a toată Țara Moldovei.

Papa Ioan Paul al II-lea - Bucureşti - România

25 de ani de pontificat * 1978 - 2003

Papa Ioan Paul al II-lea, originar din Polonia, nume real Karol Josef Wojtyla, a fost capul Bisericii catolice mondiale. S-a născut la data de 18 mai 1920 la Wadowice, Polonia şi a decedat la data de 2 aprilie 2005 la Vatican. A fost un papă foarte iubit de către tinerii lumii. Este primul papă care a vizitat România în 7 - 9 mai 1999, la invitaţia Preafericitului Teoctist, capul Bisericii Ortodoxe Române.

Deasupra am postat tiara papei Ioan Paul al II-lea.

Federaţia română de baschet

Liga naţională de minibaschet

Participant - Ediţia 2012 - Braşov

(medalie sportivă)

Această medalie cântăreşte 20 de grame

şi are diametrul de aproximativ 45 mm

Federatia Romana de Baschet (FRB) a fost fondata in anul 1931 si este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Baschet - FIBA - din anul 1932. FRB este organizata si functioneaza ca unica structura sportiva de interes national in Romania, in baza Statutului propriu, elaborat in concordanta cu prevederile Legii Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000, cu dispozitiile Regulamentului de punere in aplicare a acestei Legi, cu reglementarile din OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si in conformitate cu Statutul si Regulamentele FIBA. FRB este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica, neadmitand nici o descriminare cu caracter religios, rasist, sex sau profesie, fara scop lucrativ, exercitand autoritatea in organizarea, indrumarea, dezvoltarea si controlul activitatii de baschet pe teritoriul Romaniei si in reprezentare internationala. FRB este constituita, in conditiile legii, din cluburile si asociatiile judetene de baschet si a municipiului Bucuresti, care recunosc statutul si regulamentele adoptate de Adunarea Generala. Sediul FRB este situat in Bucuresti. Mai sus am postat logo-urile federaţiei de-a lungul timpului.